Roşia Montana este mai mult decât un sit arheologic sau locul unei exploatări miniere. Roşia Montana este un simbol, fiind concomitent un simbol al trezirii la viaţă a societăţii româneşti cât şi simbolul dispreţului maxim pe care clasa politică îl are faţă de opiniile cetăţenilor.
Discuţiile despre aspectele economice şi ecologice pot fi duse la infinit. Dimensiunea redevenţelor este catastrofal de mică, iar creşterea de la 4% la 6% nu justifică proiectul nici măcar din perspectiva financiară, fără a lua în calcul aspectele ecologice. Câteva sute de locuri de muncă (asta în cel mai bun caz) nu sunt o justificare pentru delapidarea resurselor minerale ale ţării.
Consecinţele ecologice vor deveni, mai devreme sau mai târziu, coşmarul guvernului de la Bucureşti, însă cel mai important aspect al problemei Roşia Montana este dispreţul factorului politic faţă de dorinţele cetăţenilor.
Guvernul Ponta are o datorie faţă de mişcarea contra exploatării miniere de la Roşia Montana, deoarece ea a contribuit la aducerea USL la putere, iar Victor Ponta a exploatat la maxim „problema aurului” cât timp a fost în opoziţie. Simbolurile au un rol deosebit de important în politică. Deseori, se întâmplă ca simbolurile să devină criteriile principale după care este evaluat un guvern sau lider politic.
Ascensiunea USL şi ascensiunea politică a lui Victor Ponta s-a bazat pe trei piloni: „jos Băsescu!”, gazele de şist şi Roşia Montana. Electoratul USL nu se aştepta ca guvernul Ponta să fie competent, profesionist şi să aducă prosperitate economică. A avut aşteptări mult mai pragmatice şi realiste: lichidarea politică a lui Traian Băsescu, renunţarea la gazele de şist şi blocarea exploatării de la Roşia Montana.
Într-un singur an, USL a demonstrat că nu-i pasă de acest contract social încheiat implicit în campania electorală. Traian Băsescu este „coabitatorul-şef” al premierului-copilor, exploatarea gazelor de şist a devenit realitate, iar proiectul-monstru al lui Frank Timiş a primit undă verde de la guvern. Mesajul guvernului Ponta către electorat este simplu, clar şi direct: „voi nu contaţi!”.
Autor: Valentin Mândrășescu
Sursa: Vocea Rusiei
In banii pe care ii socotesc ca ar reveni Romaniei ei pun si banii pe care ii primeste tara pentru marfurile, materialele, sculele, aparaturile, utilajele si alte furnituri necesare in productie pe care le vor cumpara din tara. Or aceea NU SE PUNE deoarece de banii respectivi IAU MARFURI, nu sunt nici cadou tarii nici plata aurului, ce Dumnezeu !!!Daca eu am imprumutat un vecin cu 100 lei si in acelasi timp ii vand si o gaina, cand imi returneaza suta se considera si plata gainii in aceasta suta imprumutata ? Partea cu vanzarea gainii nu are legatura cu datoria lui fata de mine. Apoi si daca tara ar primi 20 % se pune intrebarea DIN CE ANUME E 20% ) O sa se aranjeze treaba din pix ca suma din care se da statului 20 % sa fie cat mai mititica. Apoi daca exploatam noi care cica nici dupa doua milenii de aurarit nu ne pricepem era al nostru 80 % din aur, restul neputandu-l noi scoate din minereu cu tehnologia actuala, numai ca restul de 20 % plus mineralele rare (crom, vanadiu, nichel, cobalt, uraniu, s,a RAMANEAU TARII in bazine de retentie, in halde de steril, in decantoare si generatiile viitoare il aveau acolo daca aveau nevoie. Apoi daca il exploatam noi, o faceam intr-un ritm lent dand naturii timp sa se refaca si dezastrul ecologic care este iminent acum nu se producea. Asa cum de fapt se face aici de peste doua mii de ani si – iata – n-am murit, nu ne-am otravit, etc. Daca o luam cu ecologia si cu mediul si cand se ara terenul iese praf si cand matura nevasta casa iese praf asa ce ar fi sa interzicem toate aceste activitati si multe altele. De ce nu interzicem masinile de pe sosele ca fac praf si fum si galagie ? Numai ca sefii nostri sunt orice numai oameni de industrie, de productie NU. Cu marinari, avocati si procurori asta e ceea ce putem.