Mintea omului este poate cel mai mare mister al Universului. Oricate progrese s-au facut si se fac, mare lucru nu se stie despre minte. Nici macar nu se stie ce este constiinta, oamenii de stiinta care studiaza creierul nu pot sa cada de acord asupra unei teorii. Exista evident tentative, cum ar fi aceea ca am constiinta daca stiu ca exist, daca realizez ca eu sunt o persoana. Evident, multe se pot spune pornind de aici, dar ce este interesant in aceasta directie este ca exista un test pentru copii care ii testeaza cand au constiinta de sine si unele teste demonstreaza deja ca la 3 luni copilul percepe ca este o persoana. Testul consta in plasarea copilului in fata unei oglinzi si manjirea lui pe fata cu ketchup (de exemplu). Daca copilul incearca sa se stearga sau reactioneaza folosindu-se de imaginea din oglinda, se concluzioneaza ca el percepe ca in oglinda este propria imagine, deci are constiinta de sine. Este un test destul de discutabil si cercetatorii recunosc ca testul nu demonstreaza decat existenta certa a constiintei de sine, dar nu poate exclude inexistenta acesteia. Deci, nu este deloc exclus ca inclusiv copilul din pantece sa aiba constiinta de sine si foarte probabil folosind tehnicile din ce in ce mai performante de sondare si interactionare cu creierul, stiinta va ajunge la aceasta realitate pe care biserica ortodoxa o exprima si o sustine inca de pe vremea Sfintilor Parinti care au declarat in canoane ca omul este faptura deplina din momentul conceptiei. Nu cred insa ca aceasta descoperire va aduce un plus de moralitate cu privire la aspectele bioetice ale crimelor care se fac in prezent prin avort si anticonceptionale, dar macar nu va mai exista scuza ca avortonul “este doar un ghem de celule”.
Am vizionat si revizionat in ultimele zile cateva conferinte organizate de World Science Festival dintre care una era despre dependenta de droguri, perceptia timpului (extrem de interesanta). O alta care dezbatea problema masurarii in mecanica cuantica, desi avea ca tema principala o disciplina atat de “alunecoasa”, a atins uneori punctual dar extrem de interesant si problema limitarii mintii umane si a perceptiei asupra realitatii. Participantii isi puneau problema in ce masura mintea umana poate intelege multi-dimensionalitatea necesara studierii si intelegerii fizicii cuantice. Unii erau de parere ca mintea noastra e limitata si pur si simplu nu vom intelege niciodata chestiuni atat de putin intuitive si care nu au nici o corespondenta in experienta noastra. Altii aduceau argumentul ca pentru antici si miscarea astrelor era cu totul straina de experienta lor de zi cu zi si mergand pe acest rationament, nici ei nu puteau spera ca vor intelege vreodata miscarea acestora sau natura stelelor, daca se limitau la universul experientelor umane specific acelor vremuri.
Toate conferintele le recomand, precum si pe celelalte organizate de WSF. Ce este interesant la aceste conferinte este nu doar tema fierbinte si invitatii importanti, cat mai ales organizarea si moderatia discutiei care cauta mereu sa explice lucrurile cat mai simplu, dar totodata nu trece cu vederea peste temele importante.
Din aceste conferinte mi-am solidificat oarecum cateva pareri ale mele, dar totodata am si inteles cateva aspecte extrem de interesante, cum ar fi acela ca in mecanica cuantica exista deja un curent care considera ca mintea noastra nu are doar suportul fizic, foarte probabil mai exista si … altceva. Voi detalia, mai pe scurt sau mai pe larg
1. Chimie
Este multa chimie in creier. Neurologii, doctorii sau psihiatrii ar spune ca e doar chimie. Fizicienii insa le-ar atrage atentia ca dincolo de electron se afla un intreg univers cu legi care nu prea seamana mai deloc cu ce e dincoace de electron. Scuzati metafora, evident granita nu e prea clara si nu se stie unde inceteaza cele doua “taramuri” pe care fizicienii incearca sa le impace de vreo 100 de ani. Nu doar chimia creierului este neinteleasa dar chiar si daca am face abstractie de nivelul cuantic, am avea de-a face cu peste 100 de miliarde de neuroni, fiecare fiind capabil sa faca cam 1000 de conexiuni cu ceilalti neuroni din jurul sau. Rezulta deci aproximativ 100 trilioane de sinapse, mai mult decat numarul total de stele estimat de Einstein ca ar exista in Univers. Suntem asadar in pragul trecerii la noi paradigme si in biologie in care teoria complexitatii va avea un cuvant greu de spus. Si nu doar creierul este aria de studiu care necesita noi abordari, cat mai ales structura ADN-ului care permite combinatii infinite din cele 4 nucleotide de baza.
2. Timpul
Creierul are multe ceasuri interne si timpul este extrem de important in tot ce face creierul. Secventialitatea si ritmul formeaza oarecum fibra structurilor informationale dar mai ales a proceselor. Cercetatorii nu stiu insa cate ceasuri exista in creier si cum poate creierul sa masoare timpul. Nu au gasit nici un centru care se se ocupe cu asta si nu stiu nimic altceva decat faptul ca creierul nu masoara in nici un caz trecerea timpului numarand tic-tac-urile. Timpul merge mana in mana cu memoria. In creierul uman nu exista de fapt ACUM, ci informatiile primite de la toate simturile sunt clasificate si ordonate, ajungand in creier in frecvente diferte si creierul avand grija sa le uneasca si sa le plaseze intr-un context care face sens. “Acum”-ul pe care il percep interactioneaza cu memoria si cu “pattern-urile” pe care creierul le gaseste cat mai repede in memorie si care au ceva comun cu prezentul. De aici, perceptia asupra prezentului este “imbunatatia” si realitatea pe care o luam in calcul are in ea o mare marja de aproximatie dar si de informatii adaugate la … “post procesare”.
3. Limba turca
Una dintre particularitatile limbii turce este ca nu se pot comenta un eveniment fara a spune daca eu am fost sau nu de fata cand s-a intamplat. De exemplu nu pot spune pur si simplu “Gigel a aruncat o piatra”. Cica in turca ar fi musai sa spun: “Am vazut ca Gigel a aruncat o piatra” sau “Am auzit de la cineva ca Gigel a aruncat o piatra”. Mi s-a parut interesant si as dori sa imi confirme cineva in ce masura este adevarat sau nu acest fapt. Ceva adevar insa exista si cu siguranta exista limbi cu reguli si mai ciudate. De exemplu, exista un trib care nu are conceptia de timp, adica ei nu folosesc termeni care sa specifice maine, ieri, peste o saptamana, dupa un an, etc. Evident probabil pentru viata de zi cu zi folosesc niste repere de genul “mancam cand soarele apune” dar in acest trib nu exista calendar, nu exista planificari viitoare si evident nu exista deadline-uri …
4. Gandul
Gandul ramane inca un mister pentru cercetatori. In aceste conferinte s-a tot discutat despre memorie, despre perceptie, despre timp, despre constiinta, despre emotii, etc dar nu am auzit nimic legat de gand: ce este gandul, cum pot sa am un gand si apoi sa am alte ganduri despre acel gand etc. Unii oameni de stiinta se lauda ca s-a ajuns atat de departe cu sondarea creierului incat daca imi planteaza niste sonde in cap si ma gandesc la un mar, ei pot sa afiseze pe ecran ce vizualizez eu. Ma indoiesc insa ca daca ma gandesc la 1,5 mere vor reusi sa afize asta. Nu doar gandul dar si limbajul interior sunt inca enigme. In ce masura pot exista ganduri fara limbaj interior si de ce natura pot fi ele este iarasi un mister.
Autor: Gigel Chiazna
Sursa: Gigel Chiazna
Adauga comentariu