Aşteptarea unor schimbări este din nou pusă între paranteze de joncţiunile pe care guvernul este obligat de către fondatorii săi să le pună în practică. De la captivii corupţiei se trece la un alt tip de deturnare a interesului public. Este de ajuns o privire asupra situaţiei europene din acest moment, spre a trage câteva concluzii în acest sens.
Corupţia românească face parte dintr-un tablou mult mai amplu care i-a dat anvergura politică de-a lungul anilor. Statul român actual s-a constituit din abuz în abuz, şi nu sunt semne că situaţia se va îndrepta. Invocata moralitate în numele căreia s-ar produce o resetare a sistemului pare deja utopică. Omul politic este rupt în mod fatal de realitatea românească, altceva îi constituie obiectivele şi îi asigură cariera. Este o situaţie absurdă transferată unei societăţi conflictuale, lipsită de minimele mijloace de redresare.
Apariţia noului guvern adânceşte asemănarea cu structurile de putere totalitară. România a fost replasată după dictatura ceauşistă în spectrul de putere identic celui din anii ’50, căruia îi încearcă toate valenţele. Într-o asemenea formulă, soluţiile nu pot aduce nimic valabil. Ţările din jur au depăşit totalitarismul cu reală revoltă, cu sinceritate şi prin schimbări legislative pe măsură, fără agitaţia fariseică de la noi. Drama României este aceasta. În plin proces de decimare a unor vârfuri ale corupţiei nu se anunţă nicio schimbare legislativă. Modelul totalitar, al statului confiscat, a produs o uriaşă modificare pe care societatea civilă nu o incriminează decât în analiza trecutului.
Pe acest fundal nu poate funcţiona decât un sistem care este interesat doar de propria sa finanţare şi căpătuială. Foarte multe lucruri, prea multe, în România sunt exact inversul celor din lumea normală. Tensiunile acumulate au mize politice în loc să producă schimbările necesare. Lucruri elementare menţinute constant în stadiile din totalitarism anulează perspectiva oricăror reforme. Guvernul actual nu este decât un consiliu de administraţie reprezentând interese dintre cele mai discutabile. Una dintre preocupări este un inventar urgent al bogăţiilor ţării, de parcă guvernul României ca structură nici n-ar fi existat. Statura unei politici a interesului naţional acest guvern nu o poate avea, lipsindu-i idealurile care să-l fi constituit ca atare. Mergând pe firul eternei dictaturi a grupurilor mafiote, grupul instalat de Klaus Iohannis la Palatul Victoria, pentru a supravieţui politic, va fi obligat la aceeaşi schizofrenie relaţională.
Legitimitatea subţire a noului guvern îi va umbri posibilele sale performanţe, dacă vor fi. De obicei, improvizaţiile antidemocratice nu au succesul scontat, din atât de importantă lipsă a susţinerii publice. Obligaţiile externe, care par principalul său obiectiv, fac din acest guvern o vulnerabilitate a vieţii noastre politice.
Autor:
Sursa:
Adauga comentariu