Eu am 49 de milioane de lei vechi indemnizatia de deputat, la care se adauga banii de benzina si furniturile de birou, insumat cam 60-65 de milioane. Eu mi-am castgat mandatul de pe pozitia a treia. Nu-mi convine sa-mi joc soarta la bambilici. Cine voteaza sa-si piarda locul de munca?”
Declaratia deputatului liberal Ioan Ghise este, sa recunoastem, de o sinceritate dezarmanta si merita, din acest punct de vedere, salutata. Ea ne arata ca o candidatura este foarte costisitoare. Cu mult mai costisitoare insa decat suma imprumutata de Ioan Ghise. Dar si profitul este cu mult mai mare decat recunoaste deputatul liberal.
Sunt sute de mii de euro care se duc pe tot felul de facturi de campanie, dar si pe pomeni electorale. Iar daca vorbim de o campanie prezidentiala, mai adaugati un zero cel putin. Numai vazand cate panouri au invadat in aceasta perioada toate orasele, in frunte cu Capitala, te ia ameteala.
Banii acestia nu vin insa numai din buzunarele candidatilor sau din credite. Cei mai multi reprezinta sposorizari din partea oamenilor de afaceri cu stare. Si atunci avem o intrebare care este cat se poate de logica: de ce aceasta investitie? De ce ar investi dl. Ghise zeci de mii de euro luati pe credit daca nu este convins ca plasamentul va aduce beneficiu? Si, mai ales, oare un om de afaceri ar arunca pur si simplu pe geam sume mari de bani sau asteapta ca ele sa-i aduca un profit? Ma indoiesc sincer.
Asa se face ca interesele politicianului si ale omului de afaceri se ingemaneaza. Ambii investesc in campanie si, apoi, ambii isi iau profitul. Parlamentarul, mai ales daca este la putere, intermediaza prin influenta lui contracte banoase cu statul, contracte din care si omului de afaceri ii iese profit gras, si politicanului ii iese comision din care sa plateasca rata la banca, nu-i asa?
Recent, o stenograma a rusinii presei romanesti scotea la iveala o informatie interesanta: un important lider democrat liberal, ministru printre altele, a incasat de la un important om de afaceri din zona asfaltului o suma cu multe zerouri. Foarte interesant!
Si atunci cum sa ne miram ca robintele prin care este drenat bugetul nu pot fi astupate? Si atunci cum sa ne miram ca avem atat de multi traseisti politici dispusi sa treaca fara sa clipeasca de la stanga la dreapta, de la o doctrina la alta, sa devina cei mai buni prieteni ai celor care pana ieri le erau cei mai mari dusmani, doar pentru a tine de un fotoliu cu plus sau pentru a capata unul. Si cu cat anvergura personajului e mai mica, cu cat popularitatea si valoarea sa politica sunt mai mici, ca in cazul d-lui Ghise, cu atat mai mare este si disperarea, dupa cum am si vazut.
Problema are cauze adanci, ce tin de deteriorarea grava a fibrei morale a acestui popor. Nu numai politicienii, ci si mult prea multi dintre romani sunt dispusi sa-si vanda constiinta pentru un pumn mai mare sau mai mic de bani. Este si cazul mult prea multor ziaristi, analisti si comentatori, dar si al multor romani simpli care accepta sa-si vanda votul pe o excursie cu autocarul la manastiri sau pe o punga cu macaroane.
Dar mai e ceva. Avem atat de multi parlamentari hamesiti pentru ca avem atat de multe nulitati ajunse in Parlament. Multi dintre ei ajung acolo pentru ca au ratat in domeniile lor de activitate, pentru ca sunt nulitati care prind si ei in politica ultima sansa de capatuiala. Sa nu fiu gresit inteles! Nu toti sunt in situatia asta. Sever Voinescu, Gyorgy Frunda, Teodor Melescanu sau Cristian Diaconescu, ca sa luam doar cate un exemplu din fiecare tabara, sunt profesionisti valorosi care merita tot respectul.
Dar intre cei 471 sunt sute de ratati pusi pe capatuire, dispusi sa execute orice ordin pentru a ramane legati la tuturoiul bugetului. Si cand interesul personal este expandat peste orice masura, unde sa mai fie loc de interes public?
Constantin Racaru
sursa: ziare.com