Paul Lambrino, unealta regimului Băsescu, a vândut pielea ursului din pădure

Marţi a trecut aproape neobservată dezbaterea la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a unui dosar extrem de important: averea Casei Regale a României este cerută în instanţă de cei care au cumpărat drepturile litigioase asupra aşa-zisei averi a aşa-zisului prinţ Paul Lambrino.

Ziariştii de la ziuanews.ro au făcut dezvăluiri uluitoare despre vânătoarea pe care Traian Băsescu şi grupul său de interese au declanşat-o de ani buni de zile pentru a pune mâna de patrimoniul Casei Regale. Cetăţeanul Paul Lambrino, auto-intitulat prinţ, şi-a vândut toate drepturile litigioase pe patru milioane de euro grupului de interese al lui Traian Băsescu, reprezentat de consultantul său şi al PDL de imagine, Tal Silberstein.

Pe scurt, regimul Băsescu profită de litigiul pe averea personală a lui Carol al II-lea, urmărind obţinerea bunurilor Coroanei României, bunuri evaluate la patru miliarde de euro.

“Zeci de palate, mănăstiri, chiar şi comune întregi, alături de mii de hectare de terenuri, ferme, sedii de bănci, de ambasade, de partide, Biblioteca Universitară, toate au fost pierdute ca la poker de aşa-zisul prinţ de România, Paul Filip Lambrino, progenitura bastardului Mircea Grigore Carol. Actorii din această telenovelă mioritică, începută la finele anilor ’40, au, în zilele noastre, reprezentaţie la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, după ce au manipulate politic destinul regal al lui Paul Lambrino. Traian Băsescu, Adriean Videanu şi Tal Silberstein, împreună cu Remus Truică şi Andrei Marcovici, au creat o infrastructură formată din off-shore-uri, firme de avocatură, judecători şi fonduri de investiţii, pentru a pune mâna pe ceea ce se cuvine de drept poporului român şi familiei regale a României, reprezentată de Mihai I al României.

ZIUAnews vă prezintă, în exclusivitate, cum, mai înainte de a fi fost recunoscut ca aparţinând Casei Regale a României, prinţul Paul şi-a cesionat TOATE drepturile litigioase firmei Reciplia, reprezentată de Remus Truică. Copilul de casă al fostului premier Adrian Năstase nu a fost decât un paravan, societatea Reciplia fiind deţinută de un offshore, Reciplia LTD, în spatele căruia stă chiar Tahal Group, deţinut de Kardan, un holding israelian de investiţii. Foştii consilieri ai lui Tăriceanu, Tal Silberstein şi Arthur Finkelstein, conduc companii din acest grup, fiind şi asociaţi cu Truică în mai multe companii. Suma pentru care Paul şi-a cesionat toate drepturile: patru milioane de euro. Valoarea reală a bunurilor înstrăinate de acesta: peste patru miliarde de euro.

După ce prinţul s-a declarat nemulţumit de banii pe care i-a primit, a încercat să rupă contractul cu cei de la Reciplia, introducând în joc o altă firmă, Lot Invest, o companie apropiată de fraţii Nicolae şi Florin Adi Caval. Aceştia din urmă sunt vechi parteneri cu fostul ministru al Economiei, Adriean Videanu, dar şi cu actualul preşedinte, Traian Băsescu.

O afacere încurcată, o încrengătură infernală de firme, politicieni şi aşa-zişi oameni de afaceri, cu zeci de bunuri care aşteaptă să fie recuperate, cu miliarde de euro în joc şi cu un singur adevăr absolut: istoria din palatele şi bisericile Casei Regale a fost vândută. Lui Truică.

Murfatlarul, Cotnariul şi Snagovul, cesionate

ZIUAnews vă arată, în exclusivitate, TOATE bunurile care aparţin Casei Regale a României şi pentru care au fost începute, la nivelul anului 2006, procedurile de restituire, fie administrative, fie judiciare, cesionate, printr-un simplu contract, numărul 299, din 1 noiembrie 2006, companiei Reciplia şi lui Truică.

• Teren – 8.000 de metri pătraţi, lângă „Mina Minovici”, în Bucureşti

• 52 de hectare de teren în Bucureşti, strada Jandarmieriei

• Teren – 2.000 de metri pătraţi, în Năvodari

• Ferma Regală „Băneasa”, plus 28,63 hectare

• Imobil în Bucureşti, strada Ion Ionescu de la Brad

• Staţia de montă de la Băneasa, plus 25 de hectare aferente, vecin cu Hipodromul „Băneasa”

• Teren de 2,66 hectare la Năvodari

• Moşia Regală Copăceni – 118,10 hectare – Comuna 1 Decembrie 1918

• Moşia Cocargeaua – Ialomiţa – 7.454 de hectare

• Balta Ezeru Mostiştea – comuna Mănăstirea – 1.062 hectare

• Balta Boian Sticleanu şi pădurea Vărăştii de Baltă – 2.436 de hectare, plus 3.500 hectare apă, 170 hectare trestie

• Moşia Zorleni (Vaslui) – 1.577 hectare

• Via Regală „Cotnari”, inclusiv Castelul, 13 hectare

• Via şi pepiniera „Murfatlar”, 72 de hectare din comuna Murfatlar, Constanţa

Palatul Elisabeta, sediul PDL şi intrarea de la Cotroceni, vândute de Paul

Prin acelaşi contract, prinţul Paul s-a angajat să îşi vândă şi drepturile litigioase asupra bunurilor a căror recuperare nu o începuse încă. Ca urmare a semnării contractului, Prinţul a primit un milion de euro, urmând ca celelalte trei milioane de euro să le primească dacă reuşea să obţină pădurea Snagov.

Lista cu imobilele date lui Truică şi companiei Reciplia SRL este una de-a dreptul spectaculoasă

• Imobilul din Eroii Sanitari, numărul 18, intrarea în Palatul Cotroceni

• Podgoria „Tohani”, Valea Călugărească

• Imobilul Bibliotecii Universitare, Piaţa Revoluţiei

• Imobilul Ambasadei Iranului, Lascăr Catargiu, nr. 39

• Imobilul de pe strada Latină, nr 10

• Palatul Elisabeta – Parcul Herăstrău

• Sediul ING Bank, Bulevardul Kiseleff, nr. 13

• Imobil Aleea Modrogan, numărul 1, sediul PDL

Moşiile de la Balcic, vândute printr-un act adiţional

În 4 aprilie 2007, la contractul iniţial semnat între Reciplia, prin Remus Truică şi prinţul Paul, a fost semnat un act adiţional, care prevedea cesionarea drepturilor asupra unor bunuri din Bulgaria, ale Casei Regale. Iată lista:

• Palatul Regal „Balcic”

• Vila „Malvi Dalga”

• Casa Suitelor

• Pavilioanele ce înconjoară Palatul Regal

• Biserica, templul şi capela „Stella Maris”

Conform aceluiaşi act adiţional, Paul ar fi trebuit să primească 36% din valoarea de piaţă totală a bunurilor din Bulgaria

Clădirea SRI, cesionată şi cerută de Paul

Prin cel de-al doilea act adiţional, încheiat în 4 octombrie 2007, Paul a cesionat către Reciplia, reprezentată de Truică, încă o serie de moşii şi terenuri, dar şi clădirea SRI de astăzi, cu menţiunea că Paul a precizat că pe aceasta doreşte să o păstreze, plătind 50% din valoarea acesteia către Reciplia. Iată lista:

• Vila Lupescu, actualul imobil SRI, imobil, plus teren

• Moşia Regală Broşteni, plus 39.885 hectare

• Castelul Medieşu Aurit, Satu Mare

• Castelul de vânătoare Poiana Itcanilor, compus din 40 de camere, plus 50 hectare teren din comuna Valea Putnei

• Castelul de vânătoare Lăpuşna, plus 4 hectare de teren în Mureş

• Moşia Regală Tersig, plus 709 hectare teren forestier în Caraş-Severin

• Pădurea Hereasca, 34,81 hectare în Călăraşi

ZIUAnews prezintă, în continuare, lista proprietăţilor care i-au aparţinut lui Carol al II-lea şi la care ar avea drept de moştenire atât Regele Mihai, cât şi fiul lui Carol Mircea Grigore, prinţul Paul de România.

• Ferma „Băneasa”, judeţul Ilfov: 28,43 hectare teren agricol, plus herghelie cu 28 cai şi 8 tineret pursânge englez şi 15 iepe pursânge englez şi următoarele autovehicule: 1 camion Chevrolet şi 1 bicicletă.

• Moşia „Mănăstirea”, judeţul Ilfov: 3.165,87 hectare teren agricol, plus 46 cai lipitani pursânge englez şi următoarele autovehicule: 4 camioane autocar (2 defecte), 1 turism Jeep Willys şi 1 motocicletă (moşia Mănăstirea).

• Moşia „Mănăstirea”, judeţul Ilfov: 596,20 hectare de pădure, cu întreg inventarul necesar exploatării.

• Scroviştea, judeţul Ilfov: 16,38 hectare teren agricol, cu întreg inventarul necesar exploatării, inclusiv 1 camion Ford şi 1 bicicletă.

• Ferma „Snagov”, judeţul Ilfov: 29,50 hectare teren agricol (inclusiv vie şi livadă), cu întreg inventarul necesar exploatării, inclusiv 1 camion Autocar (ferma Snagov, teren arabil, vie şi livadă de pomi fructiferi).

• Domeniul Broşteni, judeţul Neamţ: 39.885,38 hectare de pădure, cu inventarul respectiv, inclusiv următoarele autovehicule: 1 camion Ford şi 1 turism Jeep.

• Palatul Snagov, compus din 1 corp cu 25 camere, inclusiv parcul şi bazinul din faţa castelului, cu inventarul respectiv.

• Palatul de la Scroviştea, compus din patru corpuri, cu un total de 210 camere, (palatul şi anexele în curs de construcţie), precum şi toate materialele de construcţie.

• Castelul Medieşu Aurit, judeţul Satu Mare, compus din 1 corp

• Castelul Lăpuşna, judeţul Mureş, 6 corpuri cu un total de 23 de camere.

• Casa de vânătoare de la Lăpuşna: un corp cu un total de 40 camere, inclusiv parcul de 4 hectare.

• Comuna Scroviştea, Ilfov: 7 corpuri de clădiri rurale cu un total de 43 de camere cu inventarul respectiv.

Este important de precizat că dreptul la moştenirea acestor proprietăţi îi aparţine atât Regelui Mihai, cât şi prinţului Paul, dar şi fraţilor săi. Imediat după decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, din 2011, Adrian Vasiliu, avocatul Casei Regale, a declarat: „Poţi să discuţi despre faptul că ai dreptul la o parte din averea lui Carol al II-lea, dar nu din toată averea Casei Regale. Regele Mihai nu revendică niciun bun de pe urma lui Carol al II-lea. Această noţiune de avere a Casei Regale nu înseamnă nimic. Prinţul Paul nu poate revendica Domeniul Peleş pentru că nu a fost nici măcar o secundă în proprietatea lui Carol al II-lea”.

Relaţia Paul de România-Truică-Marcovici

Înainte de a fi recunocut de instanţele româneşti ca aparţinând Casei Regale din România, prinţul Paul de România şi-a vândut drepturile litigioase către firma Reciplia SRL, reprezentată, în contractul cu acesta, de Remus Truică. Acesta din urmă este nimeni altul decât fostul şef de cabinet al premierului Adrian Năstase, un individ despre a cărui avere s-a discutat mult, dar nimeni nu a reuşit să îi desluşească provenienţa. Reciplia SRL a fost înfiinţată în 14 decembrie 2005, având ca unic acţionar un offshore, Reciplia LTD, iar la 11 luni de la înfiinţare, Reciplia SRL a cumpărat toate drepturile litigioase ale prinţului Paul. Contractul a fost făcut, semnat şi ştampilat la avocatul Robert Mihăiţă Roşu, unul din partenerii Casei de Avocatură „ţucă, Zbârcea şi Asociaţii”.

Compania Reciplia SRL este administrată de nimeni altul decât Marius Andrei Marcovici, fost consilier personal al premierului Călin Popescu Tăriceanu şi asociat cu Truică în alte companii. La rândul său, Gabriel Zbârcea a fost nu numai coleg la „Muşat şi Asociaţii” cu Ioana, fostă Tăriceanu, dar a fost şi şef al AVAS, în guvernarea premierului liberal.

La momentul semnării contractului, la guvernare se afla Alianţa DA, adică PNL şi PDL, împreună cu UDMR.

Chichiţele contractului

Parafat de unul dintre litigatorii de top ai Casei de Avocatură „ţucă, Zbârcea şi Asociaţii”, Robert Mihăiţă Roşu, contractul conţine o clauză care lasă loc la interpretări cu privire la cât de legitimă a fost întreaga afacere, şi care demonstrează că nu a fost vorba despre o simplă cumpărare, de o persoană juridică, a drepturilor litigioase. Potrivit convenţiei dintre prinţul Paul şi Reciplia SRL, reprezentată de Remus Truică, „s-a transmis, de primul, fără nicio rezervă, toate drepturile prezente şi viitoare asupra bunurilor identificate în articolul 1 al contractului, precum şi asupra bunurilor identificate în actele adiţionale la contractul de cesiune”. Articolul 7 menţionează că ”Odată cu intrarea în vigoare a prezentului contract, cedentul, la cererea cesionarului, e de acord să accepte subrogarea cesionarului în calitatea sa procesuală din cauzele aflate în curs de soluţionare, precum şi, dacă e cazul, din orice alte cauze civile care au legătură cu procedurile judiciare de restituire a imobilelor, aflate pe rolul instanţelor, iar cesionarul are dreptul de a continua aceste procese până la obţinerea hotărârilor definitive şi irevocabile”. Cu alte cuvinte, Reciplia SRL poate interveni în nume propriu pentru a recupera de la stat proprietăţile înscrise în contract.

Articolul 10 din acelaşi contract conţine însă două clauze ciudate, una care priveşte numele celui pe care se va înscrie dreptul de proprietate al unui imobil recuperat, adică orice persoană dorită de Reciplia SRL, şi cea de-a doua care conţine precizarea că Paul de România nu va vedea un ban în plus, faţă de cei stabiliţi strict prin contract: „Cedentul se obligă ca, pe măsura obţinerii în orice mod, pe cale administrativă sau pe cale judecătorească, a titlurilor de proprietate, a dispoziţiilor de restituire (…) să coopereze personal sau prin mandat special cu cesionarul pentru îndeplinirea formalităţilor de publicitate imobiliară în termen de 3 zile (…) să se prezinte în faţa notarului agreat de Cesionar şi să semneze, în condiţiile legii actele de transfer de proprietate în patrimoniul cesionarului sau al PERSOANEI AGREATE DE ACESTA, cu precizarea că preţul fiecărui bun e deja inclus în preţul ce se achită conform prezentului contract şi nicio sumă suplimentară nu va mai fi plătită”.

Relaţia Truică-Marcovici-Silberstein

Remus Truică a fost şeful de cabinet al fostului premier Adrian Năstase şi s-a lansat în afaceri din această poziţie. La rândul său, Andrei Marcovici a fost consilierul personal al premierului Călin Popescu Tăriceanu. Acelaşi Marcovici a fost administrator la una dintre firmele lui Truică, TRG Agent de Asigurare, unde Remus deţinea 30% din părţile sociale, firmă radiată în prezent. Acelaşi Truică a fost asociat, printr-un offshore, în compania Generic Pharma, STG Ventures Ltd, în spatele acestuia aflându-se, de fapt, consultanţii politici ai lui Adrian Năstase şi ai lui Tăriceanu, ulterior, Shimon Sheves, Tal Silberstein şi Gil Birger. Chiar Truică recunoştea că îi cunoaşte foarte bine pe cei trei din perioada în care a lucrat pentru Năstase şi s-au asociat, însă firma nu a avut activitate, spunea fostul şef de cabinet al lui Adrian Năstase.

Conexiunea Silberstein – Truică – Tahal – Zbârcea

Tăriceanu a fost consiliat de Silberstein prin compania First One Communication, creată prin asocierea firmei One Communication, deţinută la acea dată de Dan Andronic, RSLB si GCS Issue Management Ltd. din Tel Aviv, ultima fiind condusă de Tal Silberstein. Interesant este că preşedintele RSLB, generalul (r) Amnon Lipkin-Shahak (fostul şef al Tzahal – Armata israeliană), a preluat, din 2001, şi conducerea Tahal Group, o companie care se ocupă de proiecte de infrastructură.

Tahal Group are în portofoliu şi firma Globe Trade Center, al cărei domeniu de afaceri este legat de imobiliare. Globe Trade Center deţine clădirea America House, de pe şoseaua Nicolae Titulescu nr. 4-8, unde au sediul atât firma Reciplia SRL, cea care a achiziţionat drepturile litigioase de la prinţul Paul, dar şi Casa de Avocatură „ţucă, Zbârcea şi Asociaţii”. După cum am menţionat, contractul între Paul de România şi Reciplia a fost semnat chiar în prezenţa avocatului Roşu, de la ţucă Zbârcea şi Asociaţii. Aceeaşi casă de avocatură reprezintă în continuare Reciplia, atât în procesele în care compania încearcă să recupereze bunurile cesionate de prinţul Paul, dar şi în diverse alte dosare. Curios sau nu, tot în această clădire avea sediul şi firma lui Truică, pe care o administra Marcovici, TRG Agent de Asigurare.

Paul de România a cerut anularea contractului cu Reciplia

La mai bine de doi ani de la data încheierii contractului prin care Reciplia SRL a devenit proprietara tuturor bunurilor pe care ar fi urmat să le recupereze Paul de România, acesta din urmă a cerut Tribunalului Bucureşti să anuleze contractul. De asemenea, prinţul Paul a cerut instanţelor în care încerca să îşi recupereze bunuri, iar Reciplia era intervenient, să nu permită acestei companii să fie parte în dosare. Astfel, în noiembrie 2009, Paul de România solicita instanţei să constate: „nulitatea absolută a contractului privind transmiterea/ cesiunea de drepturi cu privire la bunuri imobile aflate în proceduri administrative sau judiciare de restituire a proprietăţii, certificat sub numărul 299/01.11.2006, astfel cum a fost completat şi/ sau modificat prin actele adiţionale (…) obligarea pârâtei la plata de cheltuieli de judecată ocazionate de prezentul litigiu”. În aceeaşi notă, Paul de România a solicitat instanţei să ia act de faptul că Reciplia nu poate interveni în nume propriu în dosarele în care se încearcă restituirea unei proprietăţi, dreptul acestei companii născându-se doar după obţinerea proprietăţii de către prinţul Paul, de la stat. Reclamantul, adică prinţul Paul a explicat instanţei că dacă permite intervenţia SC Reciplia SRL, atunci este imposibil de aplicat o anume clauză din contract: ”În cazul în care cedentul va dori să îşi păstreze oricare dintre bunurile incluse în contract, sau valoric al bunurilor succesorale, acesta se obligă să plătească cesionarului cota de 50% din valoarea imobilului respectiv. Or, această posibilitate a subsemnatului, de a opta pentru păstrarea oricărui bun retrocedat, posibilitate stabilită prin acordul părţilor, este practic anihilată dacă se admite cererea de intervenţie”.

În replică, cei de la „ţucă, Zbârcea şi Asociaţii” au susţinut că: „Subscrisa am acţionat cu bună-credinţă în exercitarea obligaţiilor asumate, am achitat preţul convenit de părţi şi am finalizat cu succes o serie de procese de restituire a unor bunuri. În acest scop, am apelat la opinii de specialitate, la numeroşi experţi şi avocaţi, am derulat ample acţiuni administrative şi judiciare, angajând cheltuieli consistente. De altfel, de la data semnării contractului de cesiune, ASR Paul a primit mai multe milioane de euro, reprezentând avansul de preţ al drepturilor transmise prin cesiune”.

Manevra Paul de România – Caval – Videanu – Băsescu

Cu numai câteva zile înainte de a cere tribunalului anularea contractului dintre el şi Reciplia, în 15 octombrie 2009, Paul de România a încercat o altă afacere: să dea firmei SC Lot Invest SRL drepturile litigioase date Reciplia. În contractul de transfer exista însă şi o condiţie: ca firmei Lot Invest să îi fie transferate drepturile litigoase, trebuia să fie anulată sau încheiată convenţia cu Reciplia.

Astfel că, în calitate de copermutant prim, Paul de România a transferat drepturile copermutantului second, adică firmei Lot Invest, ASR devenind acţionar majoritar în companie. În aprilie 2011, Lot Invest a încercat să intervină într-un proces de restituire a unui bun, însă solicitarea i-a fost respinsă, pe motiv că este valabilă convenţia cu Reciplia.

Lot Invest îi are ca acţionari pe Al României Paul Philippe, Angelica Mihaela ştefănescu şi Bogdan Marius ştefănescu. Acesta din urmă este nimeni altul decât administratorul firmei ELIEST SRL, unde acţionari sunt Albu Vasilache Mariana (n.n.- administrator La Gondola Invest, societate care administrează restaurantul La Gondola, deţinut în fapt de fraţii Caval) şi Ristaurandoelite SRL. Această ultimă companie este administrată tot de Albu Vasilache Mariana şi e deţinută de firma Eurorent Internaţional Group SRL, deţinută de Iliescu Radu Bogdan, un apropiat al fraţilor Caval.

Fraţii Caval au funcţionat pe aceeaşi reţetă ca Truică, au multe firme cu persoane interpuse, pentru a nu putea fi depistaţi în acte.
Între fraţii Caval, concetăţeni cu fostul ministru al Economiei, Adriean Videanu, şi preşedintele de acum, Traian Băsescu, sunt legături vechi, de 10 şi chiar 20 de ani. De altfel, Băsescu i-a şi botezat copilul prinţului Paul, iar acesta din urmă este naşul fiului lui Nino Caval.

Paul de România a înţeles după 2008, că Băsescu este omul lângă care trebuie să stea pentru a-şi recupera o parte din bunuri. Deocamdată însă, cel puţin pentru prinţ, şansele de a-şi recupera ceva sunt aproape de zero. Nu de alta, dar nici Băsescu şi oamenii lui nu fac muncă voluntară.

Descendenţa

Paul de România este nepotul lui Carol al II-lea, fiul cel mare al Regelui Ferdinand al României şi al Reginei Maria. În august 1918, în timpul Primului Război Mondial, Carol al II-lea şi-a abandonat unitatea militară pe care o conducea pentru a se căsători cu Ioana Maria Valentina Lambrino („Zizi” Lambrino, 1898-1953), fiica unui general român. Căsătoria a fost oficiată la Chişinău, dar a fost declarată nulă de Tribunalul Ilfov în 1919.

În 1920, din relaţia lui Carol al II-lea şi Zizi Lambrino s-a născut Mircea Grigore Carol Lambrino, tatăl lui Paul de România. Mircea Grigore Carol Lambrino nu a fost niciodată recunoscut oficial de Carol al II-lea, filiaţia lui Mircea Grigore fiind stabilită de-abia în 1955, printr-o decizie a instanţei de la Lisabona. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a recunoscut, în 2011, hotărârea judecătorească de la Lisabona.

Carol al II-lea s-a căsătorit, în 10 martie 1921, cu Prinţesa Elena a Greciei şi Danemarcei, căsătorie din care s-a născut Prinţul Mihai, viitorul Rege Mihai al României.

Din 1940, când a abdicat în favoarea Regelui Mihai, şi până în 1953, când a murit în Portugalia, Carol al II-lea a trăit în exil, alături de Elena Lupescu, cu care s-a căsătorit în 1947.

Paul de România a susţinut că moşteneşte 37% din averea regală, plus partea de moştenire care i-ar reveni ca moştenitor al tatălui său, Mircea Grigore, plus partea de moştenire care i-a revenit lui Monique Urdărianu (urmaşa Elenei Lupescu), drepturi litigioase pe care Paul de România le-a achiziţionat de la aceasta.

După fuga lui Carol al II-lea, Regele Ferdinand I l-a dezmoştenit, în 1925, luându-i acestuia orice drept de a beneficia de vreun imobil sau teren al Casei Regale. Singurul drept recunoscut de Ferdinand I lui Carol al II-lea a fost acela de a primi anumite sume de bani. Regele Ferdinand I scria: „Anulez dispoziţia cuprinsă în acest testament prin care lăsam fiului meu Carol toată cotitatea disponibilă şi hotărârea de a cuprinde în partea sa de moştenire întreaga moşie Sinaia – Predeal împreună cu Castelul Peleş şi celelalte castele, clădiri şi stabilimente, cu sarcinile prevăzute în acest testament pentru Castelul Pelişor, precum anulez şi legatul caselor şi clădirilor din Bucureşti absolut necesare. Hotărăsc ca toată această cotitate disponibilă, atât imobilele de pe Valea Prahovei, cu sarcinile prevăzute, ca şi cele din Bucureşti, care sunt absolut necesare viitorului rege, să revină urmaşului meu pe tronul României din familia mea, iar în timpul minorităţii sale să se bucure de folosinţa şi de veniturile lor iubita mea soţie Regina Maria. Voiesc ca partea rezervatară ce se cuvine fiului meu Carol, s-o primească în bani şi în efecte”.

Potrivit testamentului formulat în iunie 1925, Regele Ferdinand I şi-a împărţit averea între Regina Maria, soţia sa, şi cei cinci copii.

Băsescu, atac la Regele Mihai I

În timp ce prinţul Paul de România se bătea în instanţă, umăr la umăr cu oamenii preşedintelui, pentru a revendica o parte din averea Casei Regale, preşedintele Traian Băsescu îl ataca, din senin, pe Regele Mihai I, la televizor. Principala problemă a lui Băsescu: de ce să îi retrocedeze statul român imobilele, dacă Regele a comis un act de trădare atunci când a abdicat? Nimeni nu a înţeles atunci de ce a ieşit brusc Băsescu să îl atace pe Rege. Însă, în lumina dezvăluirilor cu privire la averea Casei Regale, gestul preşedintelui Băsescu devine explicabil.

„Tot continuăm să considerăm că abdicarea Regelui a fost un mare act patriotic. Nu. A fost un act de trădare a interesului naţional al României. Din partea Regelui. Acesta este punctul meu de vedere”, a spus Băsescu.

„Vedeţi, noi încă nu ne aşezăm corect valorile. Spre exemplu, pentru noi toţi şi pentru istorie, Antonescu rămâne responsabil de Holocaust împotriva evreilor şi a ţiganilor, ducerea lor în Transnistria, nu ştiu ce. Nimeni nu spune că statul român avea un şef de stat atunci. Ăsta (mareşalul Antonescu) era doar prim-ministru atunci. Unora le dăm averi, iar pe alţii îi considerăm criminali de război – şeful de stat şi prim-ministru. Doar pentru că unul a fost slugă la ruşi şi a lăsat ţara prin abdicare, îl iertăm de toate păcatele?”, a conchis Băsescu”, scriu jurnaliştii de la ziuanews.ro.

sursa: cotidianul.ro