La Deveselu, sub umbrela americană, românii au ales ca primar, cu o largă majoritate, un mort. Acesta este cel mai subtil și mai dur protest față de statutul de națiune moartă al României de azi. Iar mesajul profund este cu atât mai zguduitor cu cât vine la vremea unei pandemii care i-a determinat pe mulți ca, de teama morții, să renunțe la libertate: numai cei care sunt gata să moară vor birui!
Poetul Adrian Păunescu, și el plecat dintre noi, a anticipat evenimentul. Versurile lui șochează prin caracterul lor premonitoriu, suprinzând, totodată, esența crizei prin care trece o societate bolnavă internată în secția democrațiilor moarte.
*Mortul învingător*
de Adrian Păunescu
Ce ţară, ce morală, ce prăpăd!
Un fapt de viaţă mai grozav ca toate:
Un mort este votat majoritar
Şi-n clasament pe toţi cei vii îi bate.
Aşa a fost şi este şi va fi
Conflictul de-ntuneric şi de groază.
Un mort învinge pe cei vii la vot
Şi ei aproape cred c-astfel trişează.
Şi, vai, absurde autorităţi
Se strâng buluc şi judecă drăceşte
Şi îl declară pe învinsul lui
Învingător, doar pentru că trăieşte.
Şi mortului ce i-a învins pe vii
Nici nu au apucat să-i facă groapă,
Că-n primăria lui de-nvingător
E ordin ca petrecerea să-nceapă.
Şi proştii râd, în nebunia lor,
Întărâtaţi de liniştea nocturnă.
Şi unul zice: hai să-l îngropăm,
La locul care-i place lui, în urnă.
Ce ţară, ce morală, ce prăpăd!
Politică de-a pururi surdo-mută.
Învingătorul se întoarce-n sat,
Dar voturile lor nu-i mai ajută.
Probabil, e-o parabolă, aici,
Chiar dacă nu o pomeneşte cartea:
Trăim învinşi în fiecare zi,
Iar, ca să biruim, plătim cu moartea.
Autor: Adrian Severin
Sursa: Adrian Severin Facebook
Adauga comentariu