Trendul de consolidare a marilor companii producătoare de semințe există (material semincer OMG și non-OMG), așa cum există în oricare industrie, fapt recunoscut chiar și de voci din interiorul sectorului. Poate fi această tendință de achiziție a business-urilor mai mici de către giganții agroalimentari benefică pentru diversitatea și viitorul agriculturii sau pericolul monopolului bate deja la ușă? Vor ajunge oare agricultorii să fie dependeți de semințele cu patent de producător?
Unii spun că da. Săpând doar la suprafață în mediul online, ultima redută a celor care luptă împotriva monoplului de orice fel, mesajul „rezistenței” este ușor observabil – obiectivul giganților din piața producției semințelor este ambiţios și generează panică totodată. Vorbim în acest caz de monopolul din industria seminţelor – iniţial, prin pătrunderea pe piaţă a materialului semincer transgenic sau non-OMG, protejat de drepturile de proprietate intelectuală sau brevet, iar apoi, într-o etapă ulterioară, după ce concurenţii sunt eliminaţi și politica drastică a brevetelor îi obligă fermierii să achiziţioneze seminţe în fiecare sezon, prin dominarea completă a acesteia.
Potrivit informațiilor furnizate publicației noastre de Marco Contiero, director politici agricole europene din cadrul Greenpeace, cu mai bine de 15 ani în urmă, Monsanto, „unul dintre liderii mondiali în culturi precum porumb, soia și bumbac”, nici măcar nu apărea printre primele 10 companii de semințe la nivel global. Câțiva ani mai târziu, în 2010, gigantul multinațional deținea 23 la sută din totalul pieței mondiale de semințe protejate de drepturile de proprietate intelectuală.
„În 2010, mai mult de 53 la sută din piața globală a semințelor se afla în mâinile a numai trei companii: Monsanto, Dupont și Syngenta, ceva inimaginabil cu zece ani înainte”, declara pentru Recolta.eu, Marco Contiero.
Că este așa sau nu, i-am lăsat și pe cei de la Monsanto să-și spună punctul de vedere. Conform informațiilor transmise Recolta.eu de către Mihaela Vasile, public affairs Specialist Monsanto, semințele companiei la care domnia sa activează, nu reprezintă mai mult de 5% din totalul cultivat în lume.
„Aproximativ 2/3 din semințele semănate la nivel global sunt necomerciale, salvate de fermieri. Dintre cele comerciale, 2/3 din volumul de semințe provin din programele private de ameliorare a plantelor, iar 1/3 provine de la institute naționale sau de stat. În piață, sunt peste 1.000 de companii de semințe”, a precizat pentru Recolta.eu, Mihaela Vasile, disipând temerile unora conform cărora tendința de monopol se formează și afectează dreptul fiecăruia la alegere.
Și totuși, este bine sau nu să existe tendința de consolidare? „Monopolul nu este bun” – Cristina Cionga
Așa ar fi normal, ca monopolul să nu existe. Asta dacă ar fi să ne ghidăm după cutume. Cel puțin asta ne spune Cristina Cionga, director pentru Afaceri Publice și Guvernamentale Pioneer (companie parte a concernului DuPont). În viziunea sa, trendul de consolidare (achiziție a unor firme mai mici de către altele mai mari) există în fiecare industrie și „probabil că există” și în industria semințelor, la nivel global. Atâta vreme cât totul funcționează legal, iar Consiile Concurenței din diverse țări nu s-au sesizat încă, totul este în regulă, chiar dacă Cionga, nu ca reprezentant Pioneer, ci ca și economist, nu vede monopolul ca fiind o chestie tocmai în regulă.
„Nu am date certe, dar probabil că se fac achiziții în domeniu, ca în toate domeniile. Sigur, atâta timp cât nu vorbim de o cotă de avarie, pentru că s-ar sesiza Consiliile Concurenței de pe mapamond, cred că însă suntem în regulă, altminteri, dacă mă întrebari strict ca economist, monopolul nu este bun, bineînțeles, și este firesc să fie lăsați și jucătorii mijlocii și mici pe piață, pentru că altfel o să avem dezechilibre despre care știm cu toții ce consecințe au”, răspundea oficialul Pioneer unei înterbări adresate de reporterul Recolta.eu într-o conferință de presă.
Chiar dacă nu o recunosc oficial, unii conștientizează direcția periculoasă către care se merge, cei de la Greenpeace fiind avanpostul mai vocal atunci când vine vorba de dorința giganților de pe piața semințelor (OMG și non-OMG) de a dobândi o putere de decizie din ce în ce mai mare în sector.
„Greenpeace este deosebit de preocupată de viteza cu care piața mondială a semințelor se concentrează din ce în ce mai mult în mâinile câtorva companii multinaționale. Piața anumitor semințe, cum este și cazul celor modificate genetic, este și mai concentrată, cu numai șase companii (trei din ele menționate anterior), plus Dow Chemicals, Bayer și BASF, toate cele șase deținând întreaga piață globală”, a punctat Marco Contiero.
Și Matthias Wüthrich, Toxics & Agriculture Campaign, EU-Project Leader SOS-Bees.org a dorit să-și exprime punctul de vedere vizavi de întărirea marilor companii prin achiziții. În viziunea sa, din punctul de vedere al suveranității alimentare și din cel al controlului corporatist, entitatea SOS-Bees.org din cadrul Greenpeace are o poziție extrem de critică împotriva trendului de consolidare a companiilor din domeniul producției de semințe, zonă în care doar câteva corporații dictează ce ar trebui cultivat și cum anume.
„Monsanto, Syngenta, DuPont&co. sunt promotorii unei scheme distructive de agricultură industrială, una bazată pe un nivel mare de inputuri, de pesticide și de energie, pe monocultură la scară largă, pe utilaje grele și pe control corporatist, incluzând aici și controlul semințelor. Această abordare este exact inversă viziunii noastre, una concentrată în conceptul de agricultură ecologică.
Agricultura ecologică se bazează pe natură și o protejează, prin utilizarea funcțiilor ecosistemului natural și prin agrobiodiversitate, integrând toate acestea în sisteme agroecologice care asigură o rezistență, o elasticitate a agriculturii, securitate și suveranitate alimentară, respectiv o existență sustenabilă a fermierilor. Tehnicile agriculturii ecologice nu permit utilizarea pesticidelor chimice sintetice, organisme modificate genetic sau fertilizanți sintetici”, a precizat pentru Recolta.eu, Matthias Wüthrich, Toxics & Agriculture Campaign, EU-Project Leader SOS-Bees.org, Greenpeace.
Cu alte cuvinte, până aici am înțeles că monopolizarea pieței nu este tocmai benefică dar că se întâmplă, faptul că piața globală a semințelor convenționale, cu drepturi de autor, se afla în mâinile a numai trei jucători importanți, iar cea a plantelor transgenice, tot cu drepturi de autor, se situează în ograda a șase mari giganți agroalimentari.
Chiar și așa, de ce ne-am teme de deciziile privind viitorul agriculturii, unele luate la nivel top 6 giganți agroalimentari? Unul dintre răspunsuri vine chiar de la Dan Cismaș, fermier „biodinamic” și co-președinte al asociației țărănești Eco Ruralis. Din punctul său de vedere, marile corporații nu fac altceva decât sa îngrădească drepturile și libertățile agricultorilor, iar conglomeratele multinaționale, puse pe achiziții masive, nu doresc alt lucru decât să limiteze numărul de opțiuni atunci când vine vorba de materialul semincer.
„Acești câțiva factori nu fac altceva decât să ducă la pierderea ireversibilă a resurselor genetice vegetale, care ar putea reprezenta un mare potențial de calitate pentru România de mâine. La nivel european s-au pierdut 80 de procente din soiurile de legume și fructe în ultimii 50 de ani prin această «nevoie» de omogenitate și de control. Noi nu ne dorim ca viitoarele generații să aibă doar un număr extrem de limitat de opțiuni pentru a cumpăra un anumit produs, când noi acum dispunem încă de un așa bogat potențial genetic”, a mărturisit pentru Recolta.eu, Dan Cismaș.
Chiar dacă agricultorii din Eco Ruralis se plâng și ei de pericolul monopolizării pieței, în opinia celor de la Monsanto, cel puțin atunci când vine vorba de piața româneasca de semințe, de porumb spre exemplu, per total, companiile multinaționale sunt în top 3 comercianți, însă boom-ul vânzărilor aparține hibridului de porumb al ICDA Fundulea (conform studiilor Kleffmann).
„Aceste cantități sunt achizitionate de fermieri mici sau medii în cantitati semnificative”, a punctat Mihaela Vasile.
Semințele cu drepturi de autor (convenționale și OMG) vs. semințele tradiționale, de fermă
Internetul abundă de mesaje alarmiste, care mai de care. Internauții vorbesc de semințele modificate genetic „sterile” care au împânzit zonele sărace ale Moldovei românești, acele vestitele semințe „Terminator”, precum și de campanii oculte ale multinaționalelor de a-i împinge pe agricultori către lumea industrială și a-și pierde genetica seminceră tradițională.
Nu vom duce la extrem acest mesaj, însă vom da exemplul strategiei unora dintre multinaționalele aplicată pe plan internaţional, cu precădere în ţările din „lumea a treia”, România fiind percepută neoficial ca făcând parte din această zonă. Concret, potrivit informațiilor de pe diverse site-uri de specialitate, în America Latină și în Asia, plantele transgenice (provenite din semințe cu drepturi de proprietate intelectuală) au cotropit, pur și simplu, terenurile agricole, au distrus culturile locale, naturale – și nu doar atât, ci și modul tradiţional, familial de producţie agricolă existent în acele locuri.
Aflați sub influența unei adevărate Fete Morgana a recoltelor bogate și facile, agricultorii au cumpărat seminţele tratate genetic, amăgiţi de propaganda care promitea rezultate profitabile și, totodată, scutirea de efortul îngrijirii și protejării de dăunători. În scurt timp, seminţele modificate genetic s-au răspândit fie sistematic, fie accidental, iar fermierii s-au văzut supuși aceloraşi condiţii constrângătoare, care le interzic păstrarea „seminţelor brevetate”, iar produsele agricole modificate genetic au început să-și facă simţite efectele asupra consumatorilor.
Ar putea asta să fie situația și în România, în cazul în care se va decide reintroducerea în cultură a soiei și porumbului trangenic? Există riscul ca semințele OMG sau non-OMG să se răspândească accidental, iar fermierii să fie acuzați de furt? S-ar putea întreba unii… Părerile sunt împărțite. Spre exemplu, Monsanto a clarificat subiectul în cauză din punctul său de vedere și a precizat prin vocea Mihaelei Vasile următoarele: „Conform legislației României în vigoare – Legea 266/2002 – compania Monsanto respectă în totalitate această legislație, plasand câmpurile de multiplicare de sămânță la o distanță de izolare de 200 de metri față de orice alt câmp de porumb”. Potrivit spuselor reprezentantului Monsanto, această distanță este una dintre cele mai mari aplicate câmpurilor de multiplicare dintre toate statele membre UE.
Pe de altă parte, expertul ISTIS, Mihaela Ciora, a precizat pentru Recolta.eu că „introducerea unei gene modificate genetic se poate face la întâmplare, dar în sute de ani. Nu este o mișcare rapidă”, pare să-i liniștească pe români expertul ISTIS.
În altă ordine de idei, Ciora a adăugat și că un soi modificat genetic are și toate celelalte repercusiuni pe care le are introducerea unei gene, a unui nou organism într-un altul. „Este o problemă științifică”, a adăugat ea, lăsând să se înțeleagă că mai este de lucru în sector.
Unii dintre agricultorii din România (și nu numai) se tem că pericolul monopolului din domeniu care ar putea genera doar semințe cu drepturi de autor, ar putea genera conflicte cu acești giganți prin contaminarea accidentală a propriilor culturi prin transfer de caractere de la culturile OMG sau non-OMG patentate la cele provenite din semințele de fermă. Este oare întemeiată această temere? Pot fermierii să-și multiplice semințele, chiar dacă unele din ele au devenit în ani de zile mixuri între tradițional și hibridare? Sunt situații când unele ferme și-au păstrat semințe de fermă contaminate accidental cu semințe cumpărate.
Un pic mai clară în explicații a fost reprezentanta Pioneer care a detaliat ce se poate multiplica mai departe și ce nu, atunci când vine vorba de soiuri și de hibrizi de cereale. Conform precizărilor Cristinei Cionga, piața semințelor este extrem de concurențială în lume și în România. Chiar și așa, fermierii își pot multiplica în continuare soiurile, nu însă și hibrizii, pentru care companiile au investit bani și know-how de-a lungul anilor.
„Există soiuri și există hibrizi (diferența este esențială). Fermierii pot să-și multiplice în continuare soiurile, dar sigur nu este și cazul hibrizilor. Companiile investesc enorm în crearea de soiuri și hibrizi noi, din ce în ce mai performanți, care au încorporate diverse tipuri de rezistențe la stres, la dăunători, la stres hidric, temperaturi înalte (vorbim de schimbări climatice). Trebuie să venim cu produse care, într-adevăr, să răspundă acestor provocări. Chiar și soiurile de la Fundulea, și pentru ele se plătește. Este firesc ca pe această piață, companiile să-și vândă sămânța și nu s-o doneze. În măsura în care pot să-și multiplice sămânța, eu sunt economist, dar știu că nu se poate poate multiplica un număr foarte mare de ani pentru că își pierde proprietățile și calitatea”, a declarat pentru Recolta.eu Cristina Cionga.
Partea fermierilor este ținută de Dan Cismaș, co-președintele EcoRuralis. El vorbește de dreptul țăranilor de a practica o agricultură bazată pe principii de mediu, adică de a folosi, multiplica și distribui semințe tradiționale și, evident, dreptul de a nu fi contaminat cu OMG-uri. Asta înseamnă o legislație specială, una menită să recâștige pentru România suveranitatea alimentară.
„Asociația Ecoruralis este alături de țărani încă de la înființare și militează pentru dreptul lor de practica o agricultură bazată pe principii de mediu. Acest lucru înseamnă dreptul țăranilor de a folosi, multiplica și distribui semințe tradiționale și, evident, dreptul de a nu fi contaminat cu OMG-uri. De aici rezultă că ar trebui să avem niște legi ca urmare a unei politici coerente care să recâștige suveranitatea alimentară și respectul pentru sănătatea celor care consumă”, a spus Dan Cismaș.
Cum în gospodăriile țărănești, cel puțin într-unele din ele, semințele tradiționale reprezintă, așa cum am mai spus, un mix de tradițional și de tehnologie modernă, este greu de spus ce turnură va lua situația în anii următori. Ceea ce este clar în ceea ce privește problematica proprietății asupra unui soi este că atâta timp cât acesta este protejat, normele în vigoare nu permit cultivarea sa decât pe perioada pe care legislația și genetica o permite.
Rămâne de văzut dacă tendința de consolidare a giganților, de monopolizare a pieței semințelor și de posibil transfer genetic accidental de la soiurile și hibrizii transgenici sau convenționali către semințele de fermă îi vor transforma în timp pe proprietarii de ferme de familie în sclavii concernelor.
Demnă de luat în seamnă este totuși tendința de consolidare a marilor firme care, până una alta, se confirmă. Dacă se va și dovedi atât științific, cât și economic că produsele nedorite ale acesteia – monopolul și, prin el, obligativitatea achiziționării semințelor doar din anumite surse își vor face apariția mai recent decât unii previzionează, atunci un semnal de alarmă trebuie tras rapid.
Autor: Ionel Vaduva
Sursa: Recolta.eu
Adauga comentariu