Cu numai 4 ani în urmă, la Kiev, capitala Ucrainei, izbucnea ceea ce s-a numit EuroMaidanul. În piața centrală a orașului s-a produs un lung șir de mitinguri neautorizate. Finalul a fost dezmembrarea Ucrainei.
În Ucraina vecină totul a pornit de la parteneriatul estic, o idee generoasă a Germaniei, prin care statele ce nu aveau șanse să adere la UE în viitorul apropiat primeau fonduri nerambursabile de circa 1 miliard de euro, după modelul fondurilor europene bine cunoscute în România. Rusia a considerat că este un atac la spațiul său vital. Președintele de atunci al Ucrainei, Viktor Ianukovici, a părut să joace la două capete, încercând sa obțină maximum și de la Berlin și de la Moscova. Ca urmare, o parte a populației dorea să rămână alături de Rusia, altă parte dorea occidentalizarea statului, altminteri creat artificial în vremea fostei URSS. Nu vom şti mai devreme de vreo 20 de ani dacă în spate a fost și vreo înțelegere între Germania și Rusia. Rezultatele însă s-au văzut. Putin a anexat Crimeea, a ocupat estul Ucrainei, în război au pierit peste 10.000 de oameni, iar azi conflictul este înghețat, Rusia țintind tot litoralul Mării Negre până la granița cu Republica Moldova.
În București, lumea nu a ieșit în strada în fata ororilor epocii Băsescu. Nu a ieșit în strada nici în vremea tehnocraților, când au murit bebelușii în spitale, nici în cazul Rarinca. S-a ocupat însă Piața Victoriei deja de mai multe zile, fiindcă pedeapsa pentru abuzul în serviciu a scăzut de la 7 la 3 ani. Adică exact cât prevede codul penal din alte cinci state europene, singurele, de altfel, din UE care incriminează o asemenea faptă.
Partidul parlamentar al cărui fost premier a făcut Unirea cea Mare, PNL-ul, a mutat cu un prost gust desăvârșit lupta de strada în Parlamentul României. D-na președinte Raluca Turcan ne vorbește despre libertate și democrație…
Vlăguită în ultimii 12 ani România așteaptă astăzi lovitura de graţie. Să fie Piața Victoriei uvertura pentru spargere României? Astăzi, când vorbim, România este singura țară în care oamenii ies în stradă să apere Securitatea și cătușele. Drepturile și libertățile omului sunt total ignorate. Singurii care au mai vorbit au fost unii ziariști. Acum ei sunt chemați cu sutele pentru a fi interogați în Parchete. Intimidați, cu instituțiile de presă vlăguite economic, există șanse ca atunci când va cădea ghilotina să nu mai poată vorbi nimeni.
1 Decembrie 2018, Centenarul Marii Uniri, pare atât de aproape. În realitate, niciodată în ultimii 98 de ani această dată nu a fost atât de departe. Există mari șanse să nu mai avem ce sărbători peste 22 de luni.
Autor: Bogdan Chirieac
Sursa: DCNews
Adauga comentariu