Mizele ascunse ale mişcării pro-homosexualitate

Peste tot în lumea creştină, mişcarea homofilă (pro homosexualitate) câştigă încet-încet drepturi în legislaţie, beneficiind în plus şi de o aşa-numită discriminare pozitivă (drepturi suplimentare), drepturi pe care majoritatea populaţiei heterosexuale nu le are.

Propaganda şi educaţia homofilă a intrat în şcolile americane, părinţii nemaiavând dreptul să protesteze împotriva ei, copiilor fiindu-le inoculat de mici un aşa-zis mod alternativ de viaţă sexuală şi sentimentală.

Legea împotriva pretinse discriminări sexuale este o cutie a Pandorei prin care homofilii, atrăgând justiţia de partea lor, vor câştiga tot mai multe drepturi, scopul acestora nefiind altul decât câştigarea unui cât mai mare spaţiu legislativ de manevră, favorabil propagandei şi recrutării de noi adepţi.

Homofilii câştigă suspect de rapid susţinere politică pretutindeni, datorită faptului că mulţi dintre liderii politici mondiali sunt introduşi în organizaţii oculte cum ar fi masoneria şi iniţiaţi în grade superioare prin practici de natură sexuală ce ţin de perversiune şi homosexualitate.

Marile mişcări politice care au marcat sec XX, comunismul şi nazismul, au fost iniţiate de homosexuali sau de promotori ai homosexualităţii. Vezi în acest sens cartea lui Lively Scott Redeeming the Rainbow şi The Pink Zvastika. Se pare că acelaşi lucru se întâmplă acum cu toată această mişcare politică de integrare în diferite structuri suprastatale, care pregăteşte terenul pentru o nouă ordine mondială politică, economică şi religioasă, antihristică în esenţa ei. Altfel spus, homosexualii au fost, sunt şi vor fi portdrapelul oricărei schimbări majore la nivel mondial. De aici şi această presiune sau condiţionare politică venită din afară, prin care ni se impun, sub forma unui dictat, „valorile” pederaste.

Homosexualitatea este în esenţă o răzvrătire împotriva lui Dumnezeu. Homofilii în demonstraţiile lor afişează ostentativ curcubeul, simbolul păcii dintre Dumnezeu şi om, apărut după Potop ca o promisiune că oamenii nu vor mai fi pedepsiţi prin astfel de cataclisme, indiferent ce s-ar întâmpla. Cu alte cuvinte, aceştia par să-I spună lui Dumnezeu: pentru că ai promis, de acum nu mai poţi să ne mai faci nimic !

Semnul răzvrătirii homosexualilor, în realitate aceeaşi răzvrătire dintru început a satanei împotriva Creatorului, e uşor de reperat mai ales în modul agresiv de a manifesta public, în grotescul exhibiţionism cu trimitere sexuală perversă inerent acestor manifestaţii.

Unde este aşa-zisa fineţe şi cultură, adesea invocată de unii ca acoperire pentru orientarea sexuală împotriva firii, a celor care practică homosexualitatea, dacă ei se lasă reprezentaţi de astfel de specimene în demonstraţiile de masă? Se pare că Dumnezeu într-atât le întunecă mintea, încât la aceste parade dau pe faţă, prin toate acele gesturi nepotrivite şi scârboase pe care le afişează, nefirescul şi nebunia orientării lor sexuale.

Ca percepţie şi acceptare publică, homosexualitatea îşi are ca poartă de intrare în societate liberalismul sexual. Aşadar, la început, se va promova libertinajul sexual heterosexual, după care oamenii obişnuiţi cu aşa ceva, vor deveni tot mai îngăduitori altor tipuri de experienţe sexuale, din ce în ce mai neobişnuite.

Există o legătură mai mult sau mai puţin ascunsă între puterea politică şi organizaţiile oculte [vezi Masoneria de toate tipurile]. Amintim în acest sens organizaţia intitulată Skulls and Bones /Cranii şi Oase (societate ocultă legată de Bilderberg, echivalentă celei naziste Thule Society), unde viitori Preşedinţi şi lideri politici ai Americii sunt iniţiaţi în practici oculte încă din anii studenţiei, în cadrul unor facultăţi de prestigiu (e.g. universitatea Yale), pentru a putea prelua apoi funcţiile politice cheie vizate.

Pentru a avea, aşadar, acces la puterea politică la vârf, trebuie mai întâi să fi fost iniţiat sau încadrat într-o organizaţie de acest tip. Însă, puterea conferită în astfel de adunări nu vine doar din solidaritatea de grup, sau din ajutorul membrilor şi susţinătorilor ei influenţi; cea mai puternică susţinere va veni de la adevăraţii patroni spirituali ai acestor organisme, nimeni alţii decât dracii,  aşa-numitele puteri ale întunericului, cărora li se aduce închinare. În acest sens există un cult şi un ritual la care membrii lor de frunte participă regulat, el nefiind în esenţă altceva decât o practică luciferică, fapt declarat uneori deschis.

Adonai, Dumnezeul creştinilor, de pildă este considerat un dumnezeu mincinos, cel care l-a detronat cândva pe Lucifer – adevăratul dumnezeu şi părinte al luminilor (de aici şi curentul iluminist), sursă a luminii raţiunii ş.a.

Ceea ce foarte mulţi nu ştiu este faptul că iniţierile ritualice în anumite grade şi funcţii au şi o importantă componentă sexuală: orgii, homosexualitate, perversiuni. Se recurge la astfel de practici pentru a putea fi sparte anumite bariere psihologice (pierderea respectului de sine venită din partea unei conştiinţe vinovate),tabuuri sau obiceiuri fireşti consacrate, în vederea unui eventual şantaj ulterior prin ameninţări cu compromiterea publică, dar mai ales, şi acesta nu în ultimul rând, pentru câştigarea bunăvoinţei puterilor nevăzute, respectiv a satanei.

Legătura dintre sexualitatea aflată în afara rânduielii lăsate de Creator (curvia, homosexualitatea, perversiunile etc.) şi puterile răului ne este descoperită de Hristos în Evanghelie, atunci când spune că orice păcat este în afară de trup însă nu şi cel al curviei, care are loc în trup, întinându-l, ca unul ce este “templu al Duhului Sfânt”. Aşadar, prin păcate de natură sexuală devenim mult mai permisibili influenţelor străine de firea umană, deschizându-ne inima şi simţurile în faţa duhurilor întunericului, căci în urma întinării trupului (“templului”) harul se depărtează mult mai repede de om şi cu urmări de mai lungă durată. De aici şi penitenţa sau canoanele mai grele, întinse pe mai mulţi ani, date de Biserică spre vindecarea şi curăţirea celor căzuţi.

Trebuie ştiut că toate iniţierile în magie şi ocultism sunt legate de practici de natură sexuală tocmai din motivele dezvăluite mai sus, puterile întunericului câştigând drepturi asupra celor implicaţi în aşa ceva, oferind-le ca răsplată anumite puteri supranaturale de natură magică sau câştiguri în ordinea lumească: putere politică, bani, etc.

Dacă prin iniţierile amintite politica la vârf devine ocultism – acesta nefiind altceva în esenţă decât satanism – rezultă o echivalenţă înspăimântătoare; orice politică la vârf nu se poate susţine decât prin satanism!

Cele  de mai sus oferă o cheie de înţelegere a anumitor politici sociale, economice, culturale ş.a., derulate mai ales la ora actuală în lume: promovarea prin intermediul televiziunilor şi al diverselor instrumente de diseminare a pornografiei, a deviaţiilor sexuale, curviei, sodomiei, sexualităţii precoce sau exacerbate la copii, sărăcirea majorităţii oamenilor şi îmbogăţirea unei elite, neomaltusianismul (controlul naşterilor prin avort, contracepţie), chimizarea şi otrăvirea hranei ş.a.

Prin impunerea politică a drepturilor homofililor, satana vrea să facă din întreaga lume o adevărată Sodomă (să nu uităm că în Sodoma doar o mână de oameni nu practicau sodomia, în speţă Lot şi familia lui), atât ca răzbunare şi batjocură împotriva lui Dumnezeu, cât şi ca semn al puterii demonice asupra sufletelor oamenilor.

Iată ce zice sfântul Nil Athonitul (sec XVIII), izvorâtorul de mir, legat de felul în care dracii sunt implicaţi în fenomenul sodomiei:

„Când pângăriţii diavoli îndeamnă şi supără firea oamenilor spre lucrul cel păgânesc al sodomiei, şi mult se nevoiesc până să-i aducă pe dânşii spre lucrarea acestui urât păcat, atunci se tem a sta înaintea lor în vremea lucrării păcatului. Că întâi seamănă gândurile cele spurcate şi aprind spre poftire, iar când aceia fac învoire şi vin spre lucrare, atunci întinaţii diavoli fug îndată de la sodomiteni. Că mai bine le este să se prăpădească de pe faţa pământului şi să se mistuiască în muncile iadului, decât să se afle înaintea lor când se lucrează sodomia.

De altceva nu se tem mai mult decât de cumplitul foc şi muncă a sodomitenilor. De ce? Fiindcă nici un om nu cunoaşte acea cumplită muncă şi văpaie a sodomitenilor, ci numai diavolii o văd şi se cutremură şi se înfricoşează; că este mai cumplită decât orice altă muncă şi foc al iadului. Pentru aceea fug să nu fie de faţă, ca nu cumva să-i urgisească Dumnezeu ca cei ce sunt voitori şi îndemnători ai acestei lucrări fărădelege şi să se osândească mai înainte de vremea osândirii lor, acolo în focul osândirii sodomitenilor.

De trei lucrări se tem diavolii: întâi, de spurcata faptă a sodomitenilor; al doilea, de sodomia cea peste fire care se lucrează cu femei; a treia, de malahia tăvălirii stricăciunii (bărbat cu bărbat). De aceste trei fărădelegi peste fire se tem, căci pentru aceia care fac aceste stricăciuni s-a zidit acea flacără deosebită. Că atunci când săvârşesc ticăloşii oameni – îndemnaţi de diavolul – aceste trei fărădelegi peste fire, fug departe ca să nu-i vadă când păcătuiesc şi să se osândească în acea cumplită şi mai înfricoşată decât toate muncile iadului, a celor ce peste fire păcătuiesc.

Diavolii se înfricoşează de această patimă pentru frica focului aceluia; pământul tremură de lucrarea cea peste fire a sodomiei. Cum îndrăzniţi şi lucraţi această înfricoşată fărădelege a sodomiei, întunecându-vă de nesimţirea voastră, nesocotind ce vor pătimi aceia care lucrează această cumplită fărădelege şi vă stricaţi curăţenia? Acum este vremea să vă păziţi. Diavolii se păzesc de focul acela, cu toate că se vor osândi acolo în ziua judecăţii celei înfricoşate. Voi însă puteţi să vă izbăviţi dacă vă veţi păzi.

însă în ziua de astăzi, când şuieră diavolul după obiceiul lui, auzind alergaţi la şuierătura lui cu căldură şi vă învoiţi la şuierăturile poftirii desfrânării, zavistiei, nemulţumirii, nedreptăţii, a iubirii de avuţii, a malahiei, a sodomiei şi a celorlalte patimi de moarte. Şi iubiţi unele ca acestea: frumuseţea cea stricăcioasă a celor pământeşti, învistierirea celor stricăcioase, multa ameţeală a grijilor şi multa tulburare a întunecărilor. Fiindcă această patimă trupească a relei poftiri la om este o mâncătură care se mănâncă singură de cel pătimaş şi se strică cu voinţa poftei lui, silindu-se cum să uneltească şi să lucreze materie de patimă a stricăcioasei îndulciri cea mult tulburătoare”

Dacă nu există o luptă şi o rezistenţă susţinută a celor care se mai declară creştini, România va ajunge într-o situaţie similară (sau chiar mai rea) Americii şi altor state homofile, unde heterosexualitatea a ajuns să constituie un fapt blamabil şi incorect politic.

Aşadar, gândiţi-vă bine în mâinile cărui tip de societate vă veţi lăsa prezenţii şi viitorii copii, în aşa fel încât aceştia să nu ajungă să blesteme, odată cu ziua în care s-au născut, indiferenţa şi lipsa de implicare a propriilor lor părinţi la vremea când s-a pus problema unei lupte sau a unei reacţii împotriva legilor aberante în chestiune.

sursA: razbointrucuvant.ro