In secolul XX, visul american al clasei de mijloc a inspirat o lume intreaga. Acum, in secolul XXI, ne indreptam cu viteza catre o lume bazata pe o noua geografie a bogatiei, cu milioane de oameni in estul si sudul globului iesind din saracie extrema pentru a forma clasa de mijloc, adica consumatori puternici. Daca visele acestei noi clase de mijloc globala se realizeaza sau devin un cosmar depinde de cativa factori.
In lumea de astazi, PIB-ul in aproximativ 80% din tarile in curs de dezvoltare creste de doua ori mai repede decat in tarile cele mai bogate. Cetatenii din clasa de mijloc se plang insa si protesteaza, iar Moises Naim, fost ministru al Comertului si Industriei in Venezuela, avertizeaza ca poate avea loc un “razboi global al clasei de mijloc”, scrie Johannes Jutting, de la Centrul pentru Dezvoltare al OECD Paris, pentru Project Syndicate.
Desi este usor de inteles furia declansata de taierile de salarii si cresterea somajului, e mai greu de asimilat valul de proteste din tari precum Tailanda si Chile, unde standardele de viata se imbunatatesc.
Cresterea puternica in tarile asiatice si din sudul globului a adus castiguri mai mari din exporturi si venituri din resursele naturale. Din nefericire, aceasta situatie poate deveni problematica. In China a avut loc o crestere economica impresionanta si, in consecinta, reducerea saraciei; insa a subminat “societatea armonioasa”, dupa cum o dovedesc recentele proteste si conflicte de munca.
Este graitor ca autoritatile din Beijing au interzis, anul trecut, publicitatea la bunurile de lux, considerand ca aceasta contribuie la un “mediu politic nesanatos”.
Cresterea inegalitatii, lipsa de participare civica, apatia politica si lipsa slujbelor bune, in special pentru tineri, constituie vulnerabilitatea modelului de dezvoltare al tarilor emergente. Sondajele arata ca, in perioada 2006-2010, veniturile si conditiile sociale in Tailanda si Tunisia s-au imbunatatit, insa satisfactia populara fata de stilul de viata a scazut.
Homi Kharas, de la Brookings Institution din Washington, SUA, defineste clasa de mijloc globala din zilele noastre drept gospodariile cu cheltuieli zilnice de 10-100 de dolair pe zi per persoana. In aceasta definitie se incadreaza paroximativ doua miliarde de persoane, impartite aproape in mod egal intre tarile dezvoltate si cele emergente. OECD estimeaza ca, pana in 2030, clasa de mijloc globala ar putea ajunge pana la 4,9 miliarde, din care 65-80% vor trai in economiile emergente.
Acesti oameni vor cere servicii mai multe si mai bune, o impartire mai corecta a beneficiilor cresterii economice si institutii politice mai atente fata de nevoile cetateanului. Actualul val de proteste poate fi inceputul acestei tendinte. Ce este de facut?
In primul rand, protectie sociala mai extinsa, pentru a evita riscul ca proaspata clasa de mijloc sa fie impinsa din nou in saracie.
In al doilea rand, e nevoie de mai multe slujbe – si mai bune. Trei miliarde de oameni pe intreg globul formeaza intreaga forta de munca, iar doua treimi din acestia sunt angajati informal. In unele tari, somajul este mai mare in randul celor cu studii superioare, asa ca e limpede ca trebuie inceput cu reforma educatiei, pentru a corespunde mai bine cererii.
In al treilea rand, e nevoie de un contract social mai bun, pentru o responsabilizare guvernamentala mai buna si imbunatatirea politicilor fiscale. Sondajele de opinie arata ca in tarile unde indivizii nu au incredere unii in altii se considera aproape acceptabila evaziunea fiscala.
In fine, dupa cum demonstreaza Primavara Araba, orice stat care nu le ofera cetatenilor spatiul de a-si exercita drepturile este nesustenabil. Guvernele trebuie sa accepte pluralismul, scrie sursa citata, si schimbul liber de opinii.
Sursa: Ziare.com
Autor: Ana Ilie
Intr-adevar ce este de facut? Sa impartim profitul realizat de intreprinderi producatoare ajunge? Nu cred. Produsul finit al acestor unitati producatoare in unele cazuri depaseste necesarul si atunci nu mai avem profit, ca nu mai avem cui vinde. Si iar ne intrebam ce e de facut? Nu cu mult timp in urma cind te uitai pe ogoarele tari vedeai oameni la munca, acum paminturile stau pirloaga. Taranii batrani nu-l mai pot lucra iar tineretul de la oras, desi are posibilitatea de a munci in aer liber si a minca sanatos, prefera sa faca orice altceva dar sa fie intretinuti de pensia batrinilor lor parinti. In timp dispare si asta. E grea munca la tara dar inaintasi nostri nu numai ca au trait din agricultura, dar ori de cite ori a fost tara in necaz (dupa razboaie mai ales) cu agricultura au salvat-o. Sint sigur ca mai devreme sau mai tirziu tot se vor repopula satele noastre. Pamintul ne-a hranit si ne v-a hrani pe toti. Mincarea ecologica si activitatea in aer liber ne v-a face mai sanatosi si cu o viata mai lunga.
Solutia pe termen mediu si lung nu este intoarcerea tinerilor la tara. Agricultura de subzistenta ar asigura intr-adevar un echilibru intre cerere si oferta, intre productie si consum insa sub nici o forma nu va asigura viteza necesara de evolutie astfel incat sa timen pasul cu cei din jurul nostru. Mosierii/boierii mai apoi comunistii, iar acum in capitalism s-a obtinut eficienta maxima din agricultura pe suprafete mari(sute de ha) si nu in micro-ferme. Daca vrem sa readucem forta Romaniei atunci in primul rand trebuie sa dam forta agriculturii adevarate. In ultima perioada au venit strainii cu tehnologie, au cumparat zeci de mii de ha si ne-au reinvatat ei pe noi ce inseamna agricultura. Deci se poate! Numai ca in loc sa trecem la fapte ne plangem de mila si murim de ciuda ca alti pot si o mai si fac. Gasim scuze, gasim motive, gasim si votam cei mai prosti lideri care nu au nici un pic de viziune si nici dorinta pentru ca romanul sa redevina puternic in tara lui, mandru de tara lui, dornic si dorit in tara lui. Si uite asa tinerii fug dupa himere in speranta ca vor gasi un trai mai usor si mai bun decat al parintilor dar ajung sa traiasca din pensia lor, iar batranii ajung bolnavi, neputinciosi si eventual uitati de copiilor lor plecati ca fluturii in cautarea luminitei lor!
Indiferent sub ce forma, agricultura trebuie reinviata. Forta de munca se gaseste la tineret, viata la tara poate fi inbunatatita pina la nivelul vietii de la oras, numai ca locul de munca se gaseste la tara unde este si pamintul care asteapta sa fie lucrat cu metode mai mult sau mai putin usoare.La tara sint mai putine locuri de munca la birouri dar sint suficiente in agricultura.Viata la tara iti ofera si foarte multe satisfactii.
Ar fi ceva extraordinar daca ne-am intoarce la sate , dar nu comentand din spatele unor monitoare stand confortabil pe scaune cu cafelele in mana , ci din proprie initiativa . Problema cea mai mare a romanilor la ora actuala este comoditatea , lenea si gandul ca : ” De ce sa ies in strada si sa tip ca un nebun pentru ceea ce nu imi convine ? ” . Dar nu isi da seama ca nu e singurul “nebun” . Mai e o problema , lipsa sacrificiului de sine , nepasarea si culmea e ca lucrul asta este ivatat subtil prin scoala . Exemplul a fost dat de studentii universitari care invatau pe rupte si-au dat seama ca atunci cand li s-a facut media clasei au vazut ca au muncit degeaba , media fiind mai mica din cauza celor care nu invatasera pentru test . Asa e si acum , mentaliatatea asta : ” De ce sa invat pentru altul ? ” ; a fost inoculata in mintea generatiilor actuale de pe bancile scolii .