Politică

Prăbușirea…salvatoare

Nici Biserica, nici Armata nu mai sunt ce-au fost. Astfel, dacă în ianuarie 2009 Biserica se bucura de 89,3% încredere, în ianuarie 2011 instituţia este cotată la 81,9%, conform unui sondaj IMAS. (sursa Adevărul)

Mândria de a persista este specifică spațiului mioritic. Continuitatea o considerăm o virtute, făcând din ea un scop în sine, fără a fi preocupați de calitatea sau direcția ei. Drept urmare,tradiția este idealizată, ignorându-se faptul că vechimea nu conferă o certitudine a calitățiiIar persistența în tradiții anoste poate tăia chiar aripile care să ne dea șansa supraviețuirii.

Inițiați în managementul formelor anacronice ignorăm faptul că acestea au avut întotdeauna menirea de a ucide fondul și de a arunca societatea umană într-o iluzorie siguranță.

Faptul că se constată o scădere a încrederii în cele două instituții cu valențe autoritare (armata și biserica) poate induce și ideea unui refuz al tradiționalismului, dar și etalarea unei maturități pozitiveCeea ce pare a fi îngrijorător poate fi de fapt salvator!

Mimetismul religios are șansa de a fi spulberat! Și acesta este marele câștig al lipsei de încredere! Fiindcă în spațiul românescreligiozitatea s-a confundat prea adesea cu ritualismulspiritualitatea cu tradiționalismul și Biserica cu Divinitatea. Formele au primat asupra fondului creând în final o specie umană care nu se mai regăsește în fondul spiritual, ci doar în formele bisericești. Boala este veche și ne-am molipsit de ea complăcându-ne în apatie etică.

Cum am putea interpreta altfel observațiile secretarului italian al domnitorului Petru Cercel care, călătorind în secolul sec. XVI-lea prin spațiul românesc, constata referitor la strămoșii noștri că „sunt foarte atenți la lucruri mărunte, cred în visuri și în prevestiri, nu se îngrijesc prea mult de conștiința lor, deoarece trăiesc prea mult după legea firii decât după religie. Și ca oameni lipsiți de știință de carte și care n-au cine să-i învețe cum să trăiască creștinește, ei nu socot drept păcat multe lucruri grave sau se prefac și consideră că nu le știu. În schimb sunt foarte grijulii cu posturile mari și mici, astfel că s-ar lăsa mai bine să moară decât să calce o zi de post, chiar dacă ar fi siliți acest lucru și de foame, și de boli necruțătoare”. (Franco Sivori, Memorial de călătorie, 1588).

Este o certitudine faptul că foarte mulţi români își exprimă în mod mecanic religiozitatea. Moralitatea nefiind niciodată „specialitatea casei”. Discrepanța între valorile declarate și cele practicate sunt mai mult decât evidente. Însă, pe cine mai îngrijorează? Pentru majoritatea populației înfiorător ar fi doar pierderea simțului tradițional și nu constatarea eșecului unei paradigme în care și-a exprimat până acum „talentul” de homo religiosus.

Pierderea încrederii în biserică poate fi, de fapt, un vot de blam față de ceea ce a menținut în imobilism o întreagă societate și poate da șansa reformării și unei instituții care dă tot mai mult senzația unei evadări din realitate. Și, poate mai esențial de atât, vom fi convinși că principiile creștinenu se declară, ci se practică! Nu se ritualizează, ci se  valorizează! Transmițându-se nu prin mimetism, ci prin schimbare de mentalitate. Cine știe, poate că o prăbușire ne-ar da ultima șansă de a ne mai menține în Europa!…

prof. Lehaci Florentin

sursa: proatitudine.ro

Despre autor

contribuitor

comentarii

Adauga un comentariu

  • Sunteti afectat de propriile dorinte. Din articolul acesta razbate speranta dumneavoastra ca poporul roman se trezeste, dar realitatea este sumbra.
    Realitatea este ca BOR este o institutie ancorata in evul mediu, care cauta sa potoleasca foamea (care acum este si fizica nu doar spirituala) a romanului folosind mereu aceleasi ritualuri invechite. Cu un rezultat nemultumitor, aceasta nemultumire fiind dezvaluita de sondaje.
    Si romanul pentru care aveti atatea sperante va face un lucru neasteptat de dumneavoastra: se va inclina inspre spiritism, magie alba, religii orientale si altele din acestea, care toate ii promit marea cu sarea.

  • Singura mea speranta nu este ca poporul se va trezi, ci ca unele institutii, precum cea din articol, se va prabusi. Astfel, va fi sansa unei reformari! Ceea ce va scoate din letargie si din falsa siguranta o intreaga colectivitate. Asa ca nu pot decat sa ne uram: ”Picaj de succes!”

  • EHE DOMNULE PROFESOR!DIN TOTDEAUNA BISERICA A FOST UN BUN MODERATOR PENTRU OMENIRE.DACA;NU AR FI FOST BISERICA,NE-AM FI SFASIAT INTRE NOI DE VII.IARA ARMATA; O ADEVARATA SCOALA A VIETII.

  • @Pascaru Manole

    Nu era vorba despre biserica. Ci despre traditiile asociate acesteia. Si nici macar doar despre traditii, cat despre impactul pe care il are biserica asupra enoriasilor care o compun. iar in aceasta părivinta este mult de discutat! Comportamentul nostru (i)moral este elocvent! Eu doar am ridicat o intrebare. Poate ca este necesar sa ne intrebam in mod serios de ce ne lipseste etica. Poate ca unii chiar doresc sa gaseasca si raspunsuri…

  • domnule Manole
    despre ce vorbiti cand spuneti ca biserica medieaza ??? nu pentru biserica s-au facut cruciadele, nu biserica a infalamt spiritele intre enoriasii unor religii diferite, nu la indemnul bisericii s-au facut atatea si atatea atrocitati atat in tara cat si in lume???

Abonează-te la newsletter