Modernizarea unei societăți, a unei țări, este adesea echivalentul unui act de construcție. Fostul premier britanic Tony Blair, care‑și consideră propria viață politică mai degrabă „o călătorie“ decât „o carieră“, susține că modernizarea unei țări ține mult de construcția, de crearea unui sistem de justiție socială, de dreptate socială.
Cum anume reușește fiecare stat să‑și pună în practică politica de justiție socială, asta se schimbă de la generație la generație. „Astăzi nu trebuie să începi de la a enunța principiile care fac politicile, ci trebuie să începi de la oameni și de la felul în care trăiesc aceștia“, spune Blair.
Problema României este că avem un decalaj semnificativ între ceea ce suntem – adică o țara parcă abia ieșită din primitivismul rural al secolului XIX, puțin asfaltată și mândră că are curent electric și televizor color în fața căruia națiunea trăiește intens drame manelizate – și ceea ce ne propunem să fim, o țară europeană civilizată, dezvoltată, cu infrastructură modernă, în care tinerii ce uimesc zilnic, prin creațiile lor, companii precum Apple sau Microsoft să aibă un viitor real, iar bătrânii să nu mai fie priviți ca o povară națională. Dacă nu ne schimbăm rapid în ritm cu toți ceilalți, vom fi cu siguranță lăsați în urmă. Nimeni nu ne va trage după el (așa cum poate, inconștienți, încă sperăm).
Suntem la un pas de a începe campania electorală, iar alegerile locale au o miză uriașă pentru că îi vor desemna pe cei care construiesc cu adevărat o nouă clasă socială și politică, „baronii locali“, odinioară răzleți în peisajul național, devenind cu fiecare legislatură trăită o nouă pătură socială.
Președinții de consilii județene sunt cei care fac reguli la scară centrală pentru că sunt cei care fac banii. Știm cu ce vor încerca să‑și cumpere voturile: pâine și circ la cote exacerbate. Dar care sunt doctrinele care se oferă astăzi pe tavă electoratului? Cu ce ofertă electorală se vor adresa ei oamenilor, cu ce ideologii vor convinge alegătorii? Cine mai e de dreapta și cine mai e de stânga astăzi?
Cel mai puternic lider politic „de stânga“ pe care l‑a avut Regatul Unit după 18 ani de guvernare „de dreapta“, laburistul Tony Blair, spunea recent la București că astăzi nu trebuie să mai privim din perspectiva „stânga versus dreapta“, ci mai curând să judecăm oamenii politici după criteriul „minți destupate versus oameni încuiați“. „Principiile sunt pentru vremurile apuse, dar politica trebuie să rămână la modă tot timpul“, nuanța fostul premier britanic, aflat parcă mai la modă astăzi decât atunci când conducea guvernul de la Londra. Mă uit în jur și‑mi dau seama că are dreptate, avem de‑a face cu oameni destupați la minte și – din păcate, parcă mai des – cu oameni încuiați, fără viziune, care privesc doar în vârful pantofului lor și nicidecum în jur, la felul în care trăiesc oamenii. Cu un an în urmă scriam că trăim într‑o singură țară, care are două economii. O economie suferindă al cărei tratament costă mult prea mult pentru buzunarul ei sărăcit. A doua economie, cea sănătoasă, își vede de treabă bine mersi și bagă în buzunare bani buni pentru zile negre care nu par să facă deloc parte din calendarul ei apropiat. Paradoxal – scriam atunci – economia bolnavă este cea „sănătoasă“, iar economia sănătoasă este cea „bolnavă“. Economia aflată în suferință este economia fiscalizată, iar economia căreia îi merge „sănătos“ este economia ascunsă de ochii fiscului, ai gărzii, ai vameșilor, ai poliției. Completez acum: economia „la vedere“ dar aflată în suferință este economia guvernată de oamenii destupați la minte, cu privire sinceră spre viitorul națiunii, cu viziune și capabili de a construi perspective. Economia neagră dar care crapă de sănătate este economia politicienilor încuiați, a celor suficienți, pervertiți și hrăpăreți. Politicile lor au totdeauna „dedicație“ și se fac sau se închid la capătul unor comisioane. Politicile lor nu pleacă, așa cum spunea Blair, „de la oamenii din jur și de la felul în care trăiesc ei, de la nevoile lor“. Și atunci, cum va fi România? Spre ce ne îndreptăm? Cred că, cu tot cu alegerile locale din iunie 2012, cu tot cu cele parlamentare din toamna asta, cu tot cu întreaga luptă pentru putere între cei ce sunt și cei ce vor să fie, România va fi exact așa cum știm noi să o facem, „nici mai bună, nici mai rea“, cum îmi spunea un reputat economist. Nu va veni nimeni – din cer, din Bruxelles, din SUA sau din altă parte – să ne rezolve problemele de acasă. România va fi exact așa cum vom reuși noi să muncim și să ne comportăm. Iar politicienii vor fi exact așa cum le vom permite noi să fie: unii încuiați și hoți, alții destupați la minte, vizionari și sinceri cu propria națiune. Polarizarea nu se mai face între „stânga“ și „dreapta“, în România polarizarea se face între „corupți“ și „cinstiți“. Avem o țară, dar trăim două politici.
Daniel Apostol
sursa: moneyexpress.money.ro
Adauga comentariu