Într-un moment de onestitate, economiștii experimentați recunosc că crizele nu apar așa, ca petele solare, ci sunt cauzate de expansiunea artificială a creditului, declanșată datorită manipulării masei monetare de către guverne și agențiile lor speciale – băncile centrale. De asta Paul Krugman zice că avem nevoie de un nou boom sau de un război; fiindcă cu “electroșocuri” de acest gen îi poți face pe oameni să cheltuie. De asta Summers îi ține isonul. Fiindcă ei știu că, în ultimele decenii aproape toate episoadele de creștere economică au fost în bună măsură creșteri economice false, simple bule speculative de pe urma cărora unii s-au îmbogățit și alții au sărăcit. Lumea s-a uitat la PIB, dar PIB-ul nu exprimă decât superficial bunăstarea națiunii.
Într-un moment de sinceritate se află și celebrul editorialist Martin Wolf de la FT când spune:
Creșteri uriașe ale creditului urmate de crize și de încercări de a repara probleme apărute, toate acestea au devenit ceva obișnuit în economia mondiale. Astăzi, SUA și Marea Britanie, par că scapă de criza care a lovit acum 7 ani, dar zona euro este blocată în stagnare, iar China are probleme cu datoriile pe care și le-a mărit în încercarea de a compensa pierderile din scăderea exporturilor.
Fără un boom nesustenabil al creditului, economia mondială pare incapabilă de a genera o creștere suficientă a cererii care să absoarbă potențiala ofertă. Parcă ar exista o lege a conservării boom-urilor de credit…
În mod incredibil, zona euro îl așteptă pe Godot-ul cererii globale, care să o tragă în sus și să-i sporească astfel sustenabilitatea datoriilor. Așteptarea asta s-ar putea să funcționeze pentru țările mai mici. Dar nu pentru toate…
Aceste expansiuni ale creditării nu au venit de nicăieri. Ele au fost puse la cale prin politicile publice adoptate pentru a susține cererea atunci când bulele mai vechi au ajuns în colaps, de obicei în alte zone ale economiei mondiale. Așa s-a întâmplat cu China. Trebuie să scăpăm de acest ciclu blestemat care nu se mai termină. Dar, deocamdată, am făcut un târg Faustian cu boom-ul creditului în sectorul privat. Cu siguranță ne așteaptă probleme mult mai mari de acum înainte.
Deci e clar. Oamenii aceștia înțeleg cum stă treaba, chiar dacă de mult ori se fac că nu pricep. De cele mai multe ori au doar cuvinte jenante pentru Școala Austriacă de economie, care a demonstrat încă din anii 1910-1920 că fluctuațiile economice recurente sunt cauzate de factori monetari, mai exact de expansiunea creditului care se produce atunci când statul și sistemul bancar regizat de acesta tipăresc bani și inundă economia pe canalul creditului, reducând artificial rata dobânzii sub nivelul ei de piață. Dar, de fapt, ei înțeleg că asta este politica. Pentru politicieni este rentabil să producă perioade de avânt nesustenabil (urmat de criză) pentru că așa ei pot să redistribuie resursele societății (cealaltă metodă este impozitarea, dar cam “pute”) și, în același timp, să dea oamenilor iluzia că de fapt se îmbogățesc. Expansiunea creditului exact asta este: confiscarea și distribuția resurselor prin mijloace monetare către clientela politică, fără ca lumea să se prindă de schemă. Din motive cât se poate de bine fundamentate, orice boom se varsă într-un crah. Iar atunci ce fac politicienii? O iau de la capăt, evident! Cu evanghelia keynesiano-socialistă într-o mână și cu hățurile politicii monetare în cealaltă, ei încep să vorbească despre “stimularea economiei”, “relansarea investițiilor”, “crearea de locuri de muncă”, “creșterea consumului” și alte lozinci care dau bine la “stupid people” – cum ar fi zis Brucan, sau la “prostia alegătorului” – cum zice mai nou un ditamai profesorul la MIT plătit regește de guvern.
Exact asta vor și acum. De asta au militat pentru quantitative easing, pentru reducerea dobânzilor și de asta tipăresc bani. Ei vor să împingă omenirea într-un nou avânt nesustenabil, la capătul căruia, e limpede, nu poate să fie decât o prăbușire și mai mare.
Urmată eventual de un socialism generalizat, fiindcă altfel revoltele populare vor fi inevitabile.
Autor: Bogdan Glavan
Sursa: Logica economica
Adauga comentariu