Acum, când o serie de abuzuri monstruoase ale justiției române recente ies la iveală, replica pe care sistemul corupt o răspândește pe toate canalele sale de propagandă este că răul s-a coalizat împotriva binelui, altfel spus că penalii încearcă să dea asaltul final asupra justiției independente și asupra luptei anticorupție. Nimic mai manipulatoriu!
Dezvăluiri de o gravitate extremă se încearcă a fi golite de conținut, mutându-se accentul de pe fondul lor exploziv pe imperfecțiunile mărturisitorului. Sistemul corupt ne repetă obsesiv că nu contează ce spune Ghiță și, mai ales, ce dovedește Ghiță, ci contează pentru ce motiv face Ghiță asta. Căci Ghiță o face, evident, pentru un motiv egoist și în răspărul moralității: ca să scape de pedeapsa cuvenită pentru multele fărădelegi pe care și-a construit averea. Bine, bine… Însă…
Practicanții acestui gen de diversiune nu sunt în niciun fel preocupați de precepte fundamentale ale democrației, cum ar fi garantarea drepturilor fundamentale ale omului, respectarea procedurilor legale, separația și echilibrul puterilor în stat etc. Ei invocă dreptatea, dar doar în latura acesteia care le convine.
Îi interesează pedepsirea vinovaților dar nu-i interesează dacă, odată cu aceștia, cad victime și nevinovați.
Vituperează împotriva corupților vânați dar îi aplaudă pe corupții vânători.
„Scopul scuză mijloacele” li se pare o filozofie acceptabilă de luptă atunci când este aplicată de stipendiatorii lor, în schimb îi oripilează și-i indignează până la sufocare dacă cei agresați încearcă să se apere folosind-o.
Privesc în aceste zile spre „deontologii de serviciu” ai sistemului și mă crucesc cât de schimonosite pot fi eforturile lor de a ne indica „drumul drept”.
Prea gingașa Andreea Pora ne povestește, între doi cârnăciori înfipți în obrăjori, și după o țuică fiartă degustată la altitudine alături de cariatidele justiției române Raluca Prună și Cristina Guseth, cum că „întrebarea fundamentala a momentului este daca institutiile statului vor rezista”. Căci pentru dânsa aceste instituții ale statului sunt Florian Coldea și Laura Kovesi, nicidecum structurile instituționale infectate de aceștia. Marele pericol care pândește națiunea ar fi nu că, de atâtea buzuri instituționale, poporul se va scârbi de ideea de justiție mai ceva decât de ideea de hoție ci că: „razboiul nu se va opri nici dupa decapitarea ”binomului”, ci doar dupa ce penalii vor fi scapati, uscati si periati, iar legile modificate asa incit hotia sa dea vesela din coada, nederanjata de nimic”.
Frumoasă tactică ticăloasă, aceea de a încerca să bagatelizezi o boală gravă a prezentului prorocind, pentru viitor, iadul pe pământ.
Nici Ioana Ene Dogioiu, un fel de trompetă a trupelor rămase fără busolă, nu vede pădurea din cauza copacilor:
„Da, scopul intregii povesti, nu am nicio indoiala, nici macar nu este o razbunare impotriva generalului Coldea. Scopul, singurul pe care il poate avea un inculpat in patru dosare, ajuns la propriu in pragul puscariei, ca Sebastian Ghita, si al tuturor celor iesiti acum furibund la atac, Bica, Udrea, Mitica Dragomir etc, nu poate fi decat sa scape. Asa cum scopul unui bolnav grav nu poate fi decat sa nu moara”.
Să încerc a o scoate din sumbra cecitate.
Stimată doamnă, nu e vorba doar de aceia pe care-i numiți, sau îi sugerați, pe bază de dosare. E vorba de mult mai mulți. Care nu au dosare sau condamnări, ci au ochi să vadă și minte să înțeleagă cam cum a fost condamnat Dan Voiculescu, dimpreună cu ceilalți patroni de media, cam cum a ajuns Realitatea TV ce este și a cui este, cam de ce Traian Băsescu, cu toate păcatele lui, nu este atins de justițiarii pe care îi apărăți dumneavoastră și, ca să nu lungesc povestea, cam de ce ne amendează CEDO pe bandă rulantă.
Eu nu cred că nu înțelegeți, dumneavoastră, doamna Pora și toată divizia de propagandiști împinși în față să bocească moartea justiției libere și a anticorupției în România, că ceea ce zace în copârșeu nu e nici justiție liberă și nici luptă anticorupție. Este o jucărie sexuală concepută de perversul Traian Băsescu, pe când era președinte, pentru a-și oferi execuții orgasmice ale adversarilor politici și sodomizarea minorei democrații românești.
Așadar, nu vă mințiți mințindu-ne!
Poate că da, scopul unora cu dosare penale și condamnări grele este ca, prin lupta care se duce acum împotriva binomului și a capilor lui, să-și scape pielea.
Aceștia, însă, sunt puțini în raport cu românii curați, cinstiți, nepenali, majoritari la vot, care s-au trezit dn hipnotica voastră propagandă și înțeleg că totul a fost doar o sinistră farsă.
Și eu, și ei, vă spunem: stop, ieșiți din ipocrizie!
Sistemul trebuie chiuretat de tot ceea ce înseamnă infecție. Până la capăt, cu orice risc! Chiar dacă, pentru o vreme, borfașii vor crede că s-a întors timpul lor.
Pe putregai nu se poate edifica nimic durabil și sănătos. Trebuie curățat totul bine și apoi construit de la capăt.
Încetați să injectați în societate otrava pe care o primiți prin căști și prin care vreți să împingeți lucrurile spre ireparabil, cum că ceea ce se întâmplă acum în România ar fi „lupta penalilor împotriva justiției”.
Fals! Este lupta societății românești în care, conjunctural și vremelnic, penalii din spatele gratiilor se răzvrătesc, alături de ea, împotriva penalilor de la butoane.
Sursa: Contele de Saint Germain
Adauga comentariu