Pacala si Tandala

Puterea sau Opozitia mi-s totuna. Primii nu mai stiu cum sa mai lungeasca parastasul tarii ca sa mai agoniseasca cate ceva acum la spartul targului, iar ailalti, cu burta lipita de sira spinarii, nu stiu cum sa ajunga mai repede la borcanul cu zacusca.

Ei se fac ca sunt seriosi si noi ne facem ca ii credem. Mimeaza deferenta si preocuparea pentru binele obstesc, isi adancesc simandicos cutele ganditoare de pe frunte si peroreaza alarmist despre viitorul natiei de pe la diverse tribune sau posturi TV. Noi ne facem cruci cat mai largi si ne stuchim in san sa nu dea Necuratul vremuri de restriste mai grele decat foametea din ’47.

Pe la spate insa, politicienii pufnesc in ras cand ne vad cat de naivi suntem si pe noi ne bufneste plansul cand ne gandim ce ne asteapta de la toamna.

Cine sunt “ei”? Toti astia care-si inchipuiesc ca Pacala s-a nascut cand au venit ei la putere, prin diverse minciuni, chiar si prin “omisiune”! Toti astia care chiar isi inchipuiesc ca Tandala poate fi minciunit la nesfarsit si ca mereu o sa-i duca “usa” lui Pacala.

Cica asta-i soarta romanilor, fiindca asa si-au educat politicienii in ultimii 20 de ani! Nu-i adevarat. Asa i-am avut pe politicieni inca de-acum 200 de ani: inchipuiti, bolnavi de putere, arivisti si nesimtiti. Farisei de moda veche, niste smecheri semidocti pe care, daca-i iei mai bine la scuturat, nu-si amintesc clar pe unde-au mai facut ultima scoala. Vrednici mostenitori ai fanariotilor, care n-au stiut decat sa se capatuiasca, sa umble cu mismasuri si sa se impopotoneze ca niste pauni, ca sa ne arate noua, romanilor, cine-i “seful”!

Acum cica se dau responsabili si ne-nvata pe noi cum sa ne chivernisim si ne-nvata sa strangem cureaua. De parca pe ei i-ar durea pe undeva de stransul curelei! N-au ei nicio treaba cu asta. Ei nu traiesc din cureaua noastra. Lor doar le trebuie chiverniseala noastra, ca sa mai “impuste” vreun franc pe care sa-l cheltuie cu bonomie prin diversele universuri mediteraneene, pe unde-si mai petrec ei concediile de politicieni.

Ba, cu un tupeu fantastic, dupa ce ca se dau in stamba cu averile si “politica” lor de cumatrie, ne mai dau si lectii de morala despre cumpatare si virtuozitate crestina. Si cica noi, Tandala, ar trebui sa topaim de bucurie si sa ne supunem unor precepte morale de care ei isi bat joc pana si-n somn. Ii vezi ca pe niste lautari de cartier, cantand mereu aceeasi melodie si facand mistouri pe la televizor, de parca poporul i-a trimis acolo-n Parlament (sau aiurea pe la Guvern) ca sa se traga de bracinari cu noi si sa ne-nvete ultimele barfe mondene!

Si totusi, sa zicem ca liderii nostri au dreptate si ca reformele astea dureroase or sa le iasa (sau nu!). Cu cine or sa le mai faca? Si, mai ales, pentru cine or sa le faca? Cu o administratie a statului care a fost injurata abundent de toti astia care habar nu au cum se conduce o tara, cu niste functionari publici care-au fost pusi la stalpul infamiei pentru simplul fapt ca exista?

Cu niste institutii de control trecute prin smoala, unse cu pene si purtate-n vazul lumii fiindca, zic ei, sunt niste nesimtiti? Sa vezi, draga doamne, ce chef de munca or sa mai aiba astia de la toamna, cu lefurile dijmuite si cu spectrul concedierilor deasupra capului! O sa “duduie” administratia romaneasca de-atata constiinciozitate si de-atata chef de munca!

Si pentru cine o sa mai faca reformele astea aducatoare de bani la bugetul pe care tot ei il mulg cu un foarte mare patriotism? Pentru un popor care nu mai are incredere in ei nici cat negru sub unghie? Pentru “niste tarani” care-or sa taie la iarna doar in vis cate-un porc? Sau pentru niste cetateni care-ar vrea sa plece cat mai repede din “gura asta de rai” care incepe sa miroasa a putreziciune politica?

Putere sau Opozitie mi-e totuna. Primii nu mai stiu cum sa mai lungeasca cumatria ca sa mai agoniseasca cate ceva acuma la spartul targului, iar ceilalti, cu burta lipita de sira spinarii, nu stiu cum sa navaleasca mai repede, ca sa vada ce-a mai ramas in camara statului, golita voiniceste de primii.

Pacala se tot tanguie public si-si “trage” contracte cu statul, iar Tandala trebuie mereu si mereu sa umple camara asta ca sa le-ajunga lor. Noua ni se spune mereu ca e criza si ca trebuie sa mancam pesmeti uscati.

Intre timp, treaba-i cam clara: ori noi ne cautam alti conducatori si-i dam pe toti afara in somaj tehnic ori ii lasam sa ramana toti impreuna, dar sa-si caute alt popor pe care sa-l ia drept Tandala: ogor de minciuni si de fatarnicii dambovitene.

Ovidiu Mihalache,
Ziare.com