Luptă de clasă sau luptă de castă?

Adevărul despre Capitalism şi Comunism , spus de economistul Constantin Cojocaru

Actualul sistem politico-economic este “pe moarte”. Acest “sistem politico-economic” se numeşte capitalism, mai exact capitalism oligarhic. El nu ajuns pe moarte ACUM. El este pe moarte de peste 200 de ani. A apărut, la un moment dat, un medic, pe numele lui Karl Marx, care a pus acestui sistem un diagnostic corect, exact. Diagnosticul pus de Marx a fost următorul: modul de producţie bazat pe proprietatea PRIVATĂ asupra capitalului generează, implacabil, oligarhizarea economiei şi a societăţii, concentrarea în mâinile unei minorităţi a bogăţiei create de capital şi de muncă şi transformarea în sclavi a majorităţii cetăţenilor.
Soluţia propusa de Marx, proprietatea COMUNĂ asupra capitalului, s-a dovedit catastrofală. Ea a condus la forma absolută a oligarhiei, în care întregul capital productiv al unei ţări întregi – pământ, construcţii, maşini, utilaje, fabrici, uzine, spaţii comerciale, bănci, hoteluri etc – a ajuns în proprietatea unui singur om, conducătorul partidului şi statului comunist, restul cetăţenilor fiind aduşi la starea de sclavi, pe care o cunoaşteţi, dacă aveţi peste 40 de ani şi nu aţi făcut parte din nomenclatura comunistă.
Acolo unde nu a fost adoptată soluţia lui Marx, a fost aplicată soluţia medicamentoasă propusă de Keynes şi urmaşii acestuia, prin care s-a prelungit viaţa muribundului până în aceste zile, între timp, fostele societăţi comuniste fiind aduse şi ele, foarte repede, la faza de capitalism oligarhic în agonie.
Exact acum 100 de ani, în 1912, englezul Hilaire Belloc, a publicat cartea “The Servile State”, în care, plecând de la diagnosticul şi soluţia lui Marx, a arătat că, aşa cum proprietatea PRIVATĂ asupra capitalului, lăsată de capul ei, duce, implacabil, la sclavagismul capitalist, tot aşa , proprietatea COMUNĂ asupra capitalului va duce, implacabil, la sclavagismul comunist. A spus asta cu 5 ani înainte de “marea revoluţie socialistă din octombrie”. Belloc a întrevăzut soluţia, aceasta fiind MICA proprietate PRIVATĂ asupra capitalului. Din păcate, nici Belloc, nici urmaşii lui, cunoscuţi sub denumirea de distributişti, nu au reuşit să scrie şi REŢETA sistemului economic şi politic bazat pe mica proprietate PRIVATĂ asupra capitalului. Această REŢETĂ privind construcţia economiei democratice avea să fie scrisă după alţi aproape 80 de ani, în 1990, cunoscută, atunci, sub denumirea de Varianta Cojocaru şi, mai recent, sub denumirea de Legea Cojocaru. Vă invit să citiţi detaliile intrând pe http://www.variantacojocaru.ro.
Cunoaştem PROBLEMA cu care ne confruntăm, cunoaştem SOLUŢIA.
Cei care au devenit proprietarii capitalului, deposedându-ne, se opun acestei soluţii. Noi, cei deposedaţi, nu avem nici putere militară, nici putere financiară, nici putere politică, cu care să punem în practică SOLUŢIA.
Ne-au deposedat de toate. Mai avem numai puterea numărului, care, fără UNITATE, are valoarea 0 (zero). Dacă nu ne unim, vom rămâne aşa cum suntem acum, adică SCLAVI.
Cu resursele pe care mi le-a dat Dumnezeu, voi continua lupta până la capăt, adică până când Dumnezeu ma va chema la el. Deci, eu am ajuns la convingerea că, în stadiul la care a ajuns specia umană, omul nu poate fi LIBER decât dacă este PROPRIETAR DE CAPITAL, dacă deţine în proprietate PRIVATĂ o bucată, mai mare, sau mai mică de capital (bunuri productive). Dacă nu deţine acest capital, el este OBLIGAT să-şi vândă munca celui care deţine capitalul, pentru a-şi procura cele necesare traiului. Pentru munca lui, cel care deţine capitalul îi plăteşte un salariu cât să-l ţină în viaţă ca vită de muncă.
Concluzia este că trebuie creat un SISTEM, prin care MAJORITATEA capitalului să intre şi să rămână în proprietatea PRIVATĂ a MAJORITĂŢII cetăţenilor. LEGEA COJOCARU a creat acest SISTEM, legislativ, administrativ, şi mai ales, financiar. Sistem care, se ştie, a fost unul, în 1990, adaptat condiţiilor de ATUNCI, din România. Este altul, astăzi, în România. El poate fi adaptat, astăzi, oriunde, în lume, unde capitalul este oligarhizat, se află în mâna unei minorităţi, în timp ce majoritatea este formată din sclavi. Indiferent cum va evolua lumea, în următorii ani, va avea de ales între acest SISTEM, adică între LIBERTATE, şi SCLAVIE, pentru MAJORITATE.
Deci OBIECTIVUL rămâne neschimbat, adică LIBERTATE PRIN PROPRIETATE, nu de orice fel, ci de CAPITAL. Eu nu lupt de dragul luptei. Eu lupt pentru acest OBIECTIV. Nu se pune problema să găsesc …alte obiective. Ştiu că nu este uşor, dar, mai devreme, sau mai târziu, toţi cei interesaţi de bunul mers al lucrurilor vor înţelege că atâta timp cât capitalul se va afla în proprietate oligarhica, a celor puţini, fie ea privată, sau de stat, comunistă, justiţia va fi una subordonată intereselor oligarhilor, învăţământul va fi unul subordonat intereselor oligarhilor, sistemul de sănătate va fi unul subordonat intereselor oligarhilor, poliţia, jandarmeria, armata, mass-media, morala, TOATE componentele statutului şi ale aşa-zisei societăţi civile vor fi subordonate intereselor oligarhiei.
După cum vedeţi, gândirea mea politică, nu se reduce la.. această lege, la economie. Am în vedere TOTUL, însă am trăit suficient de mult şi suficient de prins în cunoaştere şi experienţă ca să-mi permit să afirm că temelia societăţii este economia, iar temelia economiei este proprietatea asupra capitalului.
Nu va exista, niciodată şi nicăieri, o justiţie care să dea dreptate celor mulţi atâta timp cât capitalul se va afla în proprietatea oligarhilor, oricât de alambicate şi înfrumuseţate vor fi articolele legilor. Nu vor exista, niciodată şi nicăieri valori morale, precum munca, cinstea, solidaritatea, atâta timp cât capitalul va fi în proprietate oligarhică. Nici educaţie pentru cei mulţi, nici îngrijire medicală, nici siguranţa zilei de mâine, nici siguranţă pe strada, sau în casă.
(va rog sa publicati textul)