O minciună sfruntată – independenţa energetică a coloniei România

Politicienii înstrăinați de popor nu (mai) au scrupule. Deja ne consideră dobitoci, lipsiţi de raţiune, de gândire logică.

De exemplu Traian Băsescu, acest cumplit blestem pentru România, a pledat fără echivoc, recent, pentru cedarea suveranităţiiîn avantajul birocraţiei de la Bruxelles. Şi mai recent, când a apărut ştirea despre eşuarea proiectului Nabucco, conform căruia un important gazoduct ar fi trebuit să treacă şi prin România, Traian Băsescu s-a bucurat, considerând acest eşec un insucces al guvernării Ponta, şi a decis că prioritară pentru România este o „strategie aobţinerii independenţei energetice”. Analiza logică a acestui discurs contradictoriu precum şi dovezile politicii regimului Băsescu în detrimentul intereselor României şi ale românilor mă îndreptăţesc să identific alternativele: sau Băsescu este tâmpit, sau ne crede pe noi tâmpiţi. Am convingerea că el nu este tâmpit.

Foarte probabil că decizia celor puternici (faţă de care politrucii noştri sunt simple marionete) de a renunţa la proiectul Nabucco a luat în considerare şi consecinţele avantajoase pentru ei, dar îngrijorătoare din perspectiva României. Marioneta cea mai mare le exprimă astfel: „opţiunea mea acum este fără niciun fel de dubii că România are obligaţia să accelereze procesele de evaluare şi să treacă la exploatarea gazelor de şist şi să evalueze şi să treacă la exploatarea gazelor şi ţiţeiului deja confirmate în Marea Neagră”.

„Independenţa energetică a României” este, ca şi „democraţia”, „drepturile omului”, „libertatea”, o altă momeală terminologică folosită de manipulatorii post-decembrişti. În realitate „independenţa energetică a României” va consta în exploatarea resurselor energetice ale României în interesul marelui capital internaţional. Profiturile vor fi „externalizate”, iar pagubele, deteriorarea mediului vor fi „internalizate”.

Am găsit un articol interesant pe tema „independenţei energetice” a României în www.powerpolitics.ro. Autorul face o comparaţie pertinentă între proiectul ceauşist şi proiectul actual pentru obţinerea „independenţei energetice” a României. Autorul articolului: Hari Bucur-Marcu.

Referirile la proiectul ceaușist cuprind și ironii anticomuniste (de exemplu „Pe vremea lor, a comuniștilor, prin „noi” se înțelegea întreaga Românie, care era proprietatea tuturor. Și a nimănui, din păcate”), căci aşa este de bonton postdecembrist, să fii anticomunist, dar cuprinde și critici obiective, de exemplu „în plină „Epocă de Aur”, românii ajunseseră să se bucure de lumină electrică în casele lor doar câteva ore pe zi.”

Articolul cuprinde critici referitoare la Traian Băsescu şi la Victor Ponta. Dar a spune că „domnul Băsescu Traian folosește conceptul de independență energetică exact cu aceeași semnificație cu care a fost el folosit de comuniștii regimului trecut” este o gravă eroare, o falsificare a realităţii. Ceauşescu a constrâns poporul să trăiască în sărăcie, umilinţă, dar ca un mijloc pentru ca România să acceadă la o condiţie mai bună, inclusiv la „independenţa energetică”. Băsescu ne-a impus sărăcia, umilinţa pentru a servi interese străine. Despre Victor Ponta în articol se spune că „se agață de independența energetică doar când vrea să justifice decizia luată de domnia sa, ca premier ce se află, pentru aprobarea explorării și exploatării unor zăcăminte de gaze de șist, în diferite regiuni locuite ale României.” Consider că, prin politica privatizărilor, prin care resursele energetice vor fi exploatate în avantajul capitalului (mai ales internaţional), dar în detrimentul cetăţeanului de rând, politica lui Ponta este aceeaşi cu a lui Băsescu. Ei coabitează perfect.

Din articolul la care mă refer, să punem alături:

(1) critica la adresa politicii ceauşiste pentru „independenţa energetică” a României şi
(2) critica la adresa actualei politici pentru „independenţa energetică” a României.

Iată textele din articol:

(1) „Singurul concept de independență energetică vehiculat în rândurile publicului românesc și, în consecință, având o accepțiune generalizată, este cel propagat de Partidul Comunist Român, în frunte cu secretarul său general, tovarășul Nicolae Ceaușescu, odată cu lansarea planului de izolare economică a României, prin renunțarea la importurile multora dintre serviciile și produsele vitale economiei românești, inclusiv la cele de energie, în condițiile în care banii pentru plata lor ar fi trebuit împrumutați, dar Republica Socialistă România voia să scape de datoriile contractate anterior.

Sub pretextul renunțării la importurile de energie, ori cel al diminuării lor semnificative, în plină „Epocă de Aur”, românii ajunseseră să se bucure de lumină electrică în casele lor doar câteva ore pe zi. De fapt, se pare că România apucase să vândă pe sume derizorii o parte din energia produsă în Țară, pentru a plăti băncilor occidentale datoria acumulată de conducerea de partid și de stat de atunci pentru experimente economice păguboase și aventuri de capital îngropat în Africa și în alte părți ale Globului.”
(2) „Acum, nu mai știm cine sunt „noi” din sintagma independența noastră energetică uzitată de domnii Băsescu și Ponta. În termeni de proprietate, atât sursele de energie existente și cele potențiale sunt private, cum privat este și consumul acestei energii, indiferent dacă ea arde în industrie, servicii, agricultură sau acasă.

De exemplu, amintitele explorări și exploatări de gaze de șist sunt plătite, plănuite și realizate de companii multinaționale, în care România nu are niciun cuvânt de spus, cum este Chevron, cea ridicată în slăvi de domnul Băsescu, pe vremea când domnul Ponta se afla în opoziție și, deci, își permitea să se arate împotriva acestor explorări și exploatări. Iar unul dintre principalii consumatori de energie este combinatul de alumină Alro de la Slatina, proprietatea unor domni din Rusia, susținuți oarecum penal de domnul Băsescu Traian, prin familia Cocoș-Udrea. În acest exemplu, independența noastră energetică ar însemna că rușii noștri de la Alro devin independenți de gazele cumpărate de la rușii lor de la Gazprom pentru că vor avea acces nelimitat la gazele americanilor de la Chevron, extrase, prin fracturare, din pământul Țării noastre. În care pământ vor băga, în locul gazelor, apa râurilor noastre, contaminată, desigur.”

Constatăm, în ciuda ironiilor anticomuniste, existenţa unui factor cauzal comun al relelor suportate de popor, şi atunci, şi acum: presiunea marelui capital internațional, îndeosebi a capitalului bancar. Concluzie evidentă şi în articolul din www.powerpolitics.ro : „Ce ne mai rămâne nouă, cetățenilor români, să facem, într-un asemenea exemplu? Ne mai rămâne să încasăm, prin Guvernul nostru, oarece bani mărunți, rezultați din vânzarea în interior și în afară a gazelor americane din subsolul românesc, bani cu care, ca pe vremea lui Ceaușescu, am putea plăti băncilor străine împrumuturilecontractate de Regimul Băsescu pentru te miri ce, numai pentru bunăstarea noastră nu. Și, bineînțeles, să devenim independenți. Energetic, desigur.”

Autor: Valeriu Stanescu

Sursa: Axioteca lui Valeriu Stanescu