Uniunea Europeana s-a cladit pe ruinele razboiului. Cu ceva rabdare, si statele din Orientul Mijlociu s-ar putea ralia in spatele unei idei similare.
Turcia este parte a Europei si in acelasi timp in afara Europei. Are ceva sanse sa devina membra a Uniunii Europene, insa nu trebuie subestimata influenta identitatii islamice turce – ca si in alte situatii, religia, civilizatia sau cultura sunt doar mantiile care ascund ciocniri de interese, este de parere The Guardian.
Dupa un sfert de secol petrecut la portile Uniunii Europene, asteptand sa fie “acceptata” in clubul select de tari crestine, Turcia are tot dreptul sa se simta frustrata. In loc sa astepte la nesfarsit, Turcia ar trebui, conform publicatiei britanice, sa profite de acest moment si sa capitalizeze de pe urma eforturilor recente de intarire a legaturilor cu statele din Orientul Mijlociu.
De la caderea Imperiului Otoman, dupa Primul Razboi Mondial, cand Mustafa Kemal Ataturk a creat o Turcie moderna si seculara, statul a taiat pur si simplu legaturile vechi de sute de ani cu Orientul Mijlociu.
In ceea ce-i priveste pe arabi, acestia le-au intors spatele turcilor in urma secolelor de asuprire otomana si de turco-centrism, acesta din urma cauzand, de altfel, prabusirea Imperiului Otoman. In plus, arabii tanjeau de mult dupa independenta.
Acum insa, acele lucruri care s-au pierdut, de-a lungul timpului, in regiune, din varii motive, merita reconstruite intr-o varianta moderna si mai corecta – stabilitatea, domnia legii, libertatea de miscare in regiune si creuzetul multietnic, multireligios.
La fel cum UE este o grupare voluntara a unei regiuni unificate de-a lungul timpului doar prin cuceririle lui Charlemagne si Napoleon, de ce n-ar deveni si Orientul Mijlociu o uniune voluntara intre fostele teritorii ale Imperiului Otoman si alti vecini dornici sa se alature initiativei, cum ar fi Iranul, ba chiar si Israelul, o data ce ajunge la pace cu palestinienii?
Provocarile unei astfel de viziuni sunt imense. Orientul Mijlociu nu este doar una dintre cele mai instabile regiuni din lume, ci si una incredibil de diversa, din punct de vedere politic, cultural si religios.
Insa in jurul carei chestiuni s-ar putea unifica Orientul Mijlociu? Sa fie limba? E drept, araba este cea mai vorbita in regiune, insa asta ar aliena turcii, kurzii si alte natii non-arabe.
Religia? Desi islamul este majoritar, o grupare in jurul acestei religii ar fi neconfortabila pentru minoritatile religioase ale regiunii – crestini, evreii, zoroastristii, druzii si altii.
Cultura? Ar putea fi un factor coagulant, dar intr-un sens foarte larg, deoarece dupa milenii de incrucisari ale diverselor imperii, oamenii din regiune impartasesc elemente ale mai multor culturi: iudeo-crestina-islamica, greco-romana, persana, mesopotamiana, egipteana etc.
In fine, cel mai bun element unificator trebuie sa fie pragmatismul, alimentat de ideea de destin comun constrans de provocari comune: lipsa de securitate si conflictele, saracia, tineretul numeros, lipsa apei, dominatia straina, etc.
Primii pasi pragmatici ai Europei au fost facuti cand un grup de sase state au infiintat Comunitatea europeana a carbunelui si otelului. In mod similar, si statele din orientul Mijlociu s-ar putea grupa in jurul resurselor vitale pentru viitorul regiunii, petrolul si apa.
Ana Ilie
sursa: ziare.com
Adauga comentariu