C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Mascarada cu pigmei pe catalige

Teorii politico – elitiste vorbesc tot mai deschis în ultima vreme de una dintre limitele majore ale democrației: IQ-ul mediu modest al majorităților care ajung la putere.  Se formulează, pornind de-aici, întrebarea: din moment ce o țară dispune de genii (sau, mai moderat formulat, de „minți luminate”) de ce și-ar încredința ea destinul unor prostovani și nu acelor „minți luminate”? Doar pentru că prostovanii sunt mai numeroși?

Apăsând argumentativ tot mai agresiv pe pedala mediocrității intelectuale și de viziune a „celor mulți”, minoritarii ce se consideră superiori au încercat să construiască, pas cu pas, alternative la  această slăbiciune a democrației.
Una dintre ele a fost și este crearea unui stat paralel format din „luminați”. Care stat paralel  să aibă șiretenia de a lăsa impresia că democrația este respectată dar care, în fond, să conducă țara după bunul său plac, împingând în derizoriu aportul statului legitim, cel reprezentându-i pe prostovanii majoritari.

La noi, rolul „minților luminate” l-au preluat serviciile secrete. Acestora nu le-a fost deloc greu, stimulate de sacul de turpitudini care s-a dovedit a fi Traian Băsescu, să folosească informația compromițătoare și șantajul pentru a-și atinge scopurile subversive.

Unii vor fi gata să spună că nu este nimic rău într-un astfel de demers. Mai bine să te conducă elitele decât mediocrii, nu?

Eroarea acestui gen de raționament constă în faptul că el ignoră o a doua componentă esențială care se adaugă inteligenței, și anume caracterul.

Degeaba ești general cu trei stele sau intelectual supergalonat, dacă n-ai caracter. Și această lipsă de armătură morală se manifestă mult mai pregnant la elite decât la mase. S-a văzut cât se poate de clar cu Florian Coldea și gașca lui din SRI, dar și cu intelectualii lui Băsescu. Din oportunism, dintr-un egoism exacerbat, aceștia au ales ca, în loc să servească țara și interesul național, să se complacă în pactizări cu răul de cea mai dezgustătoare factură.

Ni s-a oferit prilejul, nu cu mult timp în urmă, să vedem și binele pe care ni-l poate oferi o guvernare a oculților. A „luminaților”. Am trăit cu toții umilitoarea experiență a guvernării Cioloș. De fapt, a guvernării serviciilor secrete. Că doar nu-și închipuie cineva că Dacian Cioloș ori Raluca Prună, ori Vlad Alexandrescu au ajuns acolo altfel decât propulsați de șefii lor din SRI și SIE. Au făcut aceștia ceva bun pentru România și români? Nici vorbă! Singurul lucru prin care s-au remarcat a fost punerea umărului la consolidarea statului paralel.

Lupta actuală, dusă de statul paralel (ocult) cu statul legitim (rezultat din alegeri), se axează tot mai mult în ultima vreme pe crearea unor personaje cardinale antagonice. Pe de o parte providențiala Laura Kovesi, pe de altă parte diabolicul Liviu Dragnea.

Muțimile sunt mult mai ușor de mobilizat dacă binele și răul sunt personificate prin eroi (pozitivi sau negativi) cu însușiri superlative.

Laura Kovesi nu este suficient să fie prezentată în chip de zeiță diafană a dreptății. Ea trebuie să semnifice mult mai mult decât atât: invincibilitatea, imortalitatea, garanția victoriei în pofida oricăror obstacole și capcane ale răului. De-asta este scăpată de oculții din spatele ei de toate plagiatele și dezvăluirile și abuzurile care ar fi trebuit, până acum, să o trimită după gratii de zeci de ori.

Laura Kovesi a încetat de mult să mai fie o ființă subordonabilă Constituției și legilor acestei țări. Ea a devenit un simbol. Un obiect sacru. Un fetiș pe care îl electrizează cu palmele lor transpirate niște păgâni cărora puțin le pasă de țara asta.

Prin antiteză, pentru dramatism, Liviu Dragnea este prezentat la aceleași dimensiuni supranaturale ca Laura Kovesi, dar cu semnul minus. El, dintr-un obscur politician de provincie, a ajuns să întruchipeze răul absolut: corupt, dictator, fără scrupule, vândut rușilor, protectorul penalilor și dușmanul emancipării țărișoarei.

Vă întrebați cine și în ce scop pune la cale toată această mascaradă cu pigmei pe catalige?  Vă spun eu: oculții care au nevoie de argumente fantasmagorice ca să atragă în brambureala din care se hrănesc ilegitim cât mai mulți naivi.

Țara este dezbinată, antagonizată, în acest război al unor falși uriași, măriți cu lupa, umflați cu pompa.

Între ei, iată, a apărut ca o armă ținută la secret până acum, Mihai Tudose. Din majordom al lui Dragnea a devenit, brusc, un Laerte al Laurei Kovesi, care să decidă lupta.

Vom vedea dacă spada otrăvită a lui Tudose își va atinge ținta la CEX-ul de diseară.

Eu unul nu simt nici un fel de emoție legată de acest deznodământ. Pe Dragnea nu-l simpatizez pentru că, față de așteptările mele, nu mi-a dat niciun prilej de simpatie, iar pe Tudose, după ce și-a dat pe față uniforma și epoleții, cu atât mai puțin.

Și pentru că tot veni vorba, pronosticul meu este că niște miniștri vor fi demiși dar că, în locul lor, PSD-ul nu va accepta propunerile lui Tudose ci pe cele ale lui Dragnea.

Oricum, nu va fi sfârșitul lumii! Cel mult, deși puțin probabil, sfârșitul guvernării PSD.

Sursa: conteledesaintgermain.ro

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss