Intervievat de la La Tribune, Joseph Stiglitz, laureatul Nobelului pentru Economie din 2001, expune mizele a ceea ce el a numit economie pozitivă, solidară și socială, în timp de criză și reafirmă că singurele care pot readuce prosperitatea economică in acest moment sunt gândirea pe termen lung și voința politică.
”Societatea noastră este concentrată pe obiective pe termen scurt, iar aceasta concepție a sistemului a provocat criza financiară. Am creat noi înșine această teribilă recesiune, nu a fost un tsunami accidental… iar amenințarea este încă prezentă. Problemele economiilor noastre nu au fost încă rezolvate, dintr-un motiv simplu: am cerut oamenilor care au creat criza să o rezolve. Problemele nu au fost diagnosticate. Există aceleași probleme ale reglementării financiare, a căror listă e lungă: băncile rămân ”too big to fail”, riscurile pe care și le asumă sunt prea mari, opacitatea financiară se perpetuează, la fel și activitățile bancare din umbră.
În SUA, spre exemplu, legea Dodd Frank, care trebuia să reglementeze finanțele, a atins doar 40% din oviectivele inițiale. Prin urmare, economia de piață nu a devenit conștientă de mediul în care se dezvoltă. Consumăm mai multe resurse decât avem. Acest nivel de consum nu este sustenabil pe termen lung. Trebuie să evoluăm din acest punct de vedere.
Sunt pesimist pentru că inegalitățile, un subiect central, cresc tot mai mult. În SUA, al căror model este dat ca exemplu, 1% din populație obține peste 22% din venituri. Iar în timpul reluării creșterii economice, în 2009-2011, de 90% din această creștere a beneficiat doar 1% din populație, în timp cei ceilalți 99% și-au văzut veniturile scăzând sau stagnând. Salariul mediu al angajaților americani este la cel mai mic nivel din ultimii 40 de ani. Dar subiectul nu ține doar de inegalitatea veniturilor, ci și de inegalitatea de șanse. Reușita tinerilor nu depinde de capacitățile lor, ci de capacitatea părinților lor de a plăti pentru educația lor. În fața acestei constatări, este clar că nu utilizăm în mod optim resursele de care dispunem.
Bazele economiei care se învață în universități vorbesc de o piață care se reglează ea singura, prin cerere și ofertă. Or, azi nu mai este cazul. Peste tot în lume, oamenii vor să contribuie la dezvoltarea societății, să muncească, dar nu o pot face, ceea ce duce la irosirea resurselor. La fel și în SUA, unde milioane de americani sunt în stradă, în timp ce multe case sunt goale. În realitate, mâna invizibilă care ar reglementa piața este invizibilă…pentru că nu există.
În ce privește economiile europene, trebuie aplicate politici de creștere, și nu politici de austeritate, precum se face astăzi. De fapt, nicio economie nu și-a revenit vreodată la prosperitate cu măsuri de austeritate. FMI nu a învățat încă această lecție. Trebuie evitat în mod absolut să distrugem industria, pentru că a o reconstrui este scump.
Însă Europa trebuie, în primul rand, să creeze o uniune bancară care să fie mai mult decât un supervizor și care să aibă putere de decizie. Absența unei uniuni bancare conduce la o contracție a finanțării sectorului public și a celui privat. Conjugarea acestor factori este mortală. Trebuie ca datoriile să fie mutualizate prin crearea euroobligațiunilor, adică trebuie schimbată structura zonei euro.
Nu am ieșit total din criză. Ea nu se va termina până când nu vom reuși să eradicăm șomajul. Astăzi, în Europa șomajul este de peste 25% în Spania, iar în cazul tinerilor este de 50%. Peste 60% dintre tinerii greci nu au loc de muncă, iar criza nu este încheiată. Desigur, ce a fost mai rău a trecut, dar este o diferență între a ajunge atât de jos încât să nu mai ai unde cădea și a regăsi creșterea. Aceasta va lua timp.
Prima dintre priorități este de a crea condiții pentru reapariția cererii. Există mai multe modalități de a o face. Aș considera că trebuie făcute investiții în educație, în tehnologie și inovație, precum și în infrastructură. Trebuie să înțelegem bine de ce economiile noastre nu funcționează și să ne gândim cum putem schimba lucrurile. Cel mai important este de a reaxa misiunea bancilor pe ceea ce le era caracteristic, spre exemplu creditarea IMM-urilor. Vedeți: chiar și sistemul financiar american, care de curând a început să aibă profit, oferă împrumuturi IMM-urilor cu 20% mai puțin decât înainte de criză. Din acest punct de vedere nu există o relansare, băncile estimează că totul va merge mai bine, însă nu este cazul pentru cei mai mulți americani și micile afaceri.
Politicile de relansare prin creșterea cheltuielilor publice funcționează, însă nu am mers suficient de departe în acest sens. Keynes avea dreptate. Desigur, el nu avea o viziune completă asupra economiei, acum 70 sau 80 de ani, dar acum noi știm mai multe. Previziunile sale explică cum cheltuielile publice stimulează economia și că în perioadele de recesiune, politicile monetare nu funcționează.
”În timp ce liderii instituțiilor noastre publice și private nu vor mai gândi pe termen scurt, ci pe termen lung, vom fi capabili să folosim capacitatea noastră de inovație și noile tehnologii, pentru a produce creșterea durabila. Astăzi avem resursele, cunoștințele și competența tehnologică pentru a obține o prosperitate economică perenă, cu adevărat unică.
Dar pentru asta trebuie să o rupem cu trecutul. Adevărata problemă nu este economică și tehnica, pentru că știm ce avem de facut, ci este una decizională: liderii nostri au oare voința de a acționa? Nu va exista o revenire la prosperitate dacă deciziile strategice ale companiilor continua să se facă în interesul maximizarii remunerațiilor acționarilor, care uneori dețin acțiuni pentru perioade de doar o nanosecundă, un minut sau câteva săptămâni.”
Autor: Calin Marchievici
Sursa: Cotidianul
Adauga comentariu