Motiunea de cenzura are sanse foarte mici sa treaca de votul parlamentarilor. Sustin la unison liderii Coalitiei, nimeni altii decat artizanii unei guvernari falimentare. Interesele portocalii sunt protejate de o majoritate parlamentara ce nu concepe sa piarda privilegiile si influenta conferite de prezenta la guvernare. Este greu ca PSD si PNL sa identifice o noua majoritate. In ciuda unor declaratii care gem de demagogie, aruncate pe piata de Gabriel Oprea si alti “independenti”, devine evident ca nici UNPR si nici UDMR nu au nici cea mai vaga intentie de a parasi barca Puterii. Chiar daca aceasta ia apa din toate partile. Chiar daca nemultumirile sociale risca sa se acutizeze. Chiar daca economia si nivelul de trai isi vor continua trendul descendent. Actuala majoritate, ca de altfel mai toate cele de dupa 1990, nu au fost unite de vreun ideal maret, de vreun scop nobil, ci de dorinta, de obsesia de a obtine maximul posibil prin participarea la actul guvernarii. Pentru ei, pentru clientela de partid, pentru interesele formatiunii din care fac parte.
Toate amenintarile, voalate sau nu, ale liderilor UDMR si UNPR vizeaza exclusiv obtinerea cat mai multor facilitati economice, juridice si politice.
Afacerile cu statul raman, in aceasta perioada de criza, mai tentante decat oricand, imunitatea in fata unui sistem judiciar corupt si aflat sub influenta decidentilor, asemenea, ca sa nu mai amintim aici si de sutele de numiri politice din administratia publica, numiri ce confera forta fiecarei formatiuni politice. Protejati de o majoritate de conjunctura dominata de interese, guvernantii isi continua drumul spre prapastie. Nu ar fi nici cea mai mica problema daca PDL ar iesi din politica precum taranistii (care cel putin aveau o istorie in spate), insa, grav este faptul ca aceasta Putere iresponsabila trage odata cu ea o tara intreaga. Milioane de romani au ajuns la pragul disperarii, ingenuncheati de probleme, saracie si dispretul celor ce refuza sa intelega ca menirea unui lider politic este alta.
In tot acest timp, decidentii continua sa se sprijine pe discursuri demagogice. Spre exemplu, de vreo cateva luni, Elena Udrea, ministrul care se va afla in toate ecuatiile guvernamentale la Palatul Victoria (motivele se cunosc si nu au nicio legatura cu profesionalismul), declara ca liderii PDL trebuie sa aleaga intre afaceri si politica.
Numai ca aceasta a ales sa le imbine pe amandoua. Ca multi alti lideri portocalii, in frunte cu Videanu, Berceanu, iar lista este terifiant de lunga. Sotii, sotiile, rudele apropiate, prietenii de familie, au primit de fiecare data protectie politica din partea celor care confunda statutul de politician cu cel de combinator de profesie si facilitator de contracte banoase cu statul. Cazul Prigoana care s-a suspendat, chipurile, din PDL, fiindca a ales sa-si continue afacerile, pentru ca apoi sa fie reprimit in partid, fara sa renunte la acestea, reprezinta o dovada de dispret absolut la adresa unei populatii tot mai saracite si infometate. Udrea mimeaza dorinta de a recredibiliza PDL. Si guvernarea. Si institutiile statului. Desi nici ea si nici alti pedelisti nu isi doresc acest lucru. Reali-tatea o confirma din plin, iar vorbele goale prin care unii lideri vor sa braveze in fata colegilor sau a populatiei, nu mai impresioneaza pe nimeni.
Obsesia de a mai profita din plin de ultimele luni de guvernare a inlocuit in Modrogan orice notiune de responsabilitate. Pentru ca devine evident ca Romania se afunda in criza cu fiecare zi. Iar viitorul suna din ce in ce mai sumbru, in ciuda unei alternative pe care liderii Opozitiei vor sa ne-o prezinte drept unica solutie. Dar care nu reprezinta, in realitate, decat o noua iluzie. Inlocuirea clientelelor de partid ar fi prea mult pentru Romania. Mult prea mult. Iar romanii nu isi permit “luxul” de a mai plati pretul unei noi dezamagiri.
Adauga comentariu