Capitalismul nu se poate prabusi la fel ca si comunismul, cu toate ca unii s-au trezit sa-i declare colapsul in urma crizei economice globale. Daca Occidentul ar fi invatat lectia grea a caderii comunismului, ar fi avut acum o intelegere mai clara a ceea ce poate fi aruncat fara regrete si a ceea ce trebuie pastrat cu orice pret, in momente de criza.
Daca majoritatea adolescentilor din Marea Britanie stiu ce eveniment major a avut loc in 1945, prea putini asociaza anul 1989 cu caderea zidului Berlinului, eveniment care va implini 20 de ani pe 9 noiembrie, si, in consecinta, prabusirea comunismului. Insa consecintele globale si implicatiile politice ale prabusirii sistemului comunist sunt cel putin la fel de importante pentru intelegerea realitatilor de azi ca si victoria militara din primul razboi mondial, scrie editorialistul The Telegraph.
A nu intelege ce s-a intamplat in 1989 lasa un gol in perceptia optiunilor disponibile in actuala criza economica.
Ignoranta istorica permite crearea unei iluzii in cazul actualei crize economice: orice ar spune presa, capitalismul nu s-a prabusit. Sistemul bancar a fost foarte aproape de prabusire, insa asta este diferit: bancile sunt doar firmele prin care curge capitalul. Erau prost conduse si au avut probleme din cauza asta.
Capitalismul a fost lovit din greu. Insa asta nu a dus – si nu poate duce- la prabusirea capitalismului, din acelasi motiv din care capitalismul nu poate fi inlaturat: deoarece nu este o structura impusa de sus.
Capitalismul nu este nici macar un sistem – de aceea multi prefera sa ii spuna economia pietei libere: este doar conditia umana in forma economica. Contine toate viciile obisnuite – lacomie, egoism si, dupa cum demonstreaza actuala criza, un amestec neatragator de rautate si inconstienta.
In acelasi timp insa, contine si cele mai bune trasaturi umane: creativitate, curaj, inventivitate intelectuala si adaptabilitate. Tocmai nevoia de a suprima aceste trasaturi au facut ca regimurile comuniste sa nu reziste in timp.
Daca ar fi inteles asta, occidentul ar putea aprecia acum teroarea care urmeaza nevoii de extirpare a impulsurilor individualiste. O ideologie care incearca sa manipuleze natura umana in numele binelui comun nu avea nevoie, cum sustineau fondatorii sai, de o “dictatura temporara”, ci de una permanenta, care a dat nastere couptiei, victimizarii si, in mod paradoxal, unei saracii inexorabile, atat in termeni materiali ci si de aspiratie. Toate acestea au devenit in cele din urma intolerabile.
Daca occidentul ar fi invatat aceste lectii din caderea comunismului, atunci ar fi privit cu mai multa limpezime criza economica globala – mai precis, la ce se putea renunta fara regrete si ce trebuia pastrat cu orice pret.
A.I.
sursa: ziare.com
Adauga comentariu