Persoanele fizice pot fi protejate prin insolvenţă

Dreptul la un nou început acordat persoanelor juridice prin Legea 85/2006 poate fi adaptat cu succes persoanelor fizice
Piperea şi Asociaţii: Creditorii trebuie să suporte o parte din risc, pentru că prin creditarea iresponsabilă au contribuit la supraîndatorarea debitorilor
Specialiştii spun că ştergerea totală sau parţială a datoriilor ar trebui aplicată în cazul în care se dovedeşte că debitorul a fost de bună-credinţă

Dificultăţile financiare întâmpinate de persoanele fizice nu ar trebui să ducă la executarea silită a bunurilor celor în cauză decât în cazul falimentului, abia după ce planul de redresare elaborat în cadrul procedurilor de insolvenţă a persoanei fizice a eşuat, arată specialişti din domeniul insolvenţei, care contrazic declaraţiile mai multor reprezentanţi ai sistemului bancar ce se opun ideii unei legi a falimentului personal.

Conform propunerilor prezentate, la cererea Curierului Naţional, de Casa de Insolvenţă Transilvania (CITR) şi SCA Piperea şi Asociaţii, care ar putea fi incluse în viitorul act normativ referitor la posibilitatea intrării în insolvenţă a persoanelor fizice, ar trebui luată în calcul şi ştergerea totală sau parţială a datoriilor persoanei fizice, în cazul în care aceasta nu este de rea-credinţă, precum şi suportarea unei părţi din risc de către creditorii care, prin creditarea iresponsabilă, au creat starea de supraîndatorare a persoanei fizice.

În ceea ce priveşte cuantumul datoriilor de la care poate fi declanşată procedura insolvenţei asupra persoanei fizice, avocaţii spun că acesta poate fi unul fix sau un multiplu al venitului pe economie. “Cuantumul datoriilor, valoarea-prag, ar putea fi unul fix, dar aici nu avem elementele necesare determinării unei valori exacte. La fel, ar putea fi un multiplu al salariului minim sau mediu pe economie”, a declarat pentru Curierul Naţional, av. Vasile Godîncă-Herlea, Managing Partner al CITR, subliniind că perioada de insolvenţă (atât reorganizare, cât şi faliment) nu ar trebui să depăşească 1-2 ani de la data confirmării planului, respectiv de la data pronunţării sentinţei de faliment.

La rândul său, av. Gheorghe Piperea, reprezentant al SCA Piperea şi Asociaţii, a precizat că “regimul legal aplicabil consumatorilor aflaţi în dificultate financiară trebuie să fie accesibil, simplu şi efectiv, şi să nu agraveze situaţia împrumutatului şi a familiei sale”. “Să fie derulat de organisme/persoane independente, să fie ghidat de încredere, să fie facilitat accesul la justiţie. Creditorii trebuie să accepte responsabilitatea unei creditări iresponsabile sau nepotrivite care a «ajutat» la crearea stării de supra-îndatorare a debitorului. În consecinţă, aceşti creditori ar trebui să suporte o parte din risc, având sarcina să contribuie la rezolvarea acestei probleme”, a spus prof. univ. dr. Gheorghe Piperea, partener coordonator al Piperea şi Asociaţii şi Rominsolv.

Creditele luate lejer în anii trecuţi i-au supraîndatorat în prezent

Specialiştii CITR arată că este nevoie de o echilibrare între prevederile referitoare la insolvenţa firmelor şi persoanele juridice, astfel încât şi acestea din urmă să poată beneficia de un nou început. “Din punctul nostru de vedere, este nevoie de o echilibrare între dreptul la un nou început acordat persoanelor juridice de drept privat prin Legea 85/2006 şi persoanele fizice. Acestea din urmă, din cauza unor evenimente neprevăzute (o boală gravă şi de lungă durată, intervenţia unei crize economice, decizii politice neprevăzute etc.), sunt obligate să ducă povara achitării datoriilor acumulate din acea cauză. De exemplu, din cauza situaţiei economice nefavorabile, mulţi cetăţeni români care au luat credite acordate lejer în anii trecuţi, se află acum în situaţie de supraîndatorare şi imposibilitate de plată. Un motiv este şi disponibilizarea de personal la care au fost nevoiţi să recurgă în această perioadă numeroşi agenţi economici”, a afirmat av. Godîncă-Herlea, precizând că proiectul de lege ce urmează a fi elaborat inclusiv pe baza propunerilor specialiştilor în insolvenţă ar trebui să aibă reglementări care să ducă clarificarea situaţiei juridice a acestor persoane.

Ştergerea datoriilor neacoperite în insolvenţă

În opinia specialiştilor, acest viitor proiect de lege trebuie să ajute persoanele fizice aflate în dificultate financiară să achite datoriile prin aplicarea unui plan de redresare, în decursul câtorva ani, sau prin lichidarea bunurilor dispensabile, în cazul falimentului. “Iar dacă persoana a fost de bună-credinţă şi falimentul scuzabil, la închiderea procedurii de insolvenţă, acesta va beneficia de ştergerea datoriilor neacoperite în insolvenţă – “beneficiul scuzabil”. Astfel, el are un nou început, inclusiv poate avea posibilatea de a accesa noi credite sau de a achiziţiona bunuri de folosinţă îndelungată. Ştergerea datoriilor pentru beneficiul scuzabil ar trebui să presupună radierea datoriilor din orice registre de evidenţă”, a mai spus reprezentantul CITR.

În opinia CITR, o altă modificare importantă ar trebui să fie şi corelarea cu regimul bancar al creditelor neperformante. “În urma deschiderii procedurii insolvenţei a persoanei fizice, creditele bancare neperformante ar trebui eliminate. Mai mult, ar trebui acordată posibilitatea ca băncile să nu mai fie nevoite să constituie provizioane pentru credite nereturnate, de la deschiderea procedurii insolvenţei faţă de clienţii rău-platnici persoane fizice”, a mai spus av. Godîncă-Herlea.

Mecanismele eficiente de intrare în insolvenţă i-ar izola pe cei de rea-credinţă

“Exonerarea totală de datorii (debt cancellation) nu poate să fie un drept şi în niciun caz un efect automat al declarării stării de supraîndatorare, dar ar trebui prezumat ca o persoană care cere în acest fel şi pentru acest motiv protecţia tribunalului (sau a autorităţilor) trebuie să aibă parte de acest efect, cu excepţia cazului în care un creditor ar putea proba, într-o perioadă de timp limitată, dar rezonabilă, că persoana în cauză este de rea-credinţă”, a explicat la rândul său, av. Gheorghe Piperea, subliniind că, un regim corect construit, care pune la punct mecanisme eficiente şi rezonabile de intrare în insolvenţă şi de exonerare de datorii, izolează şi exclude debitorii iresponsabili sau de rea-credinţă, astfel, creditorii devin mai responsabili când îşi asumă riscuri şi expuneri, iar turismul judiciar pentru alegerea jurisdicţiei în materie de insolvenţă poate fi eliminat.

“Potrivit London Economics, debitorul poate evita insolvenţa sau ieşi din insolvenţă printr-un program de plată prin care debitorul promite să ramburseze o parte din datoriile sale, iar creditorii sunt de acord să anuleze restul – debt relief. Falimentul personal şi darea în plată a bunurilor ipotecate sunt soluţii legale (şi, de regulă, judiciare) ale problemelor antrenate de supraîndatorarea unui număr din ce în ce mai mare de consumatori”, a explicat prof. univ. dr. Gheorghe Piperea.

Soluţii de evitare asupra îndatorării

Restructurarea datoriei se poate face prin înlocuirea unui contract sau a unui set de contracte, care nu mai pot fi executate în condiţii rezonabile, cu contracte consolidate care pot fi executate (refinanţare) a explicat la rândulş său prof. univ. dr. Gheorghe Piperea, precizând că restructurarea contractului prin prelungirea termenelor, unită cu reducerea ratelor pe termen scurt şi reducerea expunerii, a răspunderii nelimitate, prin vânzarea voluntară a bunului ipotecat sau prin mutarea debitorului într-o casă mai ieftină pot fi alte soluţii la fel de viabile.

În afara acordării unor termene de graţie de către creditori ar mai trebui luate în calcul şi exonerare totală sau parţială de datorie, reducerea sau îngheţarea costurilor (dobânzi, comisioane, penalităţi etc.), darea în plată a bunurilor ipotecate, cu efectul stingerii restului de creanţe rămase neacoperite.

“O insolvenţă sau un faliment controlat ar elimina şi această facilitate non-concursuală şi non-concurenţială acordată băncilor, dar şi riscul practicilor abuzive ale firmelor de colectare a creanţelor. Pentru a depăşi criza de legitimitate a dreptului Uniunii Europene sunt necesare măsuri legislative de tipul directivelor (un set de principii de reglementare a insolvenţei particularilor, care, ulterior, să fie implementate în dreptul intern al statelor membre) sau al regulamentelor (direct aplicabile în dreptul intern)”, a mai spus Piperea.

Potrivit acestuia, prin formalizarea într-o lege a falimentului personal s-ar putea ajunge, paradoxal, la reducerea incertitudinii plăţii şi a hazardului moral, “darea în plată a bunurilor ipotecate putând fi utilizată nu doar ca o soluţie pentru o singură datorie garantată cu ipotecă, ci şi ca soluţie a supraîndatorării – multiple datorii, cu sau fără ipoteci aferente, care nu mai pot fi plătite, pot fi stinse prin dare în plată, cu efectul corelativ al stingerii restului de creanţe rămase neacoperite”.

Referitor la executarea silită şi practicile abuzive ale colectorilor de creanţe, av. Piperea a afirmat: “Creditorii trebuie să îşi asume sau trebuie făcuţi să suporte, în mod onest, părţi din riscul supraîndatorării la care au contribuit”.

În urmă cu aproximativ o lună, Florin Moţiu, secretar de stat în Ministerul Justiţiei, afirma că proiectul Codului Insolvenţei ar putea fi publicat pe site-ul Ministerului Justiţiei luna viitoare, urmând ca în septembrie actul să fie definitivat, în urma propunerilor primite din partea instituţiilor implicate, şi să fie prezentat Guvernului, spre aprobare, şi ulterior Parlamentului.

Oficialul susţinea că în Codul Insolvenţei nu vor fi cuprinse şi prevederi referitoare la insolvenţa persoanelor fizice, acestea urmând să fie reglementate separat şi, ulterior, introduse în Codul Insolvenţei.

În Uniunea Europeană, spre deosebire de Statele Unite şi de Canada, mult timp a existat un stigmat referitor la falimentul persoanelor fizice, însă cu timpul aceste aspecte au fost clarificate şi reglementate. Contrar reticenţei europene, în Statele Unite ale Americii, o ţară a noilor începuturi, s-a dezvoltat un alt spirit: fiecare individ are dreptul să încerce, să greşească fără consecinţe de neşters şi să o ia de la capăt. Acesta este şi motivul pentru care în Statele Unite se aplică falimentul personal încă din 1978. În Europa, ţara care a introdus pentru prima dată o astfel de lege a fost Danemarca – în 1984 – după care i-au urmat exemplul Franţa, Germania, Austria, Belgia, Marea Britanie, Olanda, Italia şi Spania. Dintre noile state membre, Estonia şi Cehia dispun de un cadru legislativ similar, conform unui raport al Consiliului Europei.

“Dacă persoana a fost de bună-credinţă şi falimentul scuzabil, la închiderea procedurii de insolvenţă, aceasta va beneficia de ştergerea datoriilor neacoperite în insolvenţă – «beneficiul scuzabil». Astfel, el are un nou început, inclusiv poate avea posibilatea de a accesa noi credite sau de a achiziţiona bunuri de folosinţă îndelungată. Ştergerea datoriilor pentru beneficiul scuzabil ar trebui să presupună radierea datoriilor din orice registre de evidenţă.” (av. Vasile Godîncă-Herlea, managing partner CITR)

autor: Afrodita Cicovschi

sursa: curierulnational.ro