Faptul ca, mai ales in anii electorali, politicienii incearca sa traga toate foloasele cu putinta de pe urma Bisericii nu mai mira pe nimeni.
Dupa cum nu mira nici felul in care inaltii prelati accepta legaturile, cel mai adesea nepotrivite, cu clasa politica, mai ales cu zona puterii, pentru a mulge cat mai mult, la randul lor, de pe urma fatarniciei celor cu painea si cutitul in mana.
Dar lipsa mirarii nu inseamna si lipsa ingretosarii. Dimpotriva, sarbatoare dupa sarbatoare, intronizare dupa intronizare, praznic dupa praznic, parastas dupa parastas, greata este tot mai mare.
Cu Emetiralul langa ei, s-au uitat probabil si multi dintre romani la scenele de la intronizarea episcopului Sloboziei si Calarasilor, Vincentiu Ploiesteanu, unde s-a inghesuit crema politicii.
Traian Basescu n-a pierdut ocazia unui discurs in Biserica, bine macar ca nu unul de afurisire a jurnalistilor. George Becali a stat cu fruntea in pamant, patruns, pasamite, de greutate propriei credinte. Vadim Tudor, de-abia revitalizat, nu putea lipsi, precum martie din Post, de la un carnaval politico-mediatico-religios. PRM i-a trimis la actiune si pe Codrin Stefanescu si Marius Marinescu, iar liberalii pe Dan Motreanu. Asta ca sa amintim doar figurile cele mai cunoscute. Dar nu e nicio problema!
Insusi noul episcop si-a inceput cuvantarea cu o trimitere socant de lumeasca la programul de anvelopare a blocurilor pastorit de ministrul Vasile Blaga, prezent si el in cuvioasa asistenta.
Totul a fost pastorit de insusi patriarhul Daniel, fericit la randu-i ca nu pleaca cu mana goala de la festin: catedrala Mantuirii Neamului a mai facut un pas inainte. Asadar, toata lumea a fost fericita, probabil si parte din popor, multumit ca vede atata evlavie la alesii sai.
Evlavie? Ce-o avea evlavia cu toate acestea?
Niciunul dintre politicieni nu a pierdut ocazia sa-si faca propaganda, la nivelul sau de actiune. Cel mai sus, Corneliu Vadim Tudor cu visul sau prezidential, iar Traian Basescu cu un mesaj nationalist, chiar in biserica, dupa care a amintit cum a luptat el ca la Rovine cu bancherii cei degraba varsatorii de dobanda.
Au fost ei de aceasta data. Alta data trageau de colive cu spor Calin Popescu Tariceanu, Mircea Geoana si chiar liber-cugetatorul Ion Iliescu, la fel de ipocriti.
Nicio farama de smerenie nu se intrevede din aceste gesturi. Dimpotriva, vedem doar pragmatism, vanitate fara margini, calcul politic cinic.
Inainte de a-si pleca fruntea la pamant sub lumina reflectoarelor, Gigi Becali ar trebui sa-si aduca aminte ca justitia suprema nu o fac oamenii sai. Traian Basescu ar trebui sa stie ca in biserica nu se aude decat glasul Domnului. Toti “cucernicii” politicieni ar trebui sa repete mereu cele 10 porunci, in special pe aceea cu furatul.
Nimeni nu spune ca politicienii nu ar trebui sa se duca la biserica. Dimpotriva, bine ar fi sa fie cat mai patrunsi de invataturile si valorile crestine. Daca ar face-o in mod discret, ca pe un gest privat de cucernicie autentica, nu ar fi nimic de reprosat. Ma tem insa ca politicienii nu prea calca in biserica decat pentru a fi vazuti acolo si pentru a profita electoral de fiecare inchinare.
De aceea, si cele mai multe amendamente la buget nu au fost pentru constructia de scoli sau spitale, ci pentru cat mai multe biserici. Si, probabil, pentru multe dintre ele chiar se vor gasi ceva bani, cel putin pentru a fi incepute. Inclusiv pentru Catedrala Neamului.
Ca sa nu mai vorbim despre faptul ca aceasta impletire pacatoasa dintre politica si Biserica este in conflict cu principiile unui stat laic, asumate inclusiv la intrarea in Uniunea Europeana. Dar acesta este un detaliu.
Cel mai grav este ca politicienii romani spurca rand pe rand toate valorile autentice care au mai ramas acestui popor. Si totusi Dumnezeu ii rabda. Inca ii mai rabda.
Ioana Ene
sursa: ziare.com
Adauga comentariu