Analize și opinii Cultură și Familie Extern Politică

Papa Benedict demisionează! Oare este alegerea sa?

Papa Benedict al XVI-lea va demisiona, potrivit agenţiei italiene de ştiri ANSA. Potrivit Corriere della Sera, anunţul a fost făcut chiar de Suveranul Pontif în timpul consistoriului pentru canonizarea martirilor din Otranto. Informaţia a fost confirmată de Vatican. Papa Benedict al XVI-lea, vârstă de 85 de ani, s-a declarat pe deplin conştient de gravitatea gestului său.

“După ce mi-am analizat conştiinţa în faţa Domnului, în diverse rânduri, am ajuns la certitudinea că forţele mele, din cauza vârstei mele avansate, nu mai sunt apte pentru exercitarea într-un mod adecvat a ministerului petrinian”, a declarat Papa în latină, în timpul consistoriului de la Vatican.

“Papa a anunţat că va renunţa la ministerul său la orele 20:00 (19:00 GMT), la 28 februarie. Va începe atunci o perioadă de ‘sede vacante ‘ (loc vacant)”, a precizat părintele Federico Lombardi, într-un anunţ practic fără precedent în istoria Bisericii Catolice.

“Vestea a venit ca un trăznet”, aşa a comentat decizia Papei decanul Colegiului Cardinalilor, Angelo Sodano, potrivit Corriere della Sera.

Scaunul papal va rămâne vacant până la alegerea unui succesor, a precizat Vaticanul. Un oficial al Vaticanului a spus că se aşteaptă ca perioada dintre demisia lui Benedict al XVI-lea şi alegerea succesorului acestuia să fie cât mai scurtă cu putinţă. (jurnalul.ro)

Noul papă ar putea veni din Africa. Cine este favoritul în cursa papală

Cardinalul de Ghana, Peter Turkson, este preşedintele Consiliului Pontific pentru Justiţie şi Pace. “El este considerat papabil de când a fost numit în acest post, în 2009, de Benedict al XVI-lea. Au existat mai multe speculaţii că noul papă va veni din Africa, ca încercare a Bisericii Catolice de modernizare”, scrie The Guardian.

Cardinalul de Ghana este favorit la casele de pariuri, alături de Angelo Scola, arhiepiscopul de Milano.

De altfel, se pare că Turkson ar fi declarat: “Dacă Dumnezeu doreşte să vadă un papă negru, atunci Slavă Domnului”. În 2008, în contextul alegerii lui Barack Obama ca preşedinte al SUA, Turkson a fost întrebat dacă a venit vremea şi pentru un papă negru. “De ce nu?”, a răspuns acesta, potrivit Policymic.com.

Turkson nu ar fi primul papă din Africa. Potrivit Guardian, se pare că au existat trei suverani pontifi africani în primii ani ai creştinismului: Papa Victor I, Papa Miltiades şi Papa Gelasius.

Purtătorul de cuvânt al Vaticanului a anunţat, luni, un “nou Papă pentru Paşti”, după demisia lui Benedict al XVI-lea, care va intra în vigoare la 28 februarie.

Scaunul suveranului pontif va fi vacant până când este ales un succesor, informează Reuters. În aceste condiţii va fi organizat un conclav pentru desemnarea unui nou suveran pontif.

Desemnarea unui nou papă se face de către un conclav secret de cardinali, într-o încăpere din Vatican. Buletinele de vot sunt anonime, pe fiecare fiind imprimat cuvântul “eligo” (aleg). Numărarea voturilor secrete se face în prealabil de o comisie alcătuita din trei membri. Pentru a fi ales, noul papă trebuie să întruneasca două treimi plus un vot.

Atunci când unul dintre candidaţi întruneste majoritatea necesară, buletinele de vot sunt amestecate cu paie uscate şi aprinse în sobă. Pe hornul special din Capela Sixtină iese un fum alb care vesteşte mulţimii că lumea catolică are un nou papă.

Imediat dupa aceea, unul dintre cardinali iese pe balconul Domului şi anunţă: “Annuntio vobis gaudium magnum – habemus Papam!”, rostind şi numele celui ales.

Benedict al XVI-lea, care are 85 de ani şi nu va participa la conclav, urmează să se retragă într-o mănăstire din incinta Vaticanului, după un sejur iniţial în reşedinţa papală de vară din Castel Gandolfo, în apropiere de Roma.

Papa Benedict al XVI-lea a anunţat luni că va demisiona pe 28 februarie. Liderul Bisericii Catolice a spus că nu mai are “forţele” necesare pentru a conduce Biserica din cauza vârstei sale.

“Demisionez în deplină libertate şi sunt pe deplin conștient de gravitatea acestui gest”, a spus suveranul pontif. (sursa: rtv.net)

Patriarhul ecumenic Bartolomeu I exprimă “tristeţea” pentru retragerea Papei Benedict al XVI-lea

Patriarhul ecumenic Bartolomeu I şi-a exprimat “tristeţea” în legătură cu retragerea din funcţie a Papei Benedict, pe care îl consideră “un prieten” al bisericilor din Est, informează AFP.

Într-un comunicat postat pe site-ul Patriarhiei Ecumenice, Bartolomeu I apreciază că “prin înţelepciunea şi experienţa sa, Papa Benedict ar fi putut oferi în continuare multe lucruri omenirii”.

“Noi, ortodocşii, îl vom omagia în continuare ca fiind un prieten al Bisericii noastre”, adaugă Patriarhul ecumenic.

Susţinător al dialogului interreligios, Bartolomeu I a salutat “buna cooperare” pe care a avut-o cu şeful Bisericii Romano-catolice. (antena3.ro)

Papa, întâiul între credincioşii „Noii Ere”?

Papa Benedict a efectuat (2009) o vizită diplomatică plină de semnificaţii simbolice în Orientul Apropiat, apogeul turneului conducătorului de la Vatican fiind atins la Ierusalim, oraş ale cărui teritorii sunt disputate de guvernul israelian şi autoritatea palestiniană. Turneul a avut două componente majore, legate strâns una de alta: cea politică – strângerea legăturilor cu liderii regionali; cea religioasă – promovarea sincretismului religios sub noua formă a unei viclene „unităţi în diversitate”.

Ierusalimul, centrul lumii

„Pace” pare să fi fost cel mai des rostit cuvânt la întâlnirile oficiale ale turneului amintit. În declaraţiile liderilor israelieni cu care s-a întâlnit Papa, găsim ideea că pacea mondială depinde de Ierusalim: „Pacea din Ierusalim va aduce pace întregii lumi”, declara ministrul israelian al turismului la vizitarea Zidului Plângerii de către Papă. Într-o abordare mesianic-sincretistă, acelaşi ministru mai spunea: „Ne aflăm lângă ultimele vestigii ale Templului Sfânt, renumit în lumea întreagă, ale cărui pietre poartă mărturia vremurilor grele şi aspiraţia de pace şi frăţietate între popoare, naţiuni şi religii”. În acelaşi spirit, preşedintele Shimon Peres arăta, în discursul ţinut la sosirea lui Benedict pe aeroport, că obţinerea unei păci regionale va avea urmări asupra întregii lumi. “În numele statului Israel, vă întâmpin la sosirea dumneavoastră cu o binecuvântare: pace”, a fost formula „sacerdotală” cu care liderul statului Israel l-a întâmpinat pe Papă. Shimon Peres a mai dăruit Papei Benedict o ediţie masoretică a Vechiului Testament pusă pe un suport electronic din siliciu, de mărimea unei gămălii de ac, promovând, astfel, tehnologia cipurilor într-un mod inedit… Reţinem, aşadar, că pe lângă încărcătura simbolică a oraşului revendicat de trei mari religii – creştină, iudaică şi islamică – Ierusalimul conţine şi marele potenţial de a deveni centrul politic al lumii, cel puţin informal, într-o primă fază.

„Casă de rugăciune pentru toate popoarele”

O altă idee vehiculată în dialogurile purtate de Papa Benedict cu liderii israelieni a fost că Ierusalim este şi trebuie să devină, încă şi mai mult, un loc de rugăciune pentru toate religiile. Acelaşi Shimon Peres, precum şi alţi conducători politici, au citat în discursul de primire a Papei următorul verset din versiunea masoretică a scrierilor Prorocului Isaia: „Casa mea, casă de rugăciune se va chema pentru toate popoarele” – (Isaia 56:7). În acelaşi duh, Papa Benedict a amintit de „această comuniune, care transcende toate barierele lingvistice, rasiale şi culturale”, şi a evocat, la întâlnirea cu Marele Muftiu din Ierusalim, rădăcinile comune ale iudaismului, islamului şi creştinismului. Papa a cerut, de asemenea, acces liber în Ierusalim pentru credincioşii tuturor religiilor.

Care „spirit al Profeţilor”?

În aceeaşi întâmpinare adresată Papei la sosirea în Ierusalim, preşedintele Shimon Peres afirma: „Sunt convins că dialogul dintre iudaism şi creştinism va continua în spiritul Profeţilor”. Este cunoscut faptul că Biserica Catolică a făcut mari concesii iudaismului la Conciliul Vatican II, unde s-a decis eliminarea textelor liturgice care făceau referire la iudei şi la orbirea celor ce L-au răstignit  pe Hristos. Mai puţin cunoscută este contribuţia actualului Papă la apropierea fără precedent dintre evrei şi catolici de după Vatican II. Vom înţelege, de asemenea, şi la care „spirit al Profeţilor” face referire liderul politic S. Peres. Oare pentru această contribuţie este numit Papa, de către Shimon Peres, în prima sa vizită din Ierusalim, „întâiul între credincioşi”? Ce fel de recunoaştere a întâietăţii este aceasta, şi cu ce preţ a fost ea obţinută de capul Bisericii Catolice?

Papa îl aşteaptă şi el pe Mesia iudeilor

În anul 2002, Biserica Catolică a făcut unul dintre cele mai surprinzătoare gesturi pe plan dogmatic în privinţa raporturilor cu religia iudaică. În volumul „Poporul evreu şi sfintele sale scripturi în Biblia creştinilor”, elaborat de Comisia Pontificală Biblică, se face o analiză a raporturilor dintre romano-catolicism şi iudaismul rabinic. În prefaţa acestei cărţi, Papa Benedict, pe atunci Cardinalul Ratzinger, afirmă faptul că atât catolicii, cât şi evreii îl aşteaptă pe acelaşi Mesia:

„Aşteptarea mesianică a evreilor nu este zadarnică. Poate deveni pentru noi, creştinii, un puternic stimul ca să păstrăm vie dimensiunea eshatologică a credinţei noastre. Ca şi ei, şi noi trăim într-o aşteptare. Deosebirea este că, pentru noi, Cel ce va să vină va avea trăsăturile acelui Iisus care deja a venit, şi e deja prezent şi activ printre noi”.
În acelaşi volum, Biserica Romano-Catolică recunoaşte validitatea interpretării date de conducătorii iudaici contemporani Vechiului Testament; tot acolo, romano-catolicii îşi cer iertare pentru acele pasaje din Noul Testament care au, zice-se, o conotaţie antisemită! Toate aceste afirmaţii sunt făcute cu diplomaţie, dându-se aparenţa păstrării integrităţii crezului romano-catolic, dar în fapt acceptându-se legitimitatea iudaismului rabinic.
Cum trebuie înţelese aceste afirmaţii din perspectivă ortodoxă? În primul rând, tradiţia Vechiului Testament, aşa cum afirmă toţi Sfinţii Părinţi, îndeosebi Sfântul Ioan Gură-de-Aur (în scrierea Către Iudei), este moştenită în întregime de Biserica creştină (Biserica Ortodoxă). Din punct de vedere istoric, poporul iudeu avea mai multe şcoli religioase în timpul venirii Mântuitorului: cea a fariseilor, cea a saducheilor, cea a irodienilor etc. După distrugerea cetăţii Ierusalim de către Împăratul Vespasian, fariseii au rămas singurii reprezentanţi religioşi ai iudeilor – aceiaşi farisei care au fost vrăjmaşii cei mai neîmpăcaţi ai Mântuitorului şi Apostolilor. Ei au pus mâna pe locurile de frunte ale poporului şi au început să falsifice întreaga tradiţie veche a evreilor, pentru a opri răspândirea creştinismului, socotit o erezie. S-au făcut, astfel, modificări importante în prorociile Vechiului Testament, înlăturându-se sau schimbându-se unele pasaje care îl identificau pe Mesia cu Iisus Nazarineanul. Versiunea ebraică de astăzi a cărţilor Vechiului Testament, aşa-numitul text masoretic, diferă în anumite puncte esenţiale de ediţia Septuagintei, singura versiune a scrierilor biblice vechi-testamentare ce ni s-a transmis neatinsă în cursul a aproape 2500 de ani. Iar singura Biserică ce a păstrat Septuaginta, de-a lungul veacurilor, ca text scripturistic în uz, este Biserica Ortodoxă – cu câteva mici excepţii contemporane (pentru detalii, a se vedea „Biblia. Ediţie jubiliară a Sfântului Sinod”, EIBMBOR, 2001, în traducerea Mitropolitului Bartolomeu Anania).
Aceste fapte istorice erau cunoscute de Papă şi ceilalţi prelaţi ai catolicismului. Astfel, legitimarea tradiţiei rabinice post-creştine înseamnă legitimarea unui fals istoric şi a unei viziuni religioase care-L respinge cu vehemenţă pe Iisus Hristos Mântuitorul, Mesia creştinilor. Nu există niciun punct comun între viziunea creştină despre Mesia şi cea iudeo-rabinică. Mesia, zice învăţătura rabinică, va veni ca un conducător politic şi religios, care va supune toate neamurile „poporului ales”. Va fi, adică, un împărat al întregii lumi, înzestrat cu puteri sacerdotale. Faptul că această tradiţie mesianică diferă de vechea viziune a iudeilor o atestă indirect prorociile creştine care spun că, la venirea lui Antihrist, vor fi mulţi evrei, cu adevărat credincioşi Legii lui Moise, care nu îl vor primi şi se vor boteza în numele Sfintei Treimi. Este adevărat însă faptul că Mesia fariseilor va avea „trăsăturile” lui Iisus Nazarineanul (Antihrist înseamnă, pe greceşte, „în locul lui Hristos” – desemnând, astfel, o imitare înşelătoare, pentru a trece drept Mesia cel adevărat).

Fiecare cu tradiţia lui, aşteptându-l pe Mesia iudeilor…

Un important teolog romano-catolic, Andrea Ricardi, citat de presa vremii, descria astfel noua direcţie trasată de Catolicism în volumul „Poporul evreu şi Scripturile”: „Pe vremuri se vorbea despre moştenirea comună a trecutului. Dar acum, pentru întâia dată, se vorbeşte despre aşteptarea noastră împreună, pe viitor, a lui Mesia şi a sfârşitului de veac”. La întrebarea dacă înţelege această aşteptare ca o posibilă unire a religiilor, Ricardo a răspuns: „Nu, ci ca o aşteptare unul lângă altul”, potrivit principiului „unităţii în diversitate”. Viclenia abordării este următoarea: pentru a nu da naştere la şocuri şi împotriviri din partea oamenilor, nu se declară şi nici nu se caută contopirea marilor religii. Se doreşte în schimb ca acestea să fie golite de substanţă, de partea lor de autenticitate, oricât de mică ar fi, şi să meargă în aceeaşi direcţie. Astfel, toate religiile devin legitime una faţă de alta, deoarece toate îl aşteaptă pe acelaşi Mesia al fariseilor – nimeni altul decât „înlocuitorul lui Hristos”, adică Antihrist.

Oare evenimentele ce au avut loc câteva săptămâni în urmă la Ierusalim nu par să întărească că ne apropiem de vremurile despre care ne vorbesc prorociile mai vechi şi mai noi? (sursa: familiaortodoxa.ro)

Profetia “Petre Romanul”, papa care va veni dupa Benedict al XVI-lea si va duce la distrugerea Romei

Peter Turkson

Profetia Papilor, atribuita Sfantului Malachie, este alcatuita din 112 fraze scrise in limba latina si care descriu ultimii capi ai Bisericii Catolice, incepand cu Papa Celestin al II-lea (ales in 1143) si terminand cu succesorul Papei Benedict al XVI-lea

Potrivit acestei profetii, cel care ii va succede lui Papa Benedict al XVI-lea este numit Petre Romanul, iar pontificatul sau va duce la distrugerea Romei.

Aceasta carte a fost publicata prima data in 1595, de catre Arnold de Wyon, un istoric benedictin.

Misterioasa profetie ii apartine Sfantului Malachy, episcop de Armagh, oras din Irlanda.

In anul 1139, Malachy se afla la Roma, chemat de Papa Innocentiu al II-lea si a avut o viziunea despre cei care vor ocupa in viitor Sfantul Scaun.

Manuscrisul sau a fost pastrat in arhivele romane pana cand a fost redescoperit in 1590.

Pe de alta parte, Enciclopedia Catolica sustine ca documentele sunt un fals din secolul al XVI-lea, realizat probabil de celebrul Nostradamus.

Malachy a murit, asa cum profetise, in 1148, in Franta. In anul 1190 el a fost canonizat, devenind primul sfant irlandez care a primit aceasta onoare.

Papa despre care vorbeste Malachy, numindu-l Petre Romanul, este ultimul din lista mentionata in profetie.

Iata ce scria episcopul irlandez despre el: “In ultimii ani ai persecutiei Bisericii Romane Catolice, va domni Petre Romanul, care isi va conduce turma intr-o perioada foarte tulbure. Dupa aceea, orasul celor 7 coline va fi distrus si temutul Judecator va judeca oamenii”.

Poate este o coincidenta, dar cel de-al 267-lea Papa, Benedict al XVI-lea, a fost numit in manuscrisul medieval “gloria maslinului” (gloria olivae).

Cardinalul Joseph Ratzinger si-a ales numele de Benedict cand a devenit Papa, dupa numele fondatorului ordinului de calugari benedictini. Emblema acestui ordin este chiar ramura de maslin.

Cel mai apropiat de teoria despre “Petre Romanul” ar fi cardinalul Peter Turkson din Ghana, cel care a starnit o uriasa controversa la Vatican, cand a publicat o inregistrare considerata anti-musulmana.

AICI puteti vedea lista cu toti Papii mentionati de Malachy si modul in care el ii caracterizeaza.

O viziune similara cu a lui Malachy a avut si Papa Pius al X-lea. In anul 1909, acesta era in timpul unei audiente, cand a avut o revelatie si s-a trezit strigand ingrozit:

“Am vazut ceva cumplit. Oare eu voi fi acela? Oare va fi succesorul meu? Stiu doar ca Papa va parasi Roma si, in timp ce va pleca de la Vatican, ca trebui sa calce peste trupurile preotilor sai”.

Profetia lui nu s-a implinit nici in timpul lui, nici in pontificatul care i-a urmat.

In anul 1226, Sfantul Francisc din Assisi, fondatorul ordinului de calugari franciscani, a redactat o alta profetie tulburatoare:

“Va exista un Papa care va fi ales fara respectarea regulilor canonului si va duce la o mare schisma. Vor fi propovaduite invataturi diferite si multi din diferite ordine vor avea indoieli si chiar vor fi de acord cu ereticii, iar asta va face Ordinul sa se divida si asa vor aparea persecutii si neintelegeri.” (sursa: stirileprotv.ro)

Despre autor

contribuitor

comentarii

Adauga un comentariu