“Acela dintre voi care este fără de păcat să arunce primul cu piatra în ea.” Evanghelia după Sfântul Ioan
„Nimeni nu este mai presus de lege.” Constituția României, art. 16, (2)
Dacă legile unei comunități reprezintă temeiul prin care magistrații judecă și condamnă un cetățean vinovat față de semeni, articolul 16 (2) din Constituția României – „Numeni nu este mai presus de lege” – ar trebui să fie temeiul de judecare și condamnare de către societate a magistraților vinovați de părtinire în ceea ce fac.
Celebrul citatul din Evanghelia după Sfântul Ioan pe care l-am amintit în motto conține un adevăr tot atât de esențial pentru morala creștină precum cel care l-a rostit – Iisus Hristos.
Nimeni dintre pământenii cu discernământ nu este perfect. Nu doar că toți sunt supuși greșelii dar, mai rar sau mai des, o și comit; deci, la o judecată absolută, ar putea fi condamnați.
Nu se întâmplă însă asta. Pentru că ar însemna ca întreaga umanitate să stea după gratii. Există filtre, există grade de comparație, există instituția clemenței și, mai ales, există raționalitate.
Dar, din păcate, în creierele unor puternici ai zilei, arse de flama autoritarismului cu orice preț, s-a cuibărit ca la el acasă, printre cazanele cu zmoală, Scaraoțchi. Care le șoptește, îi învață, îi duce în ispită să găsească tuturor adversarilor vinovățiile acelea garantate de Iisus, prin intermediul cărora să-i ia, apoi, în stăpânire.
Ca să le găsești, însă, tuturor, vinovății, trebuie să ai o capacitate uriașă de a le căuta. De a răscoli prin trecutul fiecăruia dintre ei, de a dezgropa morți și arhive, de a corupe martori să mintă favorabil, de a asculta ilegal rude, prieteni, dușmani și chiar spirite din altă dimensiune, în fine, de a-i agăța cu ceva penal pe incomozi.
Zis și făcut. Sub pretextul apărării securității naționale și luptei împotriva terorismului, o instituție a statului român primește un șef ascultător și uriașe resurse pentru a-și construi profilul necesar.
Primul pas făcut, se cer rezultate încurajatoare. Apar astfel spețe de culpabilizare nemaiîntâlnite până atunci în jurisprudența cu politicieni. Un fost prim – ministru este băgat la închisoare fără probe materiale, doar pentru a fi dat de exemplu; un mogul de presă este învinuit de influențarea telepatică a martorilor care nu au acceptat să-și scape pielea acuzându-l de ceva; un prim – ministru în exercițiu este acuzat că și-a plagiat teza de doctorat, speță care se oprește însă doar la el, deși, urmând aceeași pistă, a plagiatului, și alte notabilități sunt dezvăluite de presă a fi păcătuit similar (Elena Udrea, Laura Kovesi …); aceluiași prim ministru în funcție i se descoperă și sunt scoase la lumină niște contracte de colaborare, cu mediul privat de afaceri, din urmă cu zece ani în care, după scremeri de constipație acută, i se identifică un prejudiciu, indirect, de vreo 4000 de euro. Grotesc.
Odată construită instituția capabilă a găsi oricui ceva, se trece la faza de intimidare generalizată.
Cutează Curtea Constituțională a se opune legilor Big Brother? La secundă, fabrica de vinovății descoperă un contract dubios de vânzare de capre prin care judecătorul Toni Greblă este expulzat din sistem. După ce scopul a fost atins, acuzatorii se calmează și scandalul se stinge în uitare.
Pisica arătată lui Liviu Dragnea a fost confecționată identic, în laboratoare pentru produse de unică folosință. Practicile de la alegeri, pentru care Dragnea a fost acuzat, fuseseră folosite anterior de Vasile Blaga și staful PDL în campania lui Băsescu de la prezidențialele din 2009. Și de alții, de la partide mai mici, de care nici nu are rost să amintim acum. Au fost aceștia chemați să dea măcar o declarație în timpul procesului lui Liviu Dragnea? Nici vorbă!
Și exemplele ar putea continua. Scoaterea din joc a lui Crin Antonescu va fi, la un moment dat, sunt sigur, un excelent studiu de caz pentru modul în care, scotocind în trecutul oricui, poți găsi ceva penal sau moral cu care să-i stopezi cariera, dacă asta îți e de folos.
Mesajul monstrului către națiune este următorul: îndrăznești să ridici capul, să mă înfrunți, să îmi pui la îndoială atotputernicia? Te simți curat ca lacrima și cu drepturile protejate? Ei bine, o să vezi că te înșeli amarnic! Iisus a zis, nu eu, că nu e nimeni fără păcat. Te crezi tu mai breaz? Las’că-ți arăt îndată! O să-ți iasă prin nas obrăznicia!
„Nimeni nu e mai presus de lege” înseamnă tratament egal pentru toți.
A plagiat Ponta. Dar au mai plagiat și alți demnitari (unii amintiți de mine mai sus). Magistrații care îi protejează pe aceștia din urmă sunt vinovați de încălcarea Constituției. Îi pedepsește cineva?
O fi produs Dragnea ilegalități la alegeri. Dar identic au procedat, înaintea lui, și alți politicieni de vază pe care sistemul nu-i întreabă nimic. Magistrații care inchid ochii la aceste cazuri similare sunt vinovați de încălcarea Constituției. Îi pedepsește cineva?
O fi produs Victor Ponta, prin contractele lui private, un prejudiciu de 4000 Euro bugetului de stat. Dar Traian Băsescu cu flota, cu Casa din Mihăileanu, cu facilitățile energetice pentru ALRO ș.a.m.d. câte sute de milioane prejudiciu o avea pe conștiință? Și la fel Blejnar, Videanu, Oltean, Udrea, Boagiu etc. etc. etc. Ei sunt mai presus de lege? Magistrații care îi protejează nu sunt vinovați de încălcarea Constituției? Îi pedepsește cineva?
Justiția făcută cu dublă măsură, cu părtinire, pe lângă faptul că își neagă esența și menirea de factor de siguranță și echilibru, discreditează grav ideea de dreptate socială.
„Pentru unii mumă, pentru alții ciumă” se potrivește mănușă justiției de azi, din România.
Ce scuză de bună credință mai poate avea Laura Kovesi acum, la peste 3 ani de mandat DNA, că i-a închis lui Traian Băsescu dosarul Flota și că nu i-a deschis niciun dosar pe baza numeroaselor învinuiri, denunțuri și dovezi materiale de corupție pe care populația le știe și presa le-a dezvălui și comentat pe larg?
Cum se împacă orbul găinilor de care DNA dă dovadă în privința apropiaților lui Traian Băsescu, cu articolul 16 din Constituție?
Chiar și scandalul momentului, cu declarația de avere a lui Klaus Iohannis despre veniturile din închirierea caselor sale de la Sibiu, pare a fi fost fabricat tot în retortele celor ce pot afla orice despre oricine. Deși sunt dezamăgit de prestația timorată, dacă nu chiar teleghidată, a președintelui, nu pot să nu fiu îngrijorat de apariția intempestivă a acestei dezvăluiri. Pentru că, repet, asememea păcate pot fi găsite cu zecile tuturor românilor ce s-au luptat cu un sistem fiscal demolator și încălcat, cinic, chiar de promotorul său, statul român. Cu oricine l-am înlocui mâine pe Iohannis, astfel de secrete compromițătoare tot vor apărea. Poate nu cu teze de doctorat plagiate, poate nu cu chirii nedeclarate, poate nu cu contracte private impozitate imperfect. Inventivitatea răului este însă uriașă, mult mai eficientă decât cea a binelui, pentru că nu are restricții. Se vor dezgropa procese de divorț, amantlâcuri din burlăcie, note scăzute la purtare pentru fumat în WC-ul școlii, mașini vândute cu chilometrajul „mișcat” și câte și mai câte. Va putea fi șantajat oricine, pentru greșeli minore sau, și mai rău, fabricate.
Asta ne dorim? Asta să fie justiția adevărată? Un președinte la mâna forțelor răului, stăpânele tuturor secretelor?
M-aș simți mult mai in siguranță cu o justiție mai puțin spectaculoasă dar oarbă la orice influențe. Știu că sună utopic ce-am spus dar, ceea ce constat acum că se substituie justiției, un tandem format dintr-un scormonitor fără măsură și scrupule în viețile private ale oamenilor și un acuzator „pentru unii mumă, pentru alții ciumă”, părtinitor până la mistificare, este de-a dreptul descurajant.
Lungul drum al justiției către dreptate este doar la început și, tare mi-e teamă, seamănă mai degrabă cu un labirint decât cu o autostradă.
Sursa: Contele de Saint Germain
Adauga comentariu