SUA rămân, din punct de vedere financiar, naţiunea indispensabilă pentru bunul mers al lumii.
V-am dat bani. Acum vrem putere. Asupra voastră. Ai noştri sunteţi, jar mâncaţi. Şi nu aveţi de ales, aşa că ciocu’ mic. Şi voi, şi prietenii voştri – care, întâmplător, sunt şi opoziţia noastră politică. La prima vedere, cele de mai sus ar putea fi mai degrabă replicile unui dialog de culise într-o cameră ascunsă şi plină de fum de ţigară din Bucureşti, Moscova sau Minsk – în orice caz, o capitală de stat ai cărui politicieni fac slalom cu legea.
Aparenţele însă înşală. Mesajul cu pricina aparţine administraţiei conduse de Barack Obama. Transmis de Timothy Geithner, noul ministru al finanţelor de la Washington, el a fost pe cât de dur pare în deschiderea acestui text, deşi forma sa oficială a luat haina unui limbaj birocratic aparent lipsit de vână şi de colţi.
Nu ştim încă toate detaliile planului dlui Geithner de a reconstrui întreaga arhitectură a regimului de reglementare a sectorului financiar. Este prea devreme să speculăm asupra implementării acestor iniţiative şi a modului specific în care intenţiile exprimate de oficialul american vor deveni realitate. Putem însă trage deja câteva concluzii utile, doar pe baza discursului ţinut de dl Geithner în faţa Legislativului american.
Prima ţine de continuitate şi de validitatea ideilor bune, indiferent de culoarea politică a celor care le-au emis. Planul prezentat de dl Geithner, un democrat, duce la un nou stadiu de evoluţie un concept înaintat anul trecut pe vremea asta de predecesorul său, republicanul Henry Paulson. Defectul acelui proiect era că avea linii mari prea abstracte, într-un context politic flămând de concret. Dar esenţa este aceeaşi: ştergerea vechilor graniţe dintre diverse agenţii de reglementare, pentru a asigura un regim cât mai eficace pentru pieţele financiare moderne.
Cea de-a doua concluzie are de-a face cu oportunităţile pe care le oferă o criză: prima, aceea de a introduce în dezbaterea publică idei mult mai îndrăzneţe decât ar fi posibil în vremuri „normale“. A doua – capacitatea unor birocraţi competenţi de a genera astfel de idei. Echipa încă incompletă a dlui Geithner a produs un proiect care nu vrea să lanseze nimic mai mult decât „noile reguli ale jocului“. La baza acestor intenţii stau noi definiţii ale riscului (conceptul-cheie al capitalismului însuşi) şi a ceea ce înseamnă o instituţie financiară vitală, noi accepţiuni ale jurisdicţiei unor instituţii şi chiar ale graniţelor de stat – nu se exclud nici reglementări transfrontaliere.
În prag de summit G20, administraţia Obama a dovedit că SUA rămân, din punct de vedere financiar, naţiunea indispensabilă pentru bunul mers al lumii. Planul dlui Geithner nu face altceva decât să dea tonul unei discuţii care abia începe, dar care are deja stabiliţi parametrii principali. Dacă altă iniţiativă va fi anunţată de acum înainte, ea nu va fi decât o notă de subsol. Ultima concluzie pe care o putem trage din tonul propunerilor exprimate joia trecută de dl Geithner este poate şi cea mai surprinzătoare: ora exactă a finanţelor globale încă se dă în SUA, iar noua administraţie nu concepe ca acest lucru să se schimbe prea curând – sau fără a duce o luptă.
Andrei Postelnicu
sursa: capital.ro