Daca, in mod evident, reuniuni precum aceea a G20 – grupul celor mai puternice economii ale lumii – nu pot decat creiona schimbari care rezulta din noua configuratie de la masa puterii mondiale si care ar urma sa se coaguleze in timp, se astepta totusi ca reuniunea G20 de la Pittsburgh (SUA) sa dea nastere macar unui soricel in carne si oase intr-un domeniu tangibil: cel financiar.
Existau cel putin trei argumente. Primul: dezordinea si speculatiile scapate de sub orice control din domeniul financiar generasera criza care a cuprins intreaga lume si a produs atata suferinta.
Al doilea: cel putin unii dintre membrii G20, reprezentanti ai vechii puteri mondiale, in frunte cu Germania si Franta si, prin implicatie, Uniunea Europeana, constientizand pericolele din sistemul financiar, aveau cereri articulate privind reglementari in domeniu, unii dintre ei, precum Franta, reclamand masuri concrete in lipsa carora amenintau sa se retraga de la reuniune.
Al treilea: se miza pe faptul ca nou-venitii la masa puterii mondiale (indeosebi grupul BRIC: Brazilia, Rusia, India, China) – cei pentru care a ajuns de fapt sa se intruneasca G20, in locul fostului G7 al tarilor industrializate occidentale – isi vor face in mod concret simtita prezenta sustinand Europa Occidentala in demersul ei, caci aceste tari nu pot fi decat interesate in reglementari in sistemul financiar.
In lipsa acestor reglementari, adica in cazul prelungirii situatiei de pana acum, nu vor avea decat de pierdut, sistemul financiar transnational, dominat de americani si britanici, urmand a continua sa le absoarba seva economica si implicit sa le intarzie si chiar sa le submineze expansiunea si afirmarea.
Socoteala din targ nu s-a potrivit insa cu cea de acasa. Probabil, in urma unor mari presiuni americane, cuvintele frumoase au putut constitui un compromis, din care sistemul financiar se alege cu ceea ce este mai important: va putea sa zburde in continuare, singura opreliste urmand a-i fi presiunea opiniei publice.
Promisiunile privind masuri concrete au luat locul unor masuri concrete efective, inchizand totusi gura vest-europenilor. Urmeaza a se vedea daca acestia, in cadrul Uniunii Europene, se vor distanta realmente de America si isi vor construi, dupa cum se lauda, propriul mecanism de supraveghere a sistemului financiar.
Marea Britanie ramane un semn de intrebare, caci nu pare dispusa a se desprinde de americani, alaturi de care ar dori sa joace in continuare, intrucat City-ul londonez este din aceeasi plamadeala cu Wall Street-ul new-yorkez.
Nou-venitii la masa puterii mondiale, aflati in plin proces de negociere a raporturilor, nu numai economice, dar si politice cu SUA, n-au indraznit de fapt sa joace ferm cartea vest-europeana.
In mod practic, liderii G 20 isi asuma obligatia sa dezvolte reguli agreate la nivel international care sa imbunatateasca calitatea si cantitatea capitalului bancar si care sa descurajeze indatorarea excesiva.
Aceste reguli ar urma sa prevada ca bancile ar trebui sa fie mai bine capitalizate si mai strict reglementate, iar bonusurile bancherilor sa fie date inapoi in caz de performante slabe, dar aceste reguli abia ar urma sa fie elaborate intr-un an si jumatate de aici incolo.
Perioada in care se pot intampla multe! Si, probabil, tocmai pe acest lucru mizeaza cei ce urmaresc tergiversarea, in frunte cu americanii. Desi, daca ar fi sa-i dai ascultare d-lui Obama, ar urma sa te astepti ca numai maine ar mai trece pana la derizabilele reglementari.
Dar, probabil, nu d-l Obama face jocurile in America, ci in continuare cei de pe Wall Street. Esenta pozitiei americane deriva nemijlocit din faptul ca, in timp ce ocupa doar 5% din forta de munca si produce 10% din PIB-ul american, sistemul financiar da 40% din totalul profiturilor, grosul venind din vlaguirea economiilor altor tari.
Nu se renunta usor la asa ceva! Deja bancile din SUA se grabesc sa-si recastige terenul pierdut pentru a preintampina eventuale masuri de reglementare, care la un moment dat pareau a plana prin aer.
Strangand rapid sume imense din injectiile monetare facute de guvernul american pentru aprovizionarea pietei cu lichiditati spre combaterea crizei – dar nici prin gand trecandu-le sa reia cumva creditarea economiei reale -, bancile apasa puternic pedala acceleratiei cu rambursarea banilor primiti de la guvern, totul spre a putea pretinde sa fie degrevate de servitutile implicate de primirea acestor bani, si, in esenta, spre a putea sa se intoarca la raiul lipsei de reguli si reglementari de dinaintea crizei.
Ilie Serbanescu
sursa: bloombiz.ro
Adauga comentariu