In impactul frontal cu politica europeana, de pe chipul machiat grotesc al politicii romanesti s-a julit stratul consistent de ipocrizie, care o face cat de cat digerabila pentru naivi sau pentru cei care au nevoie sa creada ca mai e posibila o doza de optimism.
Un strat de ipocrizie pus cu bidineaua prin siluirea unor notiuni altfel extrem de onorabile si necesare. Iar prezumtia de nevinovatie si antepronuntarea sunt doar doua dintre aceste institutii juridice victime ale unei mistificari nerusinate.
Nu e politician roman prins cu o pisicuta, ditamai cotoiul sau o intreaga crescatorie de mate in sac, care sa nu invoce instantaneu prezumtia de nevinovatie ca pavaza absoluta impotriva oricarei sanctiuni politice si chiar impotriva presei. Adica pana cand nu este condamnat definitiv de o instanta, el trebuie lasat in toate functiile, trebuie mangaiat pe cap si, daca se poate, socotit o victima politica.
De la Monica Ridzi la Adrian Nastase, de la Dan Pasat la Miki Spaga, toti trebuie prezumati nevinovati. Iar cand Monica Macovei a incercat sa explice ca prezumtia de nevinovatie este o chestiune strict procedurala, aplicabila strict in procesul penal si care trebuie respectata exclusiv de procuri si judecatori in administrarea probelor si luarea deciziilor, a fost huiduita in cor.
Ei bine, iata ca scandalul Severin a venit sa clarifice lucurile. In timp ce in Romnaia, si liderii PSD si jurnalistii se piteau dupa prezumata nevinovatie a lui Adrian Severin, la Bruxelles, la Viena si la Ljubljana, ea s-a dovedit inoperanta in materie politica.
Ernst Strasser si Zoran Thaler au fost obligati sa demisioneze din PE fara ca sefii lor de partide sa astepte macar inceperea vreunei anchete. La fel a fost evacuat si Adrian Severin din grupul socialistilor europeni. Caci, intr-adevar, partidul, grupul parlamentar, PE nu sunt instante de judecata. Ele nu aplica pedepse penale si nu trimit la puscarie, motiv pentru care nu trebuie sa aplice reguli si principii procesual penale.
In schimb, trebuie sa aiba alte principii foarte ferme care nu tin de codul penal, ci de cel politic: toleranta zero la coruptie, credibilitate, reputatie nepatata. Caci fara ele de ce ce ar cheltui contribuabilul european sume uriase pe alesii de la Bruxelles? Politica opereaza asadar cu alte reguli si alte sanctiuni, toate menite sa mentina increderea alegatorului in partide si institutii, incredere fara de care democratia nu poate sa functioneze, asa cum nu functioneaza in Romania.
Acest interes ultim primeaza in fata oricaror chestiuni individuale. Politica ofera multe avantaje, dar presupune si riscuri pe masura. La Bruxelles, castigi intr-o luna cat nu castiga multi slujbasi intr-un an. Dar pretul statului privilegiat este ca la cea mai mica suspiciune pierzi totul, caci reputatia bate legea procesuala. Cu alte cuvinte, daca in drept, decat un condamnat nevinovat mai bine 10 vinovati necondamnati, in politica e exact pe dos: decat un corupt neevacuat, mai bine 10 necorupti evacuati. Cui nu-i convine n-are decat sa stea deoparte.
Dar prezumtia de nevinovatie nu este singurul principiu juridic siluit. Mai e si antepronuntarea, invocata inclusiv in scandalul Severin. De fiecare data cand un demnitar, cel mai adesea Traian Basescu, dar nu numai (in cazul Severin este vorba despre liderii socialisti de la Bruxelles) face unele consideratii in privinta unui caz in derulare este acuzat de parerologii de serviciu de pe ecrane, politicieni si analisti, ca se antepronunta. Adica?
Demnitarul cu pricina urmeaza cumva sa dea un verdict oficial in cazul respectiv si zice inainte de administrarea tuturor probelor si pledoariilor ce crede si cum va face? Nici poveste. Omul zice ce crede despre o situatie sau o persoana aflata dincolo de limitele competentei sale profesionale.
De antepronuntat nu se poate pronunta decat magistratul si nu oricare, ci acela insarcinat cu rezolvarea cazului respectiv. Oricine altcineva, ca e jurist, demnitar, politician sau om de pe strada, nu are cum sa se antepronunte pentru simplul motiv ca nu urmeaza sa se pronunte vreodata in sensul legii.
Dar povestea asta cu antepronuntarea, la fel ca aceea cu prezumtia de nevinovatie, este foarte convenabila pentru a bloca dezbaterea asupra cazurilor sensibile si asezarea temeinica a punctelor pe i. Pana cand?
Pana la Pastele cailor, caci in general atunci apare in Romania o sentinta definitiva si irevocabila in marile cazuri cu implicatii politice. Iar pana atunci, politicianul prezumat nevinovat ca in prima zi de viata si scutit de antepronuntari incomode poate functiona nestingherit indiferent cat de mult rau face partidului, institutiei, tarii si chiar democratiei.
Toate aceste fandoseli si smecherii sunt spulberate in politica europeana. Nici ea nu e populata de ingeri, ca dovada Adrian Severin nu a fost singurul tradat de propria lacomie. Dar acolo, cine e prins pleaca, iar regula se aplica de la sine, fara a fi nevoie macar ca vreun statut sa o prevada. Despre antepronuntare si prezumtia de nevinovatie nu s-a auzit in politica europeana.
Sursa: Ziare.com
Autor: Ioana Ene
Adauga comentariu