Sondajele îmi spun, cetățene, că 40% din sentimentele dumitale intime te îndeamnă să votezi la prezidențialele de anul acesta cu Klaus Werner. Nu pot să-mi explic această derută electorală pentru că nu-mi imaginez de ce anume poate cineva să pună ștampila pe NIMENI și pe NIMIC. Că actualul președinte al României e NIMENI-ȘI-NIMIC-ÎN-PLOAIE e aproape o axiomă, deci n-ar mai avea nevoie de demonstrație. El nu se ascunde și nu vrea să pară altceva decât ceea ce este.
Așa că oricine poate vedea că e stupid și infatuat peste măsură, plictisitor ca o reclamă la cremă antihemoroizi și flasc precum o meduză și că e incapabil de a emite O SINGURĂ IDEE ORIGINALĂ care să iasă din șablonul obsesiilor sale nocturne de războinic întârziat, supărat pe destin că n-a prins și el o conflagrație mondială ca să poată mitralia, în tihnă și fără să răspundă penal, PESEDEUL pe care-l urăște cu o ură de neînțeles. De neînțeles, spun, din moment ce în 2009 Klaus n-avea nici o greață, în caz că Mircea Geoană ar fi ajuns președinte, să fie premierul acelui guvern PNL-PSD. Cum n-a avut nici o greață nici când a semnat, în calitate de președinte FDGR, pe 13 ianuarie 2002, un protocol de colaborare cu PESEDEUL condus, la acea dată, de Adrian Năstase (protocol în urma căruia PESEDEUL s-a ținut de cuvânt, dar minunatul „ein Mann, ein Wort”, evident, ba!).
Ar fi de spus că pe lângă celelalte „calități” zdrobitoare ale lui Klaus, muțenia lui legendară i-a exasperat chiar și pe băieții de la GEDESEU care l-au potcovit cu numele de FICUSUL DE LA COTROCENI ( Alexandru Lăzescu, 16 februarie 2016, REVISTA 22.ro). Dar oare știați, cetățeni, că și plantele de apartament mai încearcă, din când în când, câte-un discurs, mai cu seamă atunci când sunt în campanie electorală? De exemplu, în campania pentru prezidențiale din anul de grație 2019, te poți trezi cu câte-un ficus de doi metri înălțime (doi metri fără ciubăr, zic, deoarece, în mod tradițional, ficusul nostru poartă ciubărul pe creștet și îi spune „căciulă”) pe scena Sălii Polivalente din București, la adunarea Ligii aleșilor locali din PNL, ținând, împotriva firii sale, un discurs de circa 20 de minute… Sunt convinsă că n-ați avut stomac pentru a urmări așa ceva… de aceea m-am gândit să îl comentez eu pentru dumneavoastră, prieteni…
„Bună ziua, dragi liberali! ( cred că aplauzele au fost timide, căci ficusul planetar a hotărât să mai facă o încercare)… Pe voi v-au ales comunitățile ca să le duceți mei departe… dar pentru asta aveți nevoie de un cadru potrivit… iar un CADRU POTRIVIT are nevoie de un anume entuziasm (rânjet sinistru). Deci, mai încerc încă o dată : Bună ziua, dragi liberali! (entuziasm groaznic în sală – Klaus își duce mâna pâlnie la urechea stângă)… Mulțumesc… mulțumesc pentru primirea foarte frumoasă pe care mi-ați făcut-o (își așază cu ambele mâini reverele sacoului)… Am venit cu ceva simbolic astăzi (gest cu mâinile în lături și pauză, căutându-și cuvintele)… o inițiativă legislativă despre care a mai vorbit cineva… este prima oară când promulg într-o sâmbătă o lege (chiar așa, să muncească ceva, orice, într-o zi de sâmbătă, sigur că e o premieră)… este acea lege inițiată de liberali pentru debirocratizare! ( aplauze călduroase, prelungite. Doamna Turcan, în primul rând, cot la cot și în perfectă «afiliație de idei» cu Ludovic, cel care o sfătuia cu ceva vreme în urmă, pe când dânsa avea 28 de ani, adică 32, să nu facă politică trecând prin patul vreunui puternic al vremurilor, aplaudă frenetic)… Ieri a fost Ziua Armatei… 75 de ani de când la Carei a fost eliberată (crescendo) … UL-TI-MA PAL-MĂ DE PĂ-MÂNT RO-MÂ-NESC!- sărbătoare a tuturor românilor. Am fost la Carei unde am fost aș-tep-tat (gest cu mâinile în lături, zâmbet înfiorător)… de o mulțime de oameni, care s-au bucurat (gesticulează cu mâinile din ce în ce mai alert)… și de acel careu de oficialități cred, care, în mare parte, nu s-au bucurat (rânjet panoramic, cu expunerea tuturor măselelor -aplauze și râsete satisfăcute în sală) … Au fost acolo niște reprezentanți ai gu-ver-nu-lui demis de VUOI! (lumea se bucură și aplaudă puternic)… Evenimentul în sine a fost de mare ținută, i-am felicitat pe organizatori și, la sfârșit, s-au făcut, evident, PO-ZE … multe (gest cu mâinile, tip «ce dracului să faci?»)… și am relatat întreaga poveste fiindcă la sfârșit am avut o surpriză extrem de plăcută. După ce am coborât de pe scenă (fluturare inutilă a mâinilor, dând senzația că el mai mult cu mâinile știe să vorbească)… am făcut poze cu unii militari și dintr-o dată s-au adunat în jurul meu liberalii primari (aplauze furtunoase). Au venit și împreună am făcut câteva poze, am schimbat câteva cuvinte (își mușcă buzele)… și cel mai mult și cel mai mult m-a impresionat privirea lor și felul în care mi-au spus (ridică degetul arătător): Domnule președinte, vă susținem și vă votăm! (nu știu de ce-o fi fost impresionat, că erau «dragii mei liberali» și era normal să-l pupe-n fund -totuși, lumea din sală a bătut din palme ca și cum ar fi fost o chestie minunată și neașteptată)… Nu știu dacă primarii sunt în sală -m-aș bucura dacă ar fi (ridică degetul și începe să indice câte-un primar pe care-l recunoaște, dând din maxilare a mare satisfacție)… și acuma, dragii mei, vreau să văd la toți din sală aceeași privire! (Gheorghe Flutur se freacă pe genunchi, încercând să înțeleagă cum trebuie să arate acea privire) Credeți că voi câștiga? (desface brațele așteptând un răspuns. Sala se ridică în picioare, inclusiv Gheorghe Flutur, care a uitat de artroză, și urlă la un ison: DA!) Așa, da! Noi vom câștiga, dragii mei! …
Este foarte important (se apucă să-și sucească verigheta pe deget)… să spunem oamenilor ce vrem să facem cu România…. dar, știți foarte bine, când vă întâlniți cu cineva pe stradă primul lucru care vă întreabă este: Domnuʹ premar… primar(face gura pungă)… credeți că va câștiga președintele? (sigur, nu școală-stradă-și-spital îl interesează pe «cineva»-ul ăla, ci dacă mai are parte leneșul ăsta patologic de încă cinci ani cu weekenduri de patru zile și partide de tenis în Florida ! Asta-i grija supremă care-l freacă pe cetățean) Și vă întreb și eu: (zâmbește înfiorător de ghiduș, punând barba-n piept și rotind ochii prin sală) voi credeți că voi câștiga alegerile? (sala urlă DAAAA!!!!, Florin Roman pare constipat, și aplaudă ca și cum asta l-ar scăpa de crampe. Boc conversează cu vecinul de scaun fericit de parcă pe scenă e chiar Băsescu Traian, ce vremuri! iar nu un stâlp de telegraf care trebuie să le atragă atenția că nu sunt suficient de obedienți și trebuie să se mai străduiască). E nevoie de mai mult decât atât… e nevoie de optimism, de entuziasm, de convingere, asta înseamnă o campanie PO-LI-TI-CĂ. Oamenii trebuie să își dorească să vă aleagă (apoi își dă seama că nu pe ei, ci pe EL trebuie să-l aleagă și rectifică) să NE ALEAGĂ pentru a face România normală!
Dragii mei, noi venim dintr-o perioadă foarte complicată pentru România …și, dacă pot să spun așa (pauză)… distincția care am primit-o… a fost distincția pe care am primit-o de la tinerii liberali… nu știu dacă vă amintiți, a fost o distincție care s-a numit «garantul democrației» (adică un fel de «flacăra democrației» de pe când era Băsescu la garaj și o aprindea cu bricheta)… nu știu dacă merit sau nu acest titlu, dar vom ști peste câțiva ani ce-am făcut eu, ce-ați făcut voi, ce-am făcut împreună, dar faptul că în România secolului XXI acest lucru trebuie scos în evidență, dragii mei, este pentru mine un lucru foarte frumos că am fost recunoscut de tinerii liberali dar într-o societate europeană democrația trebuie să fie garantată de Constituție (cu care ne ștergem… la gură, dragii mei, în fiecare zi, aș spune) iar garantul democrației este fiecare cetățean cu ștampila de vot în mână (ridică mâna dreaptă cu o ștampilă virtuală, ca să-i arate poporului cum trebuie acesta să facă) (…)
Avem datoria să păstrăm democrația și pentru generațiile care vin după noi. Și pentru asta , dragii mei, SUNTEM ÎN RĂZBOI! ( își freacă mâinile)… împotriva PESEDEULUI care a încercat să acapareze întregul stat, toate marile sisteme, PESEDEUL nu a atacat doar statul și marile sisteme publice, doar democrația românească, PESEDEUL I-A ATACAT PE ROMÂNI (sigur , am văzut… cu creșteri de salarii, de pensii, cu relaxarea sistemului fiscal pentru micile afaceri, cu reabilitarea sistemului de irigații, cu apă și canalizare prin mediul rural, adică a fost deosebit de violent când a atacat cetățenii, recunosc…) și pentru asta cineva trebuia să ia partea românilor (corect, tocmai cineva vrea SĂ IA PARTEA românilor, de tot, de tot…) și asta , dragii mei, am făcut eu împreună cu voi (a! cică au făcut deja, eu credeam că abia se pregătesc… Ludovic Orban, aflat în primul rând de scaune, zâmbește cu o satisfacție aproape alcoolizată). Ne-am câștigat libertatea… am instaurat, greu, democrația în ultimii 30 de ani, dar parcă tot așa un iz de comunism tot mai simțim când vorbim de PESEDE. Pesediștii sunt … o forță politiCĂ CARE a inhibat în «peroade» importante dezvoltarea României. Fără PESEDE am fi fost mult mai departe… fără PESEDE nu ar fi fost nevoie să spună Emil ( Boc, firește…) că dorim aceleași condiții cum au oamenii la Paris, la München și la Roma -le-am fi avut! (nu știu pentru ce valoare a IQ-ului liberal a rostit Klaus cele de mai sus… dar , după aplauzele prelungite, am putut socoti și singură o medie a inteligenței publicului aflat în sală. Sau poate că ei sunt deștepți și era doar lingușeală, cine știe…) Românii sunt un popor harnic, în 30 de ani ne-am fi ridicat la același nivel (cu Parisul… Münchenul… Roma, în caz că ați uitat cu ce orașe făcea comparația…) dacă nu am fi avut piedica majoră numită PESEDE…”
…………………………………………………………………………………….
Nu vă mai plictisesc . Finalul a fost: „…fiecare om are valoare. Iar noi trebuie să instituim un stat care recunoaște valoarea fiecărui om.” Evident, fiecare om are valoare, în afară de ăia din PESEDEU (despre care ne-a spus că e un partid „imens”, deci e format din mulți oameni) și de simpatizanții săi. Cu ăștia este el în război, deoarece n-au valoare. Liberalii din sală, la toate aceste tâmpenii, au aplaudat frenetic. Nu m-aș mai saluta cu niciunul dintre aceia, dacă i-aș cunoaște. Pentru faptul că AU ÎNCURAJAT cu entuziasmul lor forțat primitivismul politic al acestui personaj imund.
………………………………………………………………………………….
Seara, pe un post de televiziune, l-am văzut pe Mircea Diaconu. Nu vorbea ca un robot telefonic, nu murea cu ei de gât, nu era în război cu nimeni, n-avea pic de ură în limbaj și în expresia facială, nu avea boală pe bugetari, nu elimina TOATE imunitățile, nu se închina la Occident, nu chema migranții în România, nu disprețuia familia, nu blama biserica ortodoxă și nici alte biserici, nu gândea în lozinci. Am ascultat fascinată. Pur și simplu, vorbea ca UN OM.
Autor: Luminița Arhire
Sursa: Luminița Arhire Facebook
Adauga comentariu