Politică

MARELE JAF

Exista o lege neformala a politicii, care spune ca actiunile care pot fi explicate prin prostie nu necesita o alta explicatie. Clasa politica din Romania nu da semne de inteligenta deosebita si, prin urmare, se incadreaza perfect in rigorile acestui principiu. Asa-zisele “masuri anti-criza”, intreprinse de guvernul Boc si monstruoasa coalitie, pot fi catalogate numai drept “actiuni explicabile prin prostie”, insa luand in consideratie experienta trista a ultimilor 20 de ani de “tranzitie”, incepem sa avem dubii.
Poate anemia organizationala si penuria de idei inteligente este, cel putin partial, explicabila prin lipsa de dorinta de a salva economia? Am incercat sa identificam un scenariu care ar aduce beneficii clasei politice in conditiile in care economia nationala s-ar cufunda intr-un haos total. Se pare ca un astfel de scenariu exista si este posibil ca unii dintre politicieni sa urmareasca indeplinirea unui astfel de scenariu.
Imediat dupa Revolutie a inceput un proces frenetic, pe care il vom denumi “prima runda a Marelui Jaf”. Clepto-securistii ajunsi politicieni s-au lansat in economia privata, exploatand canalele operative si banii pregatiti din timp pentru operatiuni speciale de reprofilare. Cu ajutorul primei generatii de “baieti destepti” care populau culoarele puterii de la Cotroceni si Palatul Victoria, active ale statului in valoare de miliarde de Euro au fost transformate in instrumente de imbogatire privata.
Se formeaza primele grupari oligarhice care pun mana pe o parte din resursele energetice, metalurgia, productia alimentara etc. Deoarece intentia primara a fost imbogatirea din contul statului si nu crearea unor centre de profit, fie si private, anumite grupuri de active au fost efectiv pradate. Exemplul clasic al unei operatiuni de pradare a activelor statului este operatiunea descrisa in filele deja ingalbenite ale “dosarului flota”.
Odata cu apropierea de Uniunea Europeana, metodele si mijloacele de imbogatire specifice “primei runde a Marelui Jaf” au devenit inaccesibile. Smenurile deveneau mai subtiri si noua clasa clepto-oligarhica s-a confruntat cu o urgenta nevoie de a identifica noi modalitati de imbogatire. Partenerii nostri din Vest erau foarte interesati de a pune mana pe cele mai importante active din Romania si au lansat in piata conceptul de “necesitate de plata a politelor pentru intrarea in UE”. Odata ce politicienii si oligarhii nostri au prins gustul utilizarii acestui concept-paravan, a inceput “a doua runda a Marelui Jaf”.
De fapt, tradusa in termeni directi, justificarea “europeana” suna in felul urmator: “Romania trebuie sa vanda pe doi bani activul X pentru ca, in caz contrar, tara Y nu va sustine intrarea Romaniei in UE”. Exploatand astfel dorinta fireasca a poporului de a-si realiza visul european, politicienii au facilitat vanzarea la costuri microscopice a industriei petroliere si a intregului sector financiar-bancar. Evident, suportul acordat de catre clasa politica acestor operatiuni nu a ramas fara o rasplata pe masura.
Dupa intrarea in UE, utilitatea paravanului “politelor pe care le avem de platit” s-a redus considerabil. Fondurile europene, care candva au fost privite cu ochi lacomi de politicienii si oligarhii de la Bucuresti, s-au dovedit a fi inaccesibile pentru furt si risipa. Timpul tunurilor mari s-a terminat. Grupurile de oligarhi au inceput sa se concentreze pe proiecte imobiliare (din contul statului) si au intrat pe fagasul clasic de dezvoltare a unei elite clepto-oligarhice.
Criza economica a fost o lovitura extraordinar de dura pentru grupurile de interese. Afacerile cu statul s-au subtiat, iar afacerile private ale oligarhilor au inceput sa mearga prost. Criza economica le ofera grupurilor de interese o oportunitate neasteptata si inedita. O simpla analiza a situatiei releva o importanta decizie cu care se confrunta oligarhia.
Prima optiune este sa introduca masuri de austeritate si sa renunte, pentru cel putin cativa ani, la furtul din contul statului. In acest caz, au sanse sa salveze economia si sa devina in viitor o veritabila elita economica a unei tari cu adevarat europene.
A doua optiune este sa exploateze in continuare statul, sa duca tara la faliment si sa o indatoreze la FMI. In acest caz, isi pastreaza posibilitatea de furt de la stat (din banii imprumutati de la FMI), ba mai si obtin comisioane aditionale pentru vanzarea, in contul datoriilor, a activelor statului care au ramas neprivatizate pana astazi (Romgaz, Hidroelectrica, CFR etc.)
Avem senzatia ca oligarhia, impreuna cu clasa politica, au ales a doua optiune si tara se indreapta spre “a treia runda a Marelui Jaf”.

sursa: cronicaromana.ro