In penitenciarul Jilava, fiecare detinut are obligatia sa-si spele singur lenjeria de corp. Unii dintre ei utilizeaza masina de spalat. O masina de spalat improvizata. Respectiv, o ladita din material plastic, in care sunt pusi la muiat ciorapii si chilotii. Evident, cu detergentul de la fata locului. Si sa vedeti ce iese!
Pentru ca aceasta masina de spalat sa functioneze este obligatoriu, ca tot ceea ce inseamna continutul ei, sa fie agitat, cu o coada de matura. Dupa ce lenjeria este tinuta cateva ore la muiat. Apoi, are loc un procesul de limpezire. Tot semiautomat. Ladita de plastic este pusa sub un jet de apa, care miroase puternic a clor, si lasata acolo o vreme. Si gata! Operatiunea s-a incheiat.
Acum sa vedem ce a iesit! Chilotii negrii isi pierd o parte din culoare. Chilotii albi devin putin negrii. Dar lenjeria este curata. Nimic de zis.
Exact asa lucreaza, astazi, justitia romana. Ca o masina de spalat rudimentara. Tip Jilava. La capatul operatiei, albul nu mai e alb si negru nu mai e negru. Cu alte cuvinte, despre marii corupti incepi sa te indoiesti ca sunt chiar atat de corupti. Pentru ca probele au fost insuficiente. Si nu au fost corect administrate. Pentru ca s-au produs abuzuri. Iar, victimele inevitabile ale unei moristi judiciare, care lucreaza in asalt, nu mai sunt nici ele victime imaculate. Nevinovatii sunt si ei mai putin nevinovati. Tot din cauza probelor insuficiente, prost administrate si a abuzurilor care i-au condus pana la poarta penitenciarelor.
Cand justitia lucreaza ca o masina de spalat rudimentara, chiar daca lenjeria este, finalmente, curata, ea se deterioreaza. Pentru ca, in definitiv, nu mai ramane intacta, nu se mai produce cel mai inalt rezultat pe care il poate da justitia. Acela de a evidentia ceea ce este negru. Si de a separa negrul de alb.
Autor: Sorin Rosca Stanescu
Sursa: Sorin Rosca Stanescu Blog
Adauga comentariu