Nu este prima oara cand ma opresc asupra televiziunii si a rolului ei asupra modelarii publicului. De la rolul ei formativ, uitat definitiv in sertarele unor decenii trecute, la rolul de burete de sters creierii. In Occident se vorbeste mult despre aceasta ultima si cea mai degenerativa boala a sistemului capitalist. La noi, fiind inca cruzi si sfiosi, acest aspect este tinut sub obroc, suntem in faza anilor ’50, cand nu trebuia decat sa ridicam in slavi puterea sovietica, iar certitudinile tampe sa sufoce dubiile. Faptul ca in locul realizarilor sovietice s-au instalat realizarile americane este doar un accident al istoriei, in lungul sir pe care a trebuit sa-l induram. La noi, televiziunea este folosita inca pentru propaganda celor aflati la putere si face loc numai fripturistilor-activisti care, vanand posturi si dregatorii bine remunerate, aburesc telespectatorii, acele victime din randul oamenilor de rand care sufera in tacere, dar care cand e vorba de alegeri stiu sa si aplaude fara motiv. In mod ilar, acesti fripturisti se trezesc vorbind despre independenta televiziunii atunci cand sunt in opozitie si despre dusmanii de clasa atunci cand sunt la putere. Strategia asta de doi bani s-a vazut in toata splendoarea ei la ultimele alegeri. Tonele de platitudini pe care le rostesc fripturistii-activisti, pusi in slujba marelui conducator, ar face sa roseasca de rusine pana si o cartita. Numai ei strang din portofel si merg mai departe, ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat. Independenta televiziunii, a presei aservite?
Prin anii ’70, cand citeam la Biblioteca americana din Bucuresti un dosar legat de libertatea presei in SUA, erau putine lucruri pe care le pricepeam si asta pentru ca la noi nu se punea vreo clipa aceasta problema. Eram totusi suficient de inteligent incat sa pricep ca toti cei care raspundeau pe atunci la aceasta ancheta recunosteau, intr-un fel sau altul, ca in SUA presa nu e libera. Ceea ce pe mine, fan american in acele vremuri, m-a cam descumpanit. Sa auzi astazi niste fripturisti care vorbesc despre independenta presei (care nu e in mainile tatucului lor, adica), la noi, in dulcea Romanica in care totul se vinde si se cumpara, este ca si cum ai auzi pe cineva spunand ca Pamantul este de forma unui platou de prajituri! Cine nu ma crede sau acelora dintre fripturistii aserviti care m-ar considera dusman al democratiei, fara burse Soros, le amintesc ceea ce spunea nu Lenin, nici Stalin, nici macar Ceausescu, ci un oarecare domn John Swinton, fostul Director de Personal al THE NEW YORK TIMES, numit de colegii sai drept “Decanul Profesiei”: “Nu exista, in acest moment al istoriei mondiale, in America, ceva care sa se numeasca presa independenta. O stiti si voi, o stiu si eu. Nu este vreunul dintre voi care sa indrazneasca sa scrie opinia sa onesta, si daca ati scris-o, stiti dinainte ca nu va aparea niciodata publicata. Sunt platit saptamanal sa-mi pastrez propriile opinii pentru mine si sa nu le public in ziarul pentru care muncesc. Multi dintre voi sunteti platiti asemenea pentru aceleasi lucruri, si care dintre voi ar publica prosteste propriile opinii in ziar ar fi in strada cautandu-si un al job. Daca as permite ca opiniile mele oneste sa apara publicate in ziarul meu, profesia mea ar fi istorie in mai putin de 24 de ore. Profesia de jurnalist este de a distruge adevarul; de a minti fatis; de a perverti; de a calomnia; de a se gudura la picioarele bogatiei; si de a-si vinde propria tara si propria rasa pentru painea cea de toate zilele. O stiti si voi, o stiu si eu! Cat de stupid este sa tii un toast pentru o presa independenta? Suntem instrumentele si vasalii oamenilor bogati din spatele scenelor. Suntem papusile saritoare, ei trag sforile si noi dansam. Talentele, posibilitatile si vietile noastre sunt toate proprietatile altor oameni. Suntem prostituati intelectuali.” Rostea acest toast, ridicand paharul, in anul 1953, la Clubul de Presa New York. Oare de cat tupeu sa ai nevoie pentru a veni la talk-showuri, aceste masini de tocat cuvinte, pentru a veni de pe postura de fripturist al tatucului si a sustine ca vrei televiziune independenta? Adica, sa ridici statutul de prostitutie intelectuala la rang de virtute! Acesti sfertodocti, o rusine a intelectualitatii din aceasta tara, cu toate bursele lor din SUA, ar trebui sanctionati public, cu exilul. La fel ca si Ovidiu, care era, totusi, poet. Alungati pentru totdeauna nu la Pontul Euxin, ci in salile umbroase si anonime ale bibliotecilor publice.
George Cusnarencu
sursa: cronicaromana.ro
Adauga comentariu