“Paradoxul vremurilor noastre este că avem clădiri mai mari, dar temperamente mai mici; autostrăzi mai largi, dar minţi mai înguste, cheltuim mai mult, dar avem mai puţin; cumpărăm mai mult, dar ne bucurăm mai puţin.
Avem case mai mari şi familii mai mici, mai multe facilităţi, dar mai puţin timp, avem mai multe diplome, dar mai puţină înţelepciune, mai multe cunostinţe, dar mai puţină logică, mai multi experţi, dar mai multe probleme, mai multă medicină, dar mai puţină sănătate.
Bem prea mult, fumăm prea mult, cheltuim prea nesăbuit, râdem prea puţin, conducem prea repede, ne supărăm prea repede, ne culcăm prea târziu, ne sculăm prea obosiţi, citim prea rar, ne uităm prea mult la televizor şi medităm prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar am redus propriile noastre valori. Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des. Am învăţat cum să trăim, dar nu cum este o viată, am adăugat ani la viaţă şi nu viaţă la ani.
Noi am facut drumul până la lună şi înapoi, dar avem probleme când traversăm strada pentru a-l întâlni pe noul vecin. Am cucerit spaţiul cosmic, dar nu şi spaţiul nostru interior, am făcut lucruri mai mari, dar nu lucruri mai bune.
Am curăţat aerul, dar ne-am poluat sufletul, am divizat atomul, dar nu şi prejudecăţile noastre.
Scriem mai mult, dar învăţăm mai puţin, ne-am propus mai mult, dar realizăm mai puţine. Am învăţat să ne grăbim dar nu şi să aşteptăm, avem venituri mai mari dar morală mai puţină, avem mai multe alimente dar linişte mai puţină, am construit mai multe calculatoare pentru a deţine mai multe informaţii şi a produce mai multe copii ca niciodată, dar comunicăm mai puţin; am devenit mult mai interesaţi de cantitate şi nu de calitate.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor şi ale digestiei lente; bărbaţii sunt înalţi dar au caractere mici; ne interesează profiturile rapide şi relaţiile superficiale. Acestea sunt vremurile păcii mondiale în care există războaie interne; avem mai mult timp liber, dar mai puţină distracţie, avem mai multe tipuri de alimente, dar mai puţină hrană.
Acestea sunt zilele în care avem câte două salarii, dar avem mai multe divorţuri, avem case mai frumoase, dar cămine destrămate. Acestea sunt zilele excursiilor rapide, a scutecelor de unică folosinţă, a aruncării la gunoi a moralităţii, a pierderii nopţilor, a trupurilor supraponderale şi ale medicamentelor bune la toate, de la bucurie la linişte dar si care ucid.
Există momente când oferim mai mult spectacol dar nu avem nimic în depozite, există un timp în care tehnologia ţi-a adus această scrisoare şi un timp în care poţi alege fie pentru a face diferenţa, fie pentru a atinge tasta ….“delete” (şterge) …”
Dalai Lama
sursa: lorylex.wordpress.com
Un text care relifeaza în puţine cuvinte multele probleme ce ne înconjoară. Circumstantele însă nu trebuie să ne definească în nici un fel calitatea vieţii.