Vineri după amiază, 26 aprilie, când toată lumea este deja în weekend, preşedintele Băsescu a ieşit la tablă, să explice cu ajutorul câtorva grafice cu date economice, de ce a fost nevoie să se taie salariile bugetarilor cu 25%, acum trei ani.
Ce a uitat preşedintele să spună este că această tăiere a venit după ce în anul 2009 şi prima jumătate a lui 2010, cei care au fost la putere nu au făcut nimic să oprească căderea economică, să restructureze mai rapid aparatul de stat, să taie preţurile plătite de stat la contractele de achiziţie cu 30%, să reformeze întreprinderile de stat şi să mai taie din banii băieţilor deştepţi din toate domeniile, începând de la energie, medicamente, autostrăzi şi drumuri.
Preşedintele Băsescu spune acum că a realizat la începutul lui 2009 cum stă situaţia economică. Dar la ce ne-a folosit? Dacă ar fi adoptat măsurile, pe care le denumeşte de reformă şi restructurare în prima parte a lui 2009, nu ar mai fi fost nevoie de cumplita tăiere a salariilor de la mijlocul lui 2010. Şi nu s-ar fi tăiat salariile nici în sectorul privat. Pentru că sectorul privat, confruntându-se cu scăderea dramatică a cererii la începutul lui 2009, a început să dea rapid oameni afară, să taie salariile peste noapte, chiar şi cu 50%, concomitent cu o renegociere a tuturor contractelor cu proprii furnizori. La nivelul statului, de care preşedintele Băsescu şi guvernul trebuie să aibă grijă, nu s-a întâmplat nimic timp de un an şi jumătate.
Dacă s-ar fi legat de aparatul de stat, în 2009 nu ar mai fi fost reales preşedinte, şi nici PD-L nu ar fi rămas la putere. Acest lucru ne-a costat peste 20 de miliarde de euro.
Când guvernul Tăriceanu, cu ministrul de finanţe Varujan Vosganian, arunca 12 miliarde de lei (4 miliarde de euro) la finalul lui 2008, nu-mi amintesc ca preşedintele Băsescu să se fi opus. El are dreptate, când vorbeşte de pomenile electorale date la finalul lui 2008, dar după cinci ani nu mai încălzeşte pe nimeni. Şi nimeni nu a plătit pentru lucrul asta, ministrul de Finanţe de atunci fiind chiar ministru în acest moment. De altfel, o bună parte din cei care au fost la putere în 2009 şi au contemplat căderea economică fiind ocupaţi în campania electorală, se regăsesc din nou acum la guvernare.
Tăierea salariilor, întâi în sectorul privat şi apoi în sectorul de stat, a fost dramatică şi a răvăşit multe familii, multe companii, multe afaceri. Dar problema, de care nu discută preşedintele, este că ulterior economia a fost lăsată să se descurce singură, fără un orizont. Fiecare a fost pe cont propriu, ceea ce se întâmplă şi acum.
Creşterea economică din 2011, de peste 2%, nu a venit ca un rezultat al unor măsuri luate pentru economie de către guvern, ci a venit din ceruri, din vremea bună, care a adus un plus considerabil în agricultură. Anul următor, a fost exact invers. Dacă guvernul Boc ar fi adus investiţii şi ar fi mişcat programul de fonduri europene, nu din declaraţii ci din execuţie, astăzi economia ar fi fost într-o situaţie mult mai bună, numărul insolvenţelor de care se plănge premierul Ponta ar fi fost mai redus, cererea ar fi fost mai consistentă şi mai solidă iar costurile de finanţare ar fi fost mai mici şi nu ar fi fost împovărate de creditele neperformante. Asta e problema. Că după tăiere, totul a venit din inerţie, nu dintr-un plan consistent. La fel se întâmplă şi acum, când guvernul Ponta încă îşi caută idei pentru relansarea economică. Deşi este la putere de un an, nu există un plan clar pentru sectorul energetic, pentru sănătate, pentru educaţie sau pentru sectorul de construcţii. În schimb, în mai puţin de două luni, s-a făcut, s-a aprobat şi s-a adoptat în Parlament noua lege a despăgubirilor. Asta e frustrant: ani de zile toţi liderii politici predică despre necesitatea reformelor în sectoarele cheie care vizează viaţa noastră de zi cu zi, în schimb ceea ce se aprobă peste noapte, într-un plan de o execuţie ireproşabilă şi fără sincope, este ceva care vizează doar câteva zeci de mii de persoane. La fel s-a întâmplat şi în guvernarea Boc.
Este ucigător să vezi cum după trei ani preşedintele încearcă să găsească explicaţii, pentru ceva ce se ştia de atunci. Toţi analiştii ştiau cum arată economia României la finalul lui 2008 şi 2009. Şi oricum preşedintele în 2009 avea o altă părere despre economie şi despre perioada 2005-2009, faţă de cea pe care o are astăzi.
Tăierea salariile din 2010 a venit din cauza faptului că nu s-a făcut nimic înainte pentru a nu se ajunge în această situaţia. Asta ar trebui să explice preşedintele Băsescu după patru ani. Corigenţa lui la economie am plătit-o cu toţii. Iar să vii la reexaminare după patru ani, e cam greu de acceptat. Scăderea costurilor de finanţare la împrumuturile externe sau faptul că România nu mai apelează la FMI ca să-şi plătească pensiile şi salariile nu înlocuieşte pierderea afacerilor. Preşedintele Băsescu a pierdut politic la fel ca şi PD-L, dar toţi ceilalţi începând de la investitori, oameni de afaceri sau angajaţi, au pierdut mult mai mult. În mod real, nu ca în politică, când pierzi doar voturi.
Autor: Autor: Cristian Hostiuc
sursa: zf.ro
Adauga comentariu