National-comunismul e o contradictie in adjecto, intrucat comunismul e internationalist. E o abatere, o monstruozitate. Daca vrem sa consideram si comunismul monstruos, atunci national-comunismul e o monstruozitate la monstruozitate.
Cata vreme comunismul a fost la noi clasic (adica rusesc) el ne-a costat multe vieti omenesti, in special de elite. Pantiusa, Nicolsky, Teohari Georgescu, Vasile Luca, Ana Pauker, Dulgheru si-au facut din plin datoria, chiar daca nu ca la Katyn. O vreme, Gheorghiu-Dej a jucat cu ei tontoroiul, avand pe Draghici om de legatura. Tinta erau capetele romanesti cu precadere, sau macar trupurile romanesti inghesuite prin inchisori cam exterminatorii. Dar ce sa vezi? Gheorghiu-Dej, odata dovada fidelitatii lui fata de “internationalismul” moscovit facuta, si-a revenit si a luat-o pe panta monstruoasa a nationalismului. Si-a revenit si ireductibilul, radicalul Nicolae Ceausescu si a luat-o si el pe panta nationalismului, la inceput chiar cu nuante liberale. Un deceniu si ceva ne-am descurcat binisor in aceasta erezie monstruoasa, – rezultatele au fost vizibile. Inchisorile s-au golit de politici, economia, literatura, artele au prosperat, chiar sub un (ceea ce se numeste astazi) troglodit si cizmar analfabet, s-a dat, in cadrul contingentarii repartitiei, prioritate specificului romanesc: in productie, in export, in inventica, in cultura. S-a tradat, putem spune, revolutia: am dus-o relativ bine (cu oarecare restrictii, formalisme, ipocrizii). Ba s-a creat chiar, culmea paradoxului monstruos, un neo-internationalism romanesc.
Formula a sucombat. Sa fi fost contra naturii? Poate contra naturii poporului roman, pus pe razgaieli, ciubuc si chiul in mare, prea mare masura. Pus pe “trai bun”. Caci, iata, la chinezi ea a prins. Ei s-au multumit cu mai putin. Ei s-au lasat incalecati in unele libertati democratice, au tinut strans, s-au ferit de boscorodeli sectare si palavre revizioniste si revansarde, nu si-au facut firme si firmulite pe unde sa-si ruineze semenii, nici banci cu care sa-i pacaleasca, nici brevete de marci individuale cu care sa-i asmute, nici paraziti peste paraziti care sa suga pana la absorbtie venitul national (cand i-au prins, i-au pus la zid); si iata, totusi, ca acest comunism national al lor i-a facut competitori in lume, cu o crestere si ea monstruoasa, chiar asa cum au sucit-o. Ai dracului chinezi, lor le-a mers national-comunismul, i-a propulsat in fruntea lumii! Acum pot fi cu adevarat internationalisti, caci sunt bagati victorios in toate economiile, in toate investitiile planetare, au datornici peste tot, tin lumea de capastru, au construit de nu se mai poate, au civilizat de nu se mai poate. Monstruos, monstruos, dar sunt calare, sunt de beton, peste recesiuni si crize, in timp ce noi ne taram cu mana intinsa in smarcurile liberalismului sans rivage, cautand in zare de unde ne mai pica o leapsa sau o pomana. Dar galagie doctrinara facem, analisti avem, clantai pe toate drumurile, toti stau la zaplaz cu miristea nearata, iar unii mai destepti stau calare peste milioane de prosti. Ne e greata de comunism, ne e greata de national. Dar nu ne e greata sa ne balacim in mlastina cosmopolitismului searbad, cu biciusca FMI-ului deasupra capului. Am plecat din monstruozitatea comunista cu zero dolari datorii si am ajuns tocmai bine in huzurul falimentului. Nu ne e greata sa nu mai avem cultura originala cat de cat profunda, ci numai interpreti, show-meni, imitatori; sa stam asadar sub invazia subculturii altora. Suntem liberi si liberali, dar numai atata cat ne dau voie jocurile si capriciile lui Sachs-Goldman, bancuta care a lasat pe drumuri, dintr-o speculatie ilicita, cati au bagat altii la inchisoare, candva. Noi nu semanam si nu construim, in schimb facem procesul comunismului cu bravii nostri tismaneni, si reforma Parlamentului cu bravii nostri basesteni. Noi nu mai exportam nici macar sare, dar analizam cu multa dibacie conjunctura politica si electorala pentru viitoarele alegeri.
Dupa ce am lichidat in paguba toate produsele (care erau considerabile) ale monstruosului national-comunism, abia acum se poate spune pe de-adevaratele ca am dat cu el de pamant.
Paul Everac
sursa: cronicaromana.ro
Adauga comentariu