Știu în Europa un individ politic, ajuns președinte de țară, care a făcut ani și ani toate nenorocirile de pe pământ. Eram – de pildă – o țară care avea căi ferate. Preponderent prin prestația lui ca ministru de resort și apoi a unor miniștri marionetă, nu mai avem căi ferate, gările sunt ca vai de mama lor, trenurile – o ruină. S-o încadra asta la trădare de țară?
Rămânând la același domeniu, al Transporturilor, care l-a obsedat toată cariera politică, cetățeanul respectiv ar putea fi întrebat cum de nu avem șosele când am cheltuit zeci de miliarde de euro (presa a socotit 70 miliarde) pentru șosele și autostrăzi? Cum de avem în schimb miliardari asfaltangii, toți intersectați de-a lungul îmbogățirii cu același personaj? Cum de, sub oblăduirea sa, am reușit performanța de a face nevăzută flota noastră comercială, în condițiile în care moștenisem una? Cum se face, sărind peste alte, numeroase abuzuri grosolane, călcări în picioare ale Constituției, că azi, după suspendări și resuspendări, se poziționează împotriva țării lui în tot ce o doare, în toate conflictele și polemicile? Primul care ne-a spus cinic, cu o bucurie nedisimulată, că nu intrăm în Schengen a fost acest cetățean. E suspectat chiar că bagă strâmbe pentru a nu intra. Cetățeanul acela e președintele țării mele, ilegitim e drept, dar în funcție. Călărește Justiția prin câțiva procurori bine poziționați. Hăituiește populația și legea prin procurori. Justiția, o spun oameni din interiorul ei, prin râvna lui hoțească, „a ajuns o rușine”. Ce trebuie să mai facă pentru a fi acuzat de înaltă trădare? O fi prea scund pentru așa ceva iar trădările lui de țară par pitice? Cât de înalt o fi președintele ceh? Sau parlamentul lor e înalt, înalt cât poporul ceh și demn să-l reprezinte? Când se ridică pe vârfuri și Parlamentul României, pentru ca de la înalțimea lui numeroasă și apatică să bage de seamă că suntem trădați de la cel mai înalt nivel? Hei, anulați excursiile exotice și dați o fugă la Praga ! Vedeți cum au făcut omologii voștri pentru trădări mai mici decât trădarea pe care o suportă România.
Autor: Lucian Avramescu