In urma cu numai doi ani, cand se spunea sus si tare ca economia duduie, desi duduia doar consumul si deficitul extern pe care acesta se baza, ma numaram, din pacate, printre putinii care avertizau ca se va sfarsi in curand si deosebit de rau acel delir care, ca orice delir, n-avea resorturi decat in fierbinteala unor minti de neprofesionisti si in cupiditatea unor speculatori, si nicidecum in vreo tendinta economica de substanta.
Avertizam atunci si ca aceia, destul de multi, de prin strainatate – analisti si experti ai agentiilor de rating – care laudau Romania debitand diferite prosteli precum “magnetul investitiilor” ori “leul – rege al regiunii”, ignorand, cu buna stiinta, din interes, fundamentele precare ale economiei, vulnerabilitatile extreme ale acesteia si pericolele grave indeosebi ale deficitului extern incalificabil de mare, se vor repezi sa desfiinteze produsul acestui delir, anume bietul castel de nisip, la prima confruntare a acestuia cu vanturi reci si valuri mai inalte.
Si, spuneam atunci ca acesti asemenea analisti isi vor aminti, asa deodata, de tot ceea ce ignorasera: si de faptul ca Romania are o economie subdezvoltata, si de deficitul ei extern destabilizator, si de vulnerabilitatile leului s.a.m.d.!
Din pacate, lucrurile s-au petrecut curand, curand exact cum glasuisera avertismenele neluate in seama. La nici un an dupa varful din 2007 al delirului, presa internationala si analizele de specialitate din mediul de business erau deja pline de avataturile economiei din Romania.
Acum, dupa inca un an, care a fost un an de criza, ce a pus la pamant castelul de nisip din Romania, si dupa ce statul roman a fost obligat sa contracteze un total nefericit imprumut-mamut de la FMI-UE, Romania a ajuns sa fie considerata testul Uniunii Europene in incercarea de a salva de la dezastru tarile sarace pe care a avut imprudenta sa le primeasca in club.
Era inevitabil! Dar analistii occidentali nu gresesc cu nimic acum in aprecierilor lor! Au gresit acum doi ani, cand laudau ceea ce nu era de laudat, cand ignorau fundamentele economice precare ale Romaniei, care erau intr-o situatie la fel de proasta ca si acum.
Ignorare care nu era insa intamplatoare, pentru ca era interesata, tinand isonul fratilor speculatori occidentali care faceau bani frumosi din exploatarea falsei cresteri economice din Romania si a absolut artificialei aprecieri a leului.
Ultima gaselnita a analistilor occidentali este de a trambita ca investitorii occidentali sunt reticenti fata de Romania si alte tari est-europene din cauzaa imenselor datorii externe ale acestor tari. Corect! Nu te duci sa faci afaceri cu unul care este supraindatorat.
Cel mult, te duci sa-l cumperi! Desigur, pe gratis! Ce te faci insa daca acela cu pricina este deja cumparat? Il lasi dracului! Asa cum si suna mesajul analistilor occidentali catre fratii lor investitorii occidentali!
Atata doar ca ar fi de intrebat, asa retoric – si, evident, numai de hoha, pentru ca nu cumva acesti analisti sa ne considere si tampiti, dupa ce ca oricum ne iau de prosti! -, cine dracu’ ne-a indatorat asa cum am ajuns de indatorati?
Cazul romanesc este chiar paroxismul intrupat in domeniu. In urma cu numai cinci ani, datoria externa a Romaniei era de vreo 20 miliarde euro. Acum a ajuns la 80 miliarde euro! Credeti ca statul roman si firmele cu capital autohton sunt cele responsabile de o asemenea crestere a indatorarii externe?! Nicidecum!
Nici sa fi vrut si sa fi incercat sa se indatoreze intr-o asemenea masura n-ar fi reusit, caci nimeni din strainatate nu le imprumuta atata banet! Indatorarea apartine unor firme straine, bancare si nebancare, care, stabilindu-se in Romania, au angajat pentru propria lor expansiune credite chiar de la societatile lor mama.
Fiind angajata din Romania, datoria trece in contul Romaniei. Dar 80% din datoria externa a Romaniei nu este a unor entitati romanesti, ci a unora straine. Cand, in contextul crizei, mamele lor din Occident au lasat fara finantare subsidiarele din Romania, a fost pus statul roman sa le procure finantare.
FMI s-a oferit sa faca oficiul. Plata apartine contribuabilului roman! Si, in cateva luni, miliarde si miliarde de euro din indatorarea pe termen scurt a firmelor straine au fost preluate de indatorarea pe termen lung a statului roman.
Si acum noi investitori sau chiar cei vechi se declara speriati de datoriile externe ale Romaniei spre a mai veni in Romania! Ceva literalmente scarbos! Ca politicieni din Romania au gasit in imprumutul de la FMI comoditatea politica de a nu face inainte de alegeri restructurarea necesara din sectorul public asta este o alta problema. De fapt, ceva la fel de scarbos!
Analiza de Ilie Serbanescu
sursa: bloombiz.ro
Adauga comentariu