Criza bugetara din Grecia este pe prima pagina a ziarelor economice din toata lumea. Pentru prima data in istoria recenta, vedem o situatie in care exista dovezi clare ca un guvern a apelat la masluirea statisticii bugetare pentru a indeplini conditiile de aderare la Uniunea Monetara Europeana. Dupa cum am prezis intr-un editorial anterior, Grecia nu este de niciun fel o uscatura solitara in padurea europeana. Din contra, cazul Greciei este doar un episod mic, nefericit si chiar putin relevant in contextul unor pacaleli financiare de anvergura care au fost realizate de guvernele altor tari. Conform datelor pe care le detinem, Grecia a apelat la ajutorul “camatarilor internationali” de la Goldman Sachs incepand cu anul 2001 si a continuat sa utilizeze serviciile acestora pana in 2008. Acum, la iveala ies anumite circumstante ce tin de anumite tranzactii facute de guvernul italian inca din 1995, tranzactii care au avut ca scop crearea unei iluzii de micsorare drastica a deficitului bugetar astfel incat Italia sa poata fi inclusa in Uniunea Monetara Europeana.
Momentan, nu exista date exacte referitoare la entitatea financiara care a ajutat guvernul italian sa-i amageasca pe verificatorii de la Bruxelles, insa tiparul operatiunii sugereaza ca printre entitatile care ar fi putut sa execute o astfel de tranzactie se numara Goldman Sachs si JP Morgan. Daca astfel de operatiuni vor iesi la iveala cu o astfel de periodicitate, este foarte posibil ca moneda europeana sa se deprecieze rapid in comparatie cu Dolarul american. Aspectul paradoxal al acestei situatii va fi urmatorul: tarilor precum Germania si Franta s-ar putea sa le fie convenabil ca Euro sa se deprecieze substantial. Daca politicienii germani si francezi vor decide ca interesele imediate ale economiilor nationale prevaleaza asupra aspectelor ce tin de conceptul de “unitate si solidaritate europeana”, atunci Grecia, Italia, Spania, Portugalia si Irlanda (lista poate continua) trebuie sa se pregateasca de falimente nationale iminente.
Din pacate pentru Germania si Franta, o serie de falimente nationale in Sudul si Estul Europei ar insemna o lovitura puternica aplicata sistemelor financiare germane si franceze. Se pare insa ca atat la Berlin, cat si la Paris se pregateste o solutie interesanta pentru aceasta problema. In loc sa ajute statele falimentare precum Grecia sau Italia, este mai rational sa ajute institutiile financiare franceze sau germane. In acest fel, Europa Veche va opri “sangerarea bugetara” a Uniunii Europene. Un beneficiu direct care ar putea fi obtinut din devalorizarea monedei europene ar fi o crestere imediata si substantiala a competitivitatii exporturilor europene. Intr-o perioada de criza economica, unicul mod de a stimula economia este fie prin masuri inflationiste radicale, fie prin cresterea exporturilor, implicit prin “furtul” capacitatii de consum din alte tari. In clar text: daca guvernul german doreste ca firma X din Hamburg sa vanda un tractor in plus, atunci, fie are nevoie sa stimuleze economia prin injectii de capital astfel incat un fermier german sa cumpere un tractor in plus, fie sa gaseasca solutii ca tractorul in cauza sa devina mai competitiv in alte piete, de exemplu piata americana. Solutia stimularii consumului intern este o solutie vadit inflationista care implica cresterea datoriei de stat, pentru ca statul are nevoie de bani aditionali, sau implica “crearea banilor din aer” cu ajutorul “tiparnitei statului”. In acelasi timp, solutia cresterii competitivitatii produselor germane pe piata externa nu implica costuri aditionale pentru stat si este mult mai sanatoasa din punct de vedere economic. In cazul Germaniei, chiar si opinia publica ar fi favorabila pentru o devalorizare a Euro in speranta ca o crestere economica bazata pe export va aduce beneficii mult mai mari decat pierderea puterii de cumparare din cauza evolutiei negative a cursului valutar. Intr-un mod pervers, falimentul national si excluderea din zona euro a unor tari care au productie agricola insemnata precum Spania ar fi benefica pentru Germania sau Franta pentru ca atunci puterea de cumparare a populatiei, cel putin pe plan alimentar, nu va fi afectata de o devalorizare a Euro. In aceasta ordine de idei, un refuz de a ajuta Grecia si Italia are sens, atat pentru Germania, cat si pentru Franta. Unica problema ar fi faptul ca nemtii nu prea vor sa renunte la ideea “solidaritatii europene”, dar pe zi ce trece, solutia “aruncarii Greciei, Italiei… etc sub trenul crizei bugetare” pare sa atraga din ce in ce mai multi sustinatori.
Este posibil ca zarurile sa fi fost aruncate ieri, atunci cand unul dintre liderii coalitiei parlamentare germane a declarat ca: “Grecia este pe cont propriu”.
sursa: cronicaromana.ro
Adauga comentariu