Mâini curate într-un sistem al corupţiei

Avem corupţie peste tot, din motive a căror complexitate surclasează orice localizare. Modul de viaţă din România este unul profund deformat, oricât de hazardat ar părea, efect al traumatismelor de tot felul suferite sub comunism. E greu, unii spun imposibil, într-un asemenea context, pentru românii înşişi, să mai înţeleagă o separare dinamizantă a lucrurilor. Mult discutatul sistem piramidal, căruia i se suprapune confundabil ierarhia administrativă curentă, inerentă, se reformează permanent în termeni obiectivi. Românii trăiesc într-un duplicat care compromite orice, mai puţin mimarea. În primul rând, alinierea la o lume normală, menţinută la o distanţă continuu egală, fatală, strategică. Partidele politice profită din plin de această libertatea de mişcare într-un relativ creat special pentru autosubminarea colectivă. Nu educaţie directă, însă o oarecare asanare morală ar trebui să se regăsească în mişcarea politică generală. Societatea nu mai este animată decât de nişte probleme punctuale, elementare, dar nu şi aplicate, care dau tonul unor condiţionări dramatice.

Organizată minuţios, impunându-se prin frica autoritară pe care o degajă, corupţia are centrele ei, personalităţile şi instituţiile ei publice, statale. Ea a luat locul autoritarismului securisto-comunist, fără a-i fi preluat un minim de implicare pozitivă în administrarea societăţii. Un număr impresionant de persoane se află angajate în demersurile corupţiei, adevărate interfeţe ale dezastrului naţional. Reţele din care derivă reţele, persoane aglutinând tot felul de interpuşi, incluzând, cum altfel, o contrafăcută meritocraţie publică. În condiţiile în care justiţia nu poate înlocui urgenţele zilei, oricât ar fi de independentă şi bine pusă la punct, corupţia are soluţiile ei pentru orice. Bazându-se pe tăcerea generală, ale cărei cauze ţin de resorturile terorii, mediul corupţiei are nestânjenit ţara la dispoziţie printr-un fel de acceptare generală.

Descentralizarea administrativă, în absenţa căreia sunt imposibile reforma Justiţiei şi conectarea la fondurile europene pentru dezvoltare, a intrat în blocaj. Guvernul lui Victor Ponta se joacă de-a legile, agitând tot felul oferte care dezechilibrează şi mai mult România. În linia fostei propagande comuniste, viaţa devine tot mai bună, pe hârtie, în realitate, situaţia fiind într-un minus previzibil. Cei care trag de timp, în încercarea de a da puterii pe care o deţin o dimensiune total incontrolabilă, situează cu acuitate ţara într-un atemporal specific dictaturilor. Când vocile principale ale partidelor au mari probleme cu justiţia, e greu de înţeles cum aceste entităţi mai funcţionează în administrarea treburilor publice. Desigur, problemele eşaloanelor superioare pot fi regăsite la bază. Un guvern compus din corupţi spune totul despre partidele în cauză. Mentalitatea pe care se constituie exerciţiul public în România acestui moment este una generată de abuz. Plasarea reformei în zonele deciziilor propagandistice, în care guvernul actual are deja o înfiorătoare experienţă, susţine sistemul în tarele sale de neclintit. Faptul că unii înalţi funcţionari publici au plătit sau plătesc, în acest moment, cu libertatea s-a transformat în simple remanieri. Amplitudinea acestor cazuri este livrată etichetei de epurări politice, corupţii între ei. După cum este constituit sistemul, lucrurile pot căpăta, implicit, un asemenea contur absolut năucitor.

Aparent imposibil, însă, chiar un grup mic de politicieni ar trebui să se rupă de inerţia dominantă, pentru adevărata reformă. Una care să înceapă obsedant cu clasa politică, aflată într-o poziţie abuzivă de peste 20 de ani. Justiţia, în această luptă anticorupţie, are nevoie de un parteneriat susţinut cu societatea şi cu o parte a clasei politice, altfel totul va rămâne o mascaradă anticipând un război al celor pentru care puterea este armă personală. Apoi, pentru a nu degenera într-o vinovăţie instant a omului politic şi a politicii democratice. Pădurile ţării au fost puse la pământ şi prin tăcerea comunităţilor locale. Legi abuzive, contestabile din start, au trecut prin Parlament şi cu acceptul opoziţiei. Obişnuită cu abuzul, făcând parte din el, fiindu-i imposibil să-l limiteze, societatea a ajuns astăzi la fel de incriminantă precum clasa politică, fiind obligată să achite împreună nota de plată.

Marile averi şi cariere ale României stau sub imensa vulnerabilitate a sistemului, în perspectiva legică a declanşării unei autoexplozii imediate. Într-atât de găunoase, uriaşe, sfidătoare, atotputernice au devenit acestea, încât regăsirea lor în peisaj ar trebui asimilată de-a dreptul criminalităţii politico-administrative. Un spaţiu de siguranţă va trebui lărgit şi garantat între cetăţeni, între aceştia şi instituţii, iar încălcarea acestuia supus unei legislaţii pe măsură. Autoritatea organismelor publice va trebui adusă democratic acolo unde sub comunism, şi ulterior, nu a fost nici o clipă. Când legislaţia va fi corectă, nimeni nu se va mai putea situa deasupra ei, oricine ar fi.

Configurarea sistemului actual, prin deturnările tipice, transformă victimele în vinovaţi, şi invers, într-un vodevil consternant. Având în faţă un asemenea fundal sumbru, destabilizant, justiţia poate fi oricând blocată sau, de ce nu, nedreaptă.

Autor: Ioan Vieru

Sursa: Cotidianul