Ca romani, luam in considerare un lucru abia cand ne frige la degete sau dispare. Cum climatul politic s-a deteriorat, iar excesele, abuzurile de putere s-au inmultit, privim cu ochii umezi, vorba presedintelui, la ipotetice elite care ar trebui sa sara in apararea celor napastuiti.
In spatiul public, bocitorii pe umarul saracilor, aparatorii libertatilor si ai democratiei s-au inmultit. De la ei provine acuza de non combat la adresa marilor personalitati ale culturii si ale stiintei romanesti, care cica intarzie intr-un prelungit somn al ratiunii.
Si totusi elitele…
Acuzatorii insa nu-si pot depasi propria conditie, sa inteleaga ca fenomenul elitist contemporan nu mai e cel invatat candva din carti. Capitalul, criza si, mai ales, recesiunea ne-au lovit nu doar la buzunar, ci mai ales in structura demografica si demnitate.
Starea elitelor, cu exceptia celei politice, singura care nu ne paraseste, orice ar fi, s-a schimbat radical, prefigurand, ca de obicei, o primenire generala de status quo-uri si mentalitati. Pentru tarile care, din varii motive, n-au prins primul avant al libertatilor si al democratiei, elitele au jucat un rol determinant.
Ca sa ne intemeieze o patrie, pasoptistii au avut de luptat cu suzeranitatea otomana, statul patriarhal, analfabetismul si cu inapoierea. Dupa ce si-au savarsit opera lasand urmasilor Romania reintregita a regelui Ferdinand, elitele au renuntat la samanatorism si poporanism, adaptandu-si comportamentul noilor cutume apusene: o parte a intrat in batalia politica, iar alta si-a vazut de invatamant si cultura.
Evolutie intrerupta
Aflat la limita intre civilizatie si conservatorism revolut, cu reprezentare pur formala la varful puterii, mai ales dupa razboi, poporul a redevenit populatie manipulabila, iar speranta de eradicare a subdezvoltarii s-a vestezit. Principala cauza o constituie obstructionarea participarii cetatenilor la luarea deciziei politice si distantarea aroganta a conducatorilor de populatie. De la origini si in prezent.
Nicaieri in lume nu exista o forta militara coercitiva si informativa de o asemenea amploare, interpusa intre sefi si contribuabili. Nicaieri nu se calca pe picioare atatea servicii secrete ca sa-l izoleze pe conducator de masele populare. De cine se tem?
Oare cate scoli, spitale, kilometri de autostrada s-ar face cu bugetele SRI, SIE, STS, SPP, DGIPI, DGIA, DIM, DCISM, DGPA…, plus sutele de mii de consilieri, bodyguarzi, argati, soferi, slugi, oameni de incredere? Nu ei cocoseaza statul slab? Nu cumva de asta imprumutam miliardele?
Fripturism si privilegii
Pana prin 2004-2007, elitele au stat la TV, au scris in presa, in reviste si carti cum e cu statul de drept, cu institutiile sale, cu relatiile intre cetatean si autoritatea publica. Au condamnat democratia originala a FSN-lui iliesc, aratandu-ne ce e democratia adevarata. Au scos lumea in strada invatand-o sa lupte pentru drepturi si libertati.
Dupa admiterea in NATO si UE, ies in public arareori, incercand sa ne dezvete ce ne-au invatat acum doua decenii, sa ne convinga de opusul celor sustinute atunci. Dar nu recunosc ca au gresit sau ca gresesc. Ceea ce nu numai ca le-a distrus aura demnitatii, dar le va infesta si cariera.
Jurnalistii se intreaba ce sa fi determinat schimbarea radicala a optiunilor, dar lucrurile nu sunt simple. Daca Opozitia acuza in genere fripturismul, sinecurele, avantajele si privilegiile date cu generozitate de actuala Putere, se observa ca procentul celor cazuti in pacat e nesemnificativ. Daca-i excludem pe activistii tot mai zelosi.
Intre pragmatism si cinism
Explicatia e alta: luptatorii varstnici fie si-au diminuat activitatea, fie s-au dat cu Puterea ori au fost dati deoparte, dar tinerii valorosi nu si-au insusit idealurile lor, preferand sa plece peste granite pentru cariere de rasunet pe cont propriu. Satui de incercari ratate, de lentoarea prefacerilor, inteleg altfel decat pasoptistii valorile universale legate de patrie, limba, bine comun.
Multi din cei plecati ne arunca adevarurile dure direct in fata: nu voi i-ati ales? Nu pe banii vostri prospera si huzuresc? Adevarat este, insa pragmatismul tinerei generatii e cinic, iar renuntarea la actiuni civice profesioniste in folosul celor multi va mentine Romania intre voluntarism si statul de drept.
Adauga comentariu