BRICS este un acronim care se referă la țările membre, Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud. Acronimul inițial “BRIC” a fost inventat de Jim O’Neill[1] în anul 2001. Acest acronim definește țările cu economii emergente care au avut parte, în ultima perioadă, de o dezvoltare foarte puternică.
În prezent, BRICS are un potențial uriaș, cu apropape 3 miliarde de locuitori, al treilea produs intern brut din lume, (14 trilioane de dolari) după Uniunea Europeană (16 trilioane) și SUA (15 trilioane) și cea mai puternică forță demografică, 45% din populația globului.
Aceste state emergente au o pondere cumulată de 25% din economia mondială, 11% din investitiile de capital la nivel mondial iar exporturile și importurile BRICS au o pondere de 17% din comerțul mondial. Și totuși, BRICS nu este nici pe departe puterea pe care o anunță cifrele. Cea mai importantă problemă fiind agendele diferite ale celor 5 state membre. Această uniune are nevoie de o viziune pe termen lung și mai ales, de leadership.
Statele BRICS se luptă pentru schimbarea arhitecturii globale, dar nu sunt dispuse să facă eforturi serioase pentru a face această uniune funțională. Rusia depinde de relația economică cu Uniunea Europeană, China de reația cu SUA, India face 20% din exporturi în Statele Unite, Brazilia depinde de importurile din SUA, iar Africa de Sud de importurile din SUA și UE. Țările BRICS își doresc să înlocuiască G7[2], dar nu au o politică coerentă și mare parte din economia lor se bazează pe exploatarea resurselor.
Pe lângă această lipsă de viziune, în interiorul BRICS există conflicte latente. Acestea au în prim plan China, care are un război înghețat cu India și un război economic cu Rusia. China încearcă să blocheze, pe cât posibil, înarmarea Indiei, pentru a nu-i amenința supremația în Asia și profită de conflictul dintre Rusia și Uniunea Europeană, cumpărând gaze rusești la prețuri foarte mici. Practic, cele mai puternice state BRICS au agende diametral opuse.
New Development Bank
Proiectul New Development Bank (NDB), care se vrea o alternativă la FMI și Banca Mondială este primul proiect comun, de anvergură, al celor 5 state, dar și acesta crează disensiuni, cu privire la sediu și la viitorii funcționari.
Deși, pentru început, această instituție nu poate rivaliza cu FMI și Banca Mondială, va marca o distanţare de sistemul financiar internaţional dominat de Statele Unite şi Uniunea Europeană și va fi primul pas făcut de BRICS ca organism unitar.
BRICS are nevoie de un lider
BRICS este guvernată de interese distincte, iar statele își urmăresc interesul atât în relația cu statele membre cât și cu celelalte țări. Pentru a fi eficiente, aceste state emergene trebuie să-și dezvolte atât politicile de hard power cât și cele de soft power, pentru a atinge nivelul de SMART Power.
În acest moment, China este cel mai puternic stat BRICS, care își construieste o armată din ce în ce mai bine dotată, dar se concentrează și pe soft power, prin investiții masive în Africa și America de Sud (a înființat institute Confucius în peste 100 de state). Deși India și Rusia joacă un rol important pe scena geopolitică mondială, China este, de departe, statul cu cea mai puternică și constantă ascensiune, atât din punct de vedere militar și politic cât și din punct de vedere economic.
China este singurul membru BRICS cu șanse reale în lupta cu statele din G7. Economiștii estimează că în 2030 economia chineză o va depăși pe cea a Statelor Unite, iar acest lucru pare din ce în ce mai credibil, ținând cont că balanța comercială dintre cele două state este favorabilă Chinei, cu exporturi de 337 miliarde de dolari și importuri de numai 71 miliarde de dolari. O altă componentă importantă a economiei chinezeșeti este contractul cu Iran, care este cel mai important exportator de petrol în China, iar după contractul semnant în 2014, Rusia devine al doilea furnizor. Această politică a Chinei de apropiere economică de Rusia și Iran, dușmanii naturali ai Statelor Unite, arată clar dorința Chinei de concura la cel mai înalt nivel. În viitorul apropiat, este de așteptat ca China să-și asume, informal, leadershipul BRICS, chiar dacă acest lucru va fi greu de acceptat pentru Rusia și India.
Puntru ca BRICS să nu rămână o veșnică speranță, cooperarea dintre statele membre trebuie să crească, atât din punct de vedere economic cât și militar, deoarece economia clasică nu mai există, economia actuală este bazată pe geopolitică și alianțe, iar conceptele se soft și hard power trebuie combinate pentru a duce la o dezvoltare economică durabilă, dar mai ales la o recunoaștere internațională.
[1] președintele Goldman Sachs
[2] Grupul celor Șapte (G7) reprezintă un forum internațional al guvernelor unor state dezvoltate din punct de vedere economic, tehnologic și militar:Canada, Franța, Germania, Italia, Japonia, Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord și Statele Unite ale Americii. Împreună, acestea, deși cuprind aproximativ 14% din populația lumii, însumează 60% din produsul intern brut la nivel mondial.
Autor: Cristi Rosu
Cristi Roșu este masterand al Facultății de Filosofie, Universitatea din București, la specializarea Studii de dezvoltare internaţională şi etica relaţiilor internaţionale. Este interesat de teoria relațiilor internaționale, filosofia conflictului și teoria jocurilor.
Desi lucrurile nu se schimba niciodata(“Nimic nou sub soare”) e destul de inevitabil ca periodic, puterea si trendul sa se schimbe. Un articol interesant si o perceptie posibil iminenta. Vom trai si vom vedea!
Pana una alta felicitari pentru site! Ca persoana ce nu deschide niciodata televizorul e placut sa gasesc surse de informatii fara titluri de genul “WOW” “Fantastic” sau mai stiu eu ce exagerari pentru chestii inutile si minuscule.
Nici nu am stiut ca aceste tari s-au dezvoltat atat de mult. Rusi da cum se vede, dar celelalte nu cred.