Analize și opinii Politică

Manipularea urii și o țară muribundă

Tânjim după un crâmpei de lumină si ne sărută doar întunericul. De ce România a devenit prizoniera urii, distrugând și pulverizând însăși ideea de solidaritate! În ce con de umbră s-a ascuns altruismul? De ce propagatorii urii continuă să fie aplaudați?! Și copiați?…Ce generează dezbinarea și atmosfera de ”vest sălbatic” care planează asupra acestei țări muribunde?

Într-un articol intitulat ”Între Ion și Ițic”, scriitorul Zaharia Stancu protesta împotriva diversiunii guvernamentale de a identifica un vinovat fictiv pentru dezastrul prin care trecea țara. În 1938 când acțiunile antisemite încep să ia tot mai mult proporții și să fie tot mai ”aplaudate”, Zaharia Stancu are curajul sub forma unei structuri narative să dezvăluie ”subtilitățile” guvernamentale de fabricare a ”țapului ispășitor”. Textul lui Zaharia Stancu este magistral, fiindcă surprinde anumite atitudini cu care, din nefericire, suntem contemporani….

”Ion are tălpile goale și crăpate. Ion are pântecul gol. Copiii lui Ion sunt zdrobiți de sărăcie…totuși Ion își plătește cu sfințenie dările către stăpânire și când sună clopotele Ion se trezește știe că țara are nevoie, undeva, de carnea și de sângele lui. Femeia lui Ion rămâne singură și crește cu iarbă și piatră pe IONII care mâine vor fi chemați să apere pământul străbun. Sunt milioane de IONI în această țară și fiecare seamănă leit cu celălalt.

Ițic nu umblă desculț, ca Ion, dar pantofii lui Ion sunt sparți în bot. Ițic nu poartă zeghe ca ION. Dar paltonul lui Ițic este tot atât de peticit la zeghea lui ION. Ițic nu ară. El are o dugheană soioasă…Ițic nu mănâncă în toate zilele fiindcă nu are în toate zilele clienți care să intre în dugheana lui. Ițic e prea sărac ca să corupă, așa că își plătește la timp impozitele, iar când sună goarnele pleacă și el la război. Foamea și sărăcia îl paște de veacuri pe IȚIC, ca și pe ION.

Sunt în această țară și altfel de români, pe care nu-i cheamă Ion, ai căror copii nu îndură nici foamea, nici frigul…Și care nu-și plătesc dările pentru stăpânire. Și care nu aleargă la hotare să le apere cu prețul sângelui lor. Acești români au toate bogățiile și toate drepturile. Au dreptul de a dispune de viața și de moartea milioanelor de IONI. Nimeni nu-i ia de guler să-i așeze la rând cu ceilalți, să-i așeze la rând cu toți IONII acestei țări.

Ion nu mai poate răbda. Cere pâine pentru copiii lui. Și fiindcă nu i se poate da puținul pe care îl cere, este îndemnat să îl tragă pe Ițic de perciuni, ceea ce Ion, îndobitocit cum se află în mizerie, nu întârzie să facă.

După ce Ion va smulge perciunii lui Ițic, va băga de seamă că poartă pe umeri aceeași zeghe ruptă, că țâncii sunt flămânzi. Ce vor face toți IONII din această țară când se vor trezi din amăgirea în care sunt aruncați?”

Mai are cineva îndoieli cu privire la tentativa de a crea diversiune prin încercarea de a găsi vinovați fictivi? Operațiunea nu este nouă. A încercat-o guvernul român îndreptând degetul acuzator asupra evreilor. Iar haosul nu s-a lăsat invitat prea mult. Acum asistăm la același scenariu cinic, rând pe rând căzând sub acuzație mogulii, jurnaliștii, bugetarii, asistații. Mai nou, mamele și copiii! Iar ura dintre categoriile sociale ia proporții, IONII de astăzi fiind doar piese fragile pe o amplă tablă de șah a destinului. Un destin care îi este programat și viciat!

Debusolați și frământați, Ion și cu Ițic se luptă pentru supraviețuire urându-se unul pe altul. Iar în spatele lor,  vinovații reali pentru distrugerea țării continuă să semene dezbinare…Într-o manieră profesionistă! România a ajuns o țară a urii de masă, dezbinată și viciată de sentimente inumane și de dorința de a învinge. Călcând peste cadavre… Iar deasupra lui Ion și a lui Ițic, într-o lume paralelă, evadați din realitățile cotidiene, ”domnesc” cu gesturi cinice adevărații moguli! Lovind și masacrând în numele binelui comun! Cu interesul personal dependent de manipularea URII!

Nu Ion este vinovat. Nici Ițic!

Acest lucru îl concluziona și Zaharia Stancu în finalul terifiantului său articol: ”Taurul care trebuie luat de coarne și pus la pământ nu poartă numele lui Ițic. Puroiul care s-a întins și amenință neamul românesc cu putrezirea poartă alt nume. Îl cunoașteți prea bine. Dacă sunteți români adevărați și patrioți adevărați, nu-l ocoliți.”

Să mai spună cineva că nu se repetă istoria! Însă, de ce reușește la noi atât de bine????

autor: prof. Lehaci Florentin
sursa: proatitudine.ro

Despre autor

contribuitor

comentariu

Adauga un comentariu

  • din cauza ca Ion a fumat in spatele scolii in timp ce profesorul se chinuia sa explice in fata clasei.
    si tot de-aia preferam acum sa nimicim scolile: un Ion prost e mai usor de manipulat.

Abonează-te la newsletter