C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Patrioţi ai anului 2012, vă vorbeşte Eminescu!

Mai sunt trei zile până la alegeri. Cohorte de candidaţi – hoţi, lacomi, populişti, mincinoşi, analfabeţi, venali, parşivi, tembeli -, printre care puţinele caractere se pierd precum stejarii într-o pădure de mărăcini, ne oferă un spectacol grotesc.

Le ofer şi eu ceva: un mesaj de la Mihai Eminescu. Mai precis, câteva fragmente din „Scrisoarea III”. Despre voi e vorba, patrioţilor!

(…) De-aşa vremi se-nvredniciră cronicarii şi rapsozii;
Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii şi irozii…
În izvoadele bătrâne pe eroi mai pot să caut;
Au cu lira visătoare ori cu sunete de flaut
Poţi să-ntâmpini patrioţii ce-au venit de-atunci încolo?
Înaintea acestora tu ascunde-te, Apollo!
O, eroi! care-n trecutul de măriri vă adumbriseţi,
Aţi ajuns acum de modă de vă scot din letopiseţ,
Şi cu voi drapându-şi nula, vă citează toţi nerozii,
Mestecând veacul de aur în noroiul greu al prozii.

Rămâneţi în umbră sfântă, Basarabi şi voi Muşatini,
Descălecători de ţară, dătători de legi şi datini,
Ce cu plugul şi cu spada aţi întins moşia voastră
De la munte pân’ la mare şi la Dunărea albastră.

Au prezentul nu ni-i mare? N-o să-mi dea ce o să cer?
N-o să aflu într-ai noştri vre un falnic juvaer?
Au la Sybaris nu suntem lângă capiştea spoielii?
Nu se nasc glorii pe stradă şi la uşa cafenelii,
N-avem oameni ce se luptă cu retoricele suliţi
În aplauzele grele a canaliei de uliţi,
Panglicari în ale ţării, care joacă ca pe funii,
Măşti cu toate de renume din comedia minciunii?
Au de patrie, virtute, nu vorbeşte liberalul,
De ai crede că viaţa-i e curată ca cristalul?
Nici visezi că înainte-ţi stă un stâlp de cafenele,
Ce îşi râde de-aste vorbe îngânându-le pe ele.
Vezi colo pe uriciunea fără suflet, fără cuget,
Cu privirea-mpăroşată şi la fălci umflat şi buget,
Negru, cocoşat şi lacom, un izvor de şiretlicuri,
La tovarăşii săi spune veninoasele-i nimicuri;
Toţi pe buze-având virtute, iar în ei monedă calpă,
Chintesenţă de mizerii de la creştet până-n talpă.
Şi deasupra tuturora, oastea să şi-o recunoască,
Îşi aruncă pocitura bulbucaţii ochi de broască…
Dintr-aceştia ţara noastră îşi alege astăzi solii!
Oameni vrednici ca să şază în zidirea sfintei Golii,
În cămeşi cu mâneci lunge şi pe capete scufie,
Ne fac legi şi ne pun biruri, ne vorbesc filosofie.

Patrioţii! Virtuoşii, ctitori de aşezăminte,
Unde spumegă desfrâul în mişcări şi în cuvinte,
Cu evlavie de vulpe, ca în strane, şed pe locuri
Şi aplaudă frenetic schime, cântece şi jocuri…

Ce am început azi vom isprăvi mâine. Patrioţi ai anului 2012, fiţi pe fază: vă vorbeşte Eminescu! Nu vă amăgiţi că a murit nebun, în urmă cu 123 de ani – asta-i o minciună! Urmăriţi-i versul şi veţi vedea că e mai viu decât voi!

Grigore Cartianu
sursa: adevarul.ro

Related Posts

5 Responses “Patrioţi ai anului 2012, vă vorbeşte Eminescu!”

  1. nicu says:

    ”Elemente străine, îmbătrînite şi sterpe, s-au amestecat în poporul nostru şi joacă comedia patriotismului şi a naţionalismului”. M. Eminescu

    Purtarea crucii mai face diferenta intre Roman si Roman.

  2. GEorge says:

    Pe aici gasiti toate poeziile lui Eminescu recitate de actori romani. (recitate bine!, nu porcarii)

    (1)http://www.youtube.com/watch?v=0EdjlmbZdy4&list=PL3A5701D934E25F4C&index=1&feature=plpp_video

    (2)http://www.youtube.com/watch?v=f9WGaJNgf9U&feature=relmfu

    Scrisorile II, III, IV le gasiti in linkul (2) de la inceput, in ordine. Tot in (2) la min 01:02:30 mai este o poezie interesanta. In linkul (1) la min 00:15:27 gasiti poezia “Imparat si proletar”. Aceasta poezie, daca acceptati unele teorii din seria Zeitgeist, veti vedea ca Eminescu n-a fost un nebun.

  3. Eminescu rasucindu-se in mormant …

    A fost odata ca-n povesti,
    A fost – de-ar mai fi iara –
    Din neamuri tracice, regesti,
    O prea frumoasa tara.

    Si era una pe pamant
    Si mandra-n toate cele
    Cum e icoana unui sfant
    Si Luna intre stele.

    Ma doare-n suflet cand privesc
    La tot ce se intampla
    Si in mormant ma rasucesc
    Si cuie-mi intra-n tampla.

    Eu nu mai simt miros de tei
    In viata mea postuma,
    Nu vad nici vajnici pui de lei.
    Doar mucegai si huma.

    Luceferi nu mai stralucesc
    Cand tara e o rana,
    Copiii mamele-si bocesc
    Ca n-au in blide hrana.

    Cantat-am graiul romanesc,
    Aceasta dulce limba.
    Dar astazi, cei ce-o mai vorbesc
    Prin alte tari o schimba.

    Degeaba le-am lasat cu dor
    O “Doina”, sa tresara!
    Trecutul nu e viitor
    Si viata li-i amara.

    Nici harta nu-i ca-n alte dati
    Din Nistru pana-n Tisa;
    Moldova-i astazi jumatati.
    Cat rau facutu-ni-s-a!

    Degeaba scris-am eu scrisori
    Din vremuri de urgie
    Si m-am rugat de-atatea ori
    Mai bine sa va fie.

    Avut-am piatra la hotar
    Si-n tara noastra singuri
    Cules-am holde din brazdar.
    Acum n-aveti nici linguri…

    O, biet popor roman sarac
    Cu-o tara prea bogata!
    Tu vino-i raului de hac
    Sa nu ti-o vanda toata!

    Si da-i afara pe straini
    Cu toti imburghezitii,
    Sa nu-ti mai fie-n alte maini
    Guverne si politii!

    Cu trupe de comedianti
    Numindu-le partide
    Sunteti romanii emigranti
    Din rai in tari aride.

    Pierdut-ati banii tarii-n vant
    Si-i goala visteria.
    Mai dati si ape si pamant
    Si vindeti Romania.

    Mihai Viteazul v-a lasat
    O tara mai rotunda.
    Voi azi ati scoc-o la mezat,
    Strainii va inunda.

    Aveti intinsul Baragan
    Si nu aveti o paine,
    Aveti si turme si ciobani
    Dar duceti vieti de caine.

    Aveti bogatii munti Carpati
    Si dulcea Miorita,
    Paduri de brazi ce va sunt frati,
    Si flori in poienita,

    Aveti o delta ca-n povesti –
    Vedeti sa nu v-o fure –
    Atatea ape, atatia pesti
    Si nu mancati nici mure…

    Nici vii pe deal nu mai zaresti,
    Livezile se-uscara
    Cand marul Tarii Romanesti
    Se-aduce de afara.

    Nu vine Mircea cel Batran,
    Nici Stefan, de la Putna
    Sa vi-l alunge pe pagan
    Cand voi lasat-ati lupta!

    Albastrul cerului senin
    Se-ntuneca mai tare
    De-atatia nouri de venin,
    De-atata delasare.

    Nu voi a va-nvata de rau
    Ci-ncerc a va-telege:
    De ani si ani cadeti in hau,
    Nimic nu va mai merge.

    Rusine sa va fie-n veac
    Ca v-ati tradat strabunii
    De parca n-ati fi pui de dac
    Ci rude-ati fi cu hunii!

    Lasati pe-ai vostri guvernanti
    Sa va inece-n smoala,
    Sa fiti doar simpli figuranti
    Pe scena lor de boala?

    Un singur lucru eu voi sti
    In lumea care trece:
    Urmasul meu roman va fi
    Si muritor si rece.

    Eu nu mai am ce sa mai sper.
    Va vad de-atata vreme
    Tarandu-va in trai mizer
    De griji si de probleme.

    Si nici nu pot a mai privi
    A voastra neputinta.
    Ma-ntorc la starea mea dintai.
    Ma-ntorc in nefiinta.”

    Luceafarul vorbi profet
    Spre neamul lui, spre tara.
    Si, lacrimand, se stinse-ncet.
    Muri a doua oara…

  4. nicu says:

    @Calistrat Chifan

    Imi place poezia dar nu prea cred ca Eminescu nu ne-ar intelege pentru situatia in care ne aflam.Suntem sub blestemul legii adica a crucii.

    Nu voi a va-nvata de rau
    Ci-ncerc a va-telege:
    De ani si ani cadeti in hau,
    Nimic nu va mai merge.

  5. Marian says:

    Pagina ORIGINALĂ a poeziei o găsiți pe site-ul autorului, la http://verdenfata.com/poezie/eminescu-rasucindu-se-in-mormant
    Mulțumesc pentru publicare!

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss