România nu mai are nicio şansă să scape de liberalizarea pieţei funciare în 2014, pentru a evita preluarea masivă de terenuri de către străini. Liberalizarea a fost una dintre condiţiile integrării în UE.
Preţurile mici şi solurile fertile fac din România un adevărat „El Dorado” pentru marii investitori în agricultură sau imobiliare. Potrivit unei statistici prezentate de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR), străinii au 700.000 de hectare de teren agricol românesc, cu toate că – cel puţin oficial – aceştia nu au dreptul să le cumpere.
„Cei mai activi cumpărători în România sunt din ţări precum Irak, Liban, Siria, Arabia Saudită şi Iran. Este periculos cum se valorifică acest teren, pentru că este posibil să se dirijeze spre export întreaga producţie”, avertiza, la sfârşitul anului trecut, Valeriu Tabără, pe atunci ministru al Agriculturii.
Interdicţie doar pe hârtie
Singura barieră pe care o au terenurile agricole româneşti în faţa marilor investitori străini este un moratoriu care îi împiedică pe aceştia să cumpere direct pământ. Teoretic, niciun cetăţean străin nu poate cumpăra teren agricol în România. Practic, este nevoie doar de o firmă înregistrată în România, care figurează ca persoană juridică şi care poate avea în posesie terenuri agricole.
Această măsură s-a dovedit însă o piedică slabă în calea străinilor, care au ajuns să controleze astfel 7% din suprafaţa agricolă, România situându-se pe primul loc în Europa şi pe locul zece în lume după procentul de teren agricol deţinut de companii străine.
România s-a obligat, prin Tratatul de aderare la UE, să liberalizeze din 2014 piaţa funciară. „Noi ne-am luat obligaţia ca, la 1 ianuarie 2014, să deschidem piaţa. Dar intenţia mea este de a obţine o prelungire a moratoriului, prin modificarea Tratatului de aderare”, a declarat Stelian Fuia, ministrul Agriculturii, amintind despre cazul Poloniei şi al Lituaniei, care au reuşit să obţină prelungirea interdicţiei. Investitorii străini care vor să cumpere terenuri agicole în Polonia o pot face doar cu avizul Ministerului de Interne de la Varşovia, iar autorităţile se pot opune achiziţiilor de peste 500 de hectare.
Similar, Lituania a cerut Bruxelles-ului să prelungească, până la jumătatea lui 2014, restricţiile pentru achiziţiile de parcele agricole de către străini, motivând că fermierii lituanieni nu au bani să cumpere terenuri din cauza crizei.În cazul României, o reuşită va fi cu atât mai greu de obţinut cu cât ea presupune modificarea Tratatului de aderare la UE, ceea ce se poate realiza doar printr-un amplu şi anevoios proces de renegociere a termenilor documentului. Un astfel de proces s-ar putea deschide prin sesizarea Comisiei Europene de către partea română.
Ce înseamnă renegocierea Tratatului
„În funcţie de cât de buni negociatori am fi, procesul poate dura între trei şi şase luni”, a declarat, pentru „Adevărul”, Vasile Puşcaş, fost negociator-şef al României cu UE. Au mai existat cazuri în care state comunitare au obţinut renegocierea tratatelor de aderare, însă a fost vorba doar de situaţii excepţionale, subliniază specialistul. Iar credibilitatea României ar putea fi ştirbită de o astfel de solicitare, consideră Puşcaş. „Pe de-o parte, România a aderat la mai multă integrare, la un pas înainte prin semnarea Tratatului fiscal. Pe de altă parte, vrea prelungirea restricţiilor funciare. Zice una, face alta”, consideră profesorul universitar. „Pământul face parte dincapital, iar liberalizarea pieţei funciare înseamnă libera circulaţie a capitalului. Pentru alte domenii cerem investiţii străine, aici ne ferim de ele”, continuă el.
Interesul străinilor pentru terenurile agricole româneşti nu ar trebui să fie un motiv de îngrijorare şi nu este nicidecum motivul care să justifice renegocierea Tratatului, consideră Vasile Puşcaş. „Eu nu am o teamă, aşa cum are ministrul Agriculturii sau oricine altcineva, de această «invazie» a străinilor. Slaba dezvoltare a condiţiilor de piaţă, un rezultat al guvernării din 2007 şi până în prezent, este cea care cauzează aceste diferenţe în ceea ce priveşte preţurile terenurilor agricole”, spune acesta.
Cine ne cumpără terenurile
Plecând de la statisticile MADR şi având în vedere un preţ mediu de 2.000 de euro pe hectar, observăm că străinii controlează terenuri agricole în valoare de aproximativ 1,4 miliarde de euro în România. Cine sunt cei care sunt atraşi de solurile fertile şi mai ales de preţurile foarte mici ale terenurilor româneşti?
Compania Ingleby, deţinută de familia daneză Raunsing, controlează în România 10.400 hectare de terenuri, concentrate în vestul ţării. Ingleby mai are terenuri agricole şi în Argentina, Statele Unite ale Americii, Uruguay, Noua Zeelandă şi Australia.
Nemţii de la Agrarius au operaţiuni concentrate în special pe producţia de porumb, rapiţă, floarea-soarelui şi grâu. Compania a început să cumpere terenuri agricole în România încă din 2009. Astăzi, exploatează peste 3.000 de hectare de teren agricol, în special în Banat, unde solurile sunt deosebit de fertile şi ieftine în raport cu media europeană. Compania Germanagrar, specializată în imobiliare, are sediul la Hamburg şi controlează terenuri agricole în valoare de 500 de milioane de euro în Europa de Est.
Compania italiană de asigurări Assicurazioni
Generali deţine în România 4.300 de hectare de teren agricol şi alte 350 de hectare de viţă-de-vie. A intrat în posesia terenurilor în 2002, prin subsidiara Geneagricola. Acum, italienii intenţionează să-şi extindă operaţiunile. Banca olandeză de investiţii Rabobank este cea mai mare bancă din lume cu operaţiuni în sectorul agroalimentar, deţinând 15 ferme în România şi în Polonia.
Portughezii de la Prio
Foods au terenuri agricole în România, unde se concentrează pe cereale, Brazilia şi în Mozambic. Arabii din spatele fondului de investiţii Pharos Financial Group au anunţat în noiembrie 2009 că au trimis o echipă de experţi pentru a identifica 50.000 de hectare de teren agricol de vânzare în România.
Autor: Elena Dumitru
sursa: adevarul.ro
TREBUIE DATA O LEGE PRIN CARE NOTARIATELE SA NU POATA INREGISTRA O VINZARE DE TEREN CU UN PRET MAI MIC DECIT PRETUL UNUI METRU PATRAT DE TEREN AGRICOL DIN FRANTA !sOLUL ESTE LA FEL DE RODITOR ,DECI VALOAREA LUI ESTE ACEEAS ….SI ASA CUM O CASA SAU UN APARTAMENT NU POATE A VEA UN PRET DE VINZARE MAI MIDC DECIT O VALOARE STABILITA DE LEGE ,TOT ASA AR TREBUII SA SE PROCEDEZE SI CU TERENURILE AGRICOLE …ASTA AR OPRII INSTANTANEU VINZAREA DE TERITORIU NATIONAL SI IN RARELE CAURI IN CARE EA AR CONTINUA ,IMPOZITELE LA BUGET AR FI MASIVE …TREBUIE DOAR SA FIM IMAGINATIVI …APOI SE POATE DA O LEGE PRIN CARE UN MARE PRODUCATOR SA FIE OBLIGAT SA VINDA JUMATATE DIN PRODUCTIE PE PIATA INTERNA …ETC APOI SE POATE PUNE IMPOZIT PE SUPRAFETELE MARI DE TEREN ASA DE MARE INCIT SA LE PIARA CHEFUL INSTANTANEU DE JMECHERII …IPOZIT LEGAT DE SUPRAFATA ,PRODUCTIE ,CIFRA DE AFACERI !
Daca ar fi fost neingradite tranzactiile din 90 ar fi fost cel mai bine. Dar am avut “patrihoti” ca Iliescu, care au tinut cat au putut de proprietatea de stat, pana cand generatia de agricultori a ajuns biologic la varste cand nu mai pot lucra, iar tinerii din sate si-au luat lumea in cap si culeg prin alte tari. Apropo, unde se duc ei sa culeaga capsuni nu la CAP-uri de stat se duc, ci la mari investitii private, de multe ori si multinationale.
Dar la noi baietii sistemului au inteles cum functioneaza mintea primitiva a romanului si au tampit pe multi cu “nu ne vindem tara”, pe care vad ca inca o gusta si unii cu acces la internet.
Mai mult, ar trebui sa renuntam si la prostia cu teren intravilan, extravilan, mare sursa de spagi pentru primari, si sa lasam omul sa faca ce o crede ce cuviinta pe proprietatea lui si sa o vanda cui o vrea, daca i se pare avantajos. Mentalitatea asta ne-a adus in stadiul in care un sfert din pamant e nelucrat, iar alt sfert e lucrat cu metode total ineficiente.
Pe mine nu ma deranjeaza ca vine Ahmed si cumpara n hectare, pe care sigur le va cultiva, cat ma deranjeaza sa le vad pline de buruieni si peturi.
Ba mai vine si PUNR-istul de Valeriu Tabara sa-mi spuna ca “exista pericolul ca productia sa mearga la export” :)) Acum chiar sunt ingrozit.
Serios, oameni buni, destupati-va mintile si nu mai ganditi ca-n 90!
Fostul ministru al agriculturii vorbeste pe nas!De 20 de ani,Unele plante tehnice nu se mai cultiva deloc! Restul pleca in terte tari sa fie prelucrate si se reantorc in tara ca preparate definitiv! Dovada,toate fabricile au fost demolate! Bre Tabara, scrie tu cate fabrici de prelucrare mai functioneaza in Timisoara?
Comunismul este singura solutie in fata acestei napaste. De 23 de ani injuram regim comunist dar uitam ca in cei 40 de ani de comunism Romania a cunoscut cel mai mare avant economic si tehnologic. Sub comunism am avut fabrici unice probabil in Europa prin capacitatea de productie si diversitatea produselor. Toate acestea se afla acum la fier vechi vandut pe nimic strainilor, padurile noastre sunt de asemenea vandute ca lemn brut. In 23 de ani FSN-istii(PSD, PNL. PDL…) ne-au adus in sapa de lemn.
In curind nu vom mai putea organiza excursii(la munte si la mare)pentru ca nu vom mai avea terenuri care sa apartina Romaniei.Ce e mai grav,e ca NIMENI NU PLATESTE PENTRU GRESELILE FACUTE.Suntem o tara de NEEDUCATI,de oameni neinteresati de viitor,de parca copiii nostri nici nu ar exista.Tari,ca Izrael fac comentarii pe fata ca au cumparat deja Romania si nimeni nu se sesizeaza.Suntem de rahat.
„Nu ne vindem țara” că e frumoasă așa plină de PET-uri și rasă de păduri! :))
Hai sa stam pe forumuri si sa spargem tastaturile de indignare.