C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Mediocritatea liderilor de la Bruxelles este garantată

Criza bancară din Cipru a fost gestionată, cel puţin la nivel de imagine, într-un mod catastrofal de către eurocraţii de la Bruxelles. Preşedintele cipriot şi fostul ministru de Finanţe Mihalis Sarris au avut o marjă de manevră suficient de mare cât să poată aruncă în spatele Comisiei Europene ceea ce nu a fost decât propria lor propunere-taxarea tuturor depozitelor bancare-şi suficient de mică cât ea să fie ascunsă în spatele unei campanii de presă abile.

Pe de altă parte însă, aceiaşi eurocraţi au făcut gafe majore, printre care şi sugestia că politica de naţionalizare a depozitelor bancare va deveni modelul de rezolvare a unor crize similare pe viitor. Acesta a fost răspunsul şefului Eurogrupului, ministrul olandez de Finanţe, Jeroen Dijsselbloem, la o întrebare pusă de Reuters. “Situaţia în care sectorul financiar evita să-şi asume riscuri şi le trece în spatele publicului nu este o abordare bună. Dacă vrem un sector financiar sănătos, singura modalitate este să spunem: “Dacă aveţi riscuri, trebuie să vi le asumaţi.” Este exact reversul a ceea ce Eurogrupul a dorit să transmită pieţelor atunci când a arătat că Ciprul va fi un “caz particular.” Imediat, Dijsselbloem a specificat că nu a înţeles bine întrebarea pusă în limba engleză de Reuters, totul din cauza faptului că nu ştia ce înseamnă cuvântul “template”-o explicaţie puţin plauzibilă, scrie Liberation, având în vedere că olandezii folosesc în mare măsură engleză că pe o adoua limba maternă.

Cine sunt însă autorii acestor gafe şi cei care coordonează aşa-zisă luptă a Europei cu ccriza? În momentul anunţării măsurilor aplicate în Cipru, la conferinţa de presă erau prezenţi: Jeroen Dijsselbloem, ales de miniştrii de Finanţe ai statelor euro, în spatele uşilor închise, Mario Draghi, preşedintele Băncii Centrale Europene, desemnat de şefii de stat şi de guvern, comisarul Olli Rehn, numit de guvernul Finlandei, Klaus Regling, directorul Mecanismului European de Stabilitate, ales de miniştrii de Finanţe din zona euro. Cu alte cuvinte, scrie Liberation, nimeni dintre aceşti lideri nu este ales direct de cetăţeni. “Cu Ciprul am atins limitele acestui sistem: euro nu va putea supravieţui dacă se va continuă aşa”, spune eurodeputata Sylvie Goulard.

Actualul sistem interguvernamental din UE permite o adevărată derivă autocratică, scrie Liberation. “Alegerea lui Dijsselbloem că preşedinte al Eurogrupului este, din acest punct de vedere, reprezentativă pentru acest sistem de guvernanţă. Dacă predecesorul lui, premierul luxemburghez Jean-Claude Juncker (premier începând din 1995) putea pretinde că are o legitimitate dată de experienţa îndelungată, nu acesta este cazul acestui ministru olandez de Finanţe, care nu ocupă funcţia decât din noiembrie 2012. El este un necunoscut chiar şi la el acasă: este inginer agronom şi îşi datorează postul prieteniei cu Diederik Samson, noul şef al Partidului Laburist din Olandă, membru al coaliţiei care a câştigat alegerile din septembrie 2012…

Dacă Eurogrupul l-a propulsat atât de sus este datorită naţionalităţii şi culorii sale politice, care corespund exigenţelor momentului. Franţa s-a opus numirii lui Wolfgang Schauble, rigidul ministru de Finanţe german şi a trebuit, drept compensaţie, numit un ministru dintr-un stat ce mai deţine ratingul AAA, partizan austerităţii. Pentru că nouă alegere să placă Parisului, ochii s-au oprit pe un social-democrat, fie el şi unul palid. Prin eliminare, un procedeu care garantează mediocritatea liderilor europeni, miniştrii de Finanţe din euro au ales în fruntea lor un agronom.” Jeroen Dijsselbloem a încercat un master în economie la Cork University College, în Irlanda, dar nu a primit diploma.

Parlamentul European nu a avut nimic de spus în această numire, pentru că tratatele nu-i dau nicio putere asupra preşedintelui Eurogrupului, indiferent de ce gafe face acesta. “Altfel spus, “guvernul” zonei euro este nedemocratic: chiar dacă fiecare ministru este responsabil în faţa parlamentului naţional, acest lucru nu conferă legitimitate şi areopagului de 17 miniştri de finanţe”, scrie Liberation.

În zona euro, puterea este “opacă, neidentificabilă şi neresponsabilă”, spune eurodeputata Sylvie Goulard. “Această guvernanţă este total falimentară de 15 ani încoace. Cum am ajuns aici? Cine a lăsat Grecia şi Cipru să între în zona euro? De ce am închis ochii în faţa derapajelor unor state?”, se întreabă Goulard.

Autor: Călin Marchievici
sursa: cotidianul.ro

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss