Sigur vă amintiți celebra scenă din filmul „Cel mai iubit dintre pământeni”, când actorul Dorel Vișan îi întreba pe deținuți din ce este compus „Cosorul lui Moceanu”. Răspunsul era cât se poate de simplu: din două părți, respectiv partea fer-oasă și partea lemn-oasă.
Așa mă întrebam eu zilele trecute din ce este compus statul român actual, dacă este nevoie imperioasă de a se aproba proiectul de lege privind constituirea unui Comitet Naţional pentru Supravegherea Macroprudenţială a sistemului financiar românesc, condus chiar de către guvernatorul BNR. Deasupra Guvernului, a Parlamentului și chiar a Preşedinţiei, iată că va apare o „umbrelă” formată din nouă (de ce nouă?) specialiști, care vor avea grijă să nu riscăm să trăim prea bine. Chiar dacă aceasta a fost deviza de campanie a unui fost președinte („Să trăiți bine!”), ce a avut grijă să o ducem din rău în mai rău, iată că acum, când se vedea puțin din „luminița de la capătul tunelului”, teama Europei de a nu avea un nou fenomen tip Grecia, pe care nu mai poate să îl stăpânească, o face să devină exagerat de exigentă cu România.
De ce acceptă conducerea țării noastre un asemenea mecanism perfid? Pentru că nu există. Vă întrebați poate cine conduce cu adevărat România? Nu o să aflați. Deocamdată se sărăcește România. Se taie economia, se taie agricultura, se taie pădurile, se taie veniturile, se taie… Tăișul este… Anonymus. Noi vedem la lumina zilei doar cozile de topor ce pun în practică hotărârile lui Anonymus. Ce sunt cozile de topor? Conform dicționarului „Coada de topor” este o persoană (mai mult obiect) care servește drept unealtă în mâna cuiva. Toporul care taie România are două părți, ca și „Cosorul lui Moceanu”: partea fer-oasă și partea lemn-oasă.
Noi am vândut la fier vechi toată industria din „regimul de tristă amintire” (partea fer-oasă), iar acum contribuim la efortul colectiv de sărăcire a României doar cu cea de a doua parte, partea lemn-oasă. Ne mirăm de lipsa de selectivitate în alegerea membrilor marcanți de partid, în alegerea senatorilor, sau a deputaților, sau a altor persoane de rang înalt din societatea românească. Îi vedem cum de abia leagă două fraze pe la emisiuni televizate și cum repetă precum papagalii aceleași cuvinte din vechea limbă de lemn pe care o trecusem în uitare. Dacă avem ceva de comentat, ni se spune că noi i-am ales și că trebuie să așteptăm patru (sau cinci) ani, până la noi alegeri, dacă dorim schimbare. Și schimbarea – ni se transmite atent – costă destul de scump și tot noi vom plăti… Of, democrație, dulce poezie…
Noroc că mai avem ceva codri nevânduți și vom putea asigura în continuare necesarul de cozi de topor pe care ni le cere Europa (Anonymus?). Noi vom da – cât mai avem – partea lemn-oasă, iar ei… Dumnezeu cu mila!
Autor: George V. Grigore
Sursa: Ziarul Natiunea
Adauga comentariu