”Patriotism” la două capete!

Acum că a trecut Ziua Națională și am ieșit din ”febra patriotismului” putem să ne răcorim cu o ”porție” de realitate. S-a vorbit frumos în aceste zile de generația unirii, încercându-se să se acrediteze ideea că atunci ar fi fost un alt gen de politicieni, plămădiți din alt fel de aluat. Unul mai curat și mai onest…

Înainte de începe războiul ”cel mare” pentru realizarea unității statale mult visate ne-am fi așteptat ca politicienii să fie marcați de importanța evenimentului. Și să se pregătească pentru el…Fiindcă, nu-i așa, ei trebuiau să constituie ”floarea cea vestită” a unei istorii scrise cu sângele martirilor!…

Despre acești politicieni ”iluștri” care gândeau strategic la binele nației și la unitate națională Gheorghe Tătărescu, un celebru prim-ministru din perioada interbelică scria: ”În anii care au precedat războiul, târgul politic și desfrâul administrativ s-au etalat în toată cinica lor splendoare. Vagonismul și contrabanda oficială, născută din putregaiul moravurilor noastre politice, vor rămâne plăgile cele mai urâte ale acestor vremuri… Această perioadă eroică a neamului nostru este și perioada istorică a samsarlâcului pe toate tărâmurile… Niciodată nu s-a speculat și traficat mai mult în țara noastră. Samsari de conștiințe și speculatori de tot felul vindeau prefăcând țara într-un vast tripou în care totul era pus la mezat. Așa se făcea pregătirea morală a războiului…”

Evoluția politică a lui Tătărescu nu ne îndreptățește să îi acordăm prea mult credit. Și el era alcătuit din același aluat. Însă acuzațiile sale nu pot fi ignorate, decât doar dacă continuăm în tendințele noastre de idilizare a trecutului.

Sursele istorice confirmă același lucru pe care Tătărescu îl exprima fără menajamente. Într-un singur aspect, totuși, a greșit: nu putea anticipa că politicienii de după el și contemporani cu noi vor reuși performanța de a bate recordul ”patriotismului penibil”. Măcar ei mimau pregătirea intrării în război, cei de acum nu mai mimează nimic!

Trecutul nu diferă cu nimic de acest prezent anost în ceea ce privește discursurile despre marile idealuri naționale, despre necesitatea sacrificiilor și…strângerea curelei! Valabil pentru noi, bineînțeles, fiindcă acest ”sport” devenit tradițional nu era practicat și de ei! Iar noi ”admirăm” cum pe tărâmuri carpatine se poate etala un patriotism…la două capete!

Desigur, nu poate fi generalizată situația! Au existat atunci ca și acum oameni cu conștiință publică și care nu își etalau un ”patriotism din reflexe”…Însă ei au constituit o minoritate aproape nesemnificativă. Lumea politică nu a fost altfel. Și nici nu trebuie să ne facem iluzii că se vor produce minuni!Piesa de teatru continuă! Alte măști, aceeași scenă…

Cine mai crede că salvarea României provine de la politicieni poate atunci deja să stingă lumina. Căci merită întunericul… Politica este doar un rău necesar și nu acolo este sursa binelui absolut. Soluția este tot la noi, asemenea generației de la 1918, a cetățenilor de atunci care au înțeles că pot realiza un mare vis ridicându-se peste mediocritatea tradițională a mediului politic. Însă această soluție ține de atitudine…Și de puțină acțiune! Ce ziceți, repetăm istoria?

autor: prof. Lehaci Florentin
sursa: proatitudine.ro