Doar o intrebare, una singura, pe care ar trebui sa ne-o adresam fiecare dintre noi: Este capabil vreunul dintre cei doi finalisti la functia suprema in stat sa scoata Romania din criza, sa aduca stabilitate politica? Eu, unul, cunosc foarte bine acest raspuns. Si sunt convins ca si marea majoritate dintre dumneavoastra. De altfel, simtim din plin, in fiecare zi, “binefacerile” implicarii celor doi, a partidelor care ii sustin in actul guvernarii, in apararea unui sistem politic din care fac parte si in care se simt atat de bine. Un sistem pe care se considera datori sa il mai critice din cand in cand, pe considerente electorale. Dar, atat. Caci, de 20 de ani, ne multumim sa salvam ce se mai poate. Pe ultima suta de metri. Sa alegem “raul cel mai mic”. Nici nu avem curajul de a lua in calcul faptul ca, poate, avem dreptul sa optam si pentru un bine. Fie si unul mai mic, dar care sa ne traga dupa el in directia cea buna.
Traian Basescu si Mircea Geoana. Ii apropie doar disperarea obtinerii functiei supreme in stat. Amandoi sunt prinsi in chingile unor interese nemiloase. Demagogi prin excelenta, capabili sa smulga voturi din suferinta unei populatii aflate la marginea prapastiei. Am dubii mari ca vreunul dintre cei doi a avut vreo noapte de nesomn din cauza exploziei somajului, a declinului economiei, a pierderii credibilitatii institutiilor statului… Vor Puterea. Pentru ei, pentru partide, pentru clientii politici. Nimic altceva nu mai conteaza in aceasta ecuatie. Cetatenii? Doar o masa de manevra. Legea? O dovada de slabiciune a celor care sunt incapabili sa se descurce in viata. Romania? O halca buna de sfasiat de ei si de clicile de profitori din jurul lor.
Lupta se anunta disperata. Orgoliile sunt uriase. Diversiunile, pe masura. Mircea Geoana a furat startul in turul II. Liberalii il sustin. Vor la guvernare. La fel si UDMR. Noua majoritate se pregateste sa-i administreze lovitura de gratie lui Basescu si partidului sau de suflet. Au fost umiliti, mult prea umiliti, in ultimii ani si vor sa se razbune. Populatia este uitata, inca o data, in anticamera birourilor luxoase, unde se pun bazele unor protocoale pe care trebuie sa le cunoasca doar ei. La randul sau, Basescu acuza, acuza, acuza… Este tot ceea ce i-a mai ramas unui lider izolat de propria-i aroganta si incapacitate de a intelege menirea de sef al statului. Populatia este chemata sa il sustina. Inca o data. Cel ce a tradat-o, in fiecare zi a celor cinci ani de mandat, striga cu disperare. Teama ca va pierde alegerile, ca Modroganul se va scufunda in bezna Opozitiei, provoaca nesfarsite cosmaruri.
De cealalta parte a baricadei, Geoana isi freaca deja mainile de bucurie. Mimarea seriozitatii, a responsabilitatii, a constientizarii situatiei disperate a Romaniei nu este, ca de obicei, decat un balon de sapun electoral. Daca va iesi presedinte va trebui sa fie principalul artizan al scoaterii tarii din criza. Trebuie sa dea testul echidistantei, al stabilitatii politice, al punerii bazelor unui guvern competent, si nu unul dominat de interese de partid, al tinerii in frau a unor filiale de partid dornice sa preia Puterea absoluta in teritoriu. Tocmai din aceste motive, ingrijorarea nu are cum sa ne ocoleasca. Am pierdut prea multi ani in scandaluri si lupte pentru Putere. Nu mai avem timp sa mai acceptam minciuna, umilinta, aroganta celor care ne conduc. “Raul cel mai mic” nu poate reprezenta o solutie de viitor. Iar tara in care traim este impinsa, zi de zi, de catre iresponsabilii de serviciu din politica, spre prapastie.
Iulian Badea
sursa: cronicaromana.ro
În România “legea” este ca o barieră la calea ferată. Dulăii sar pe deasupra, căţeii trec pe dedesubt, iar boii stau la ea. Şi pe zi ce trece, populaţia de boi a ţării, creşte exponenţial, cu sprijinul neprecupeţit al intereselor de grup. Dai fân boului, acesta vine la tine în curte. Corolar, mita electorală. Profitând de faptul că o clică de hoţi, controlează economia, prin mijloacele economice, controlând de fapt resursele şi prin ele implicit populaţia. Ţin lumea într-o sărăcie perpetuă, într-o lipsă de educaţie, dovada cea mai bună este programa şcolară care este făcută de cretini sau oameni rău intenţionaţi. Iar guriştilor din corul aplaudacilor, li se dă şi lor un os de ros, şi aceşti căţei, care sunt majoritari în mass-media, conlucrează cu spor la prezentarea în culori calde a potentaţilor şi a politicienilor, cărora le pasă de marea masă de oameni, cum îmi pasă mie de balenele din constelaţia Alfa Centauri. Şi toată această vânzoleală în ţară, nu se duce decât cu un singur scop. Banul! Nimic altceva! Românii nu au fost şi nu vor fi uniţi niciodată. De aceea au avut succes şi comuniştii să vină la putere! Pentru că românii se mâncau unii cu alţii! De aceea au venit şi minerii! De aceia avem “lupte politice” (sictir mă)! Şi nu există în literatura universală, ceva asemănător ca povestea scrisă de Ion Creangă, Prostia omenească. Şi cum românul neaoş suferă şi de fudulie, de aceia avem şi proverbul : Prostul nu e prost destul, dacă nu e şi fudul. Şi să fiu al naibii, dacă nu, pe aceste plaiuri mioritice, s-a acumulat cam toată fudulia de pe planeta Pământ. Românul care nu este “fudul”, să ridice primul piatra(sic)!