Ma amuza naivitatea teatrala a lui Citu, care acum ne spune ca nu se astepta la intrarea in sistem sa descopere ca banca il va zdrobi fara mila si cu orice mijloace, in caz de conflict, si ca lupta intre el si banca va fi inegala. Poate acum intelege si el situatia dramatica a zecilor de mii de romani care au fost lasati de izbeliste desi au fost furati de banci, si carora inclusiv Parlamentul si Guvernul roman le-a intors spatele (la presiunea FMI) nevand curajul sa impuna o lege de minima protectie a consumatorilor de credite.
Si ar mai fi de mentionat ceva important: cand ajungi in pozitii de top in aceste institutii, cum a fost cazul lui Citu, ai libertatea de a parasi pozitia sau de a continua jocul tenebros, un joc in care ai o libertate mult mai mare de actiune decat cei de “jos”. Jonglezi cu sume imense ca si cum te-ai juca cu maruntisul din buzunar, si pe deasupra nu ai vreun organ de control in mod real care sa iti impuna restrictii prea multe.
Ei, insa, in marea majoritate, dintr-un ego nemasurat si lacomie, nu refuza niciodata, se aventureaza in jocul asta, nu au remuscari privind efectele indirecte macro-economice ale actiunilor lor asupra unor mase largi de oameni. Cred ca este un nivel, un statut la care ai acces, unde individul alege, nu mai poti da vina pe sistem (nu acelasi lucru se poate spune despre cei care se afla jos, la baza piramidei sociale; au toate scuzele din lume, caci sansele lor sunt infime, si practic sunt fortati sa joace si “incorect” pentru a supravietui).
Priviti dezvaluirile mai jos:
sursa: soviani.com // originar.blogspot.ro